Actiunea

Am vazut oameni care isi cumpara tone de carti de dezvoltare personala din care citesc cateva pagini si le pun apoi frumos in biblioteca convinsi ca daca le au acolo sunt cumva influentati intr-un mod aparte de duhul lor.

Am vazut si oameni care citesc cartile astea, se minuneaza de cat de simple sunt lucrurile, subliniaza pasaje intregi si fac notite pe marginea paginii si cu toate astea tot nu aplica niciodata nimic.

Apoi am vazut oameni care se agita sa gaseasca un coach pentru ca au un obiectiv pe care vor sa-l atinga….si odata ajunsi acolo doar mimeaza lucrul cu sine pentru ca in final sa se dovedeasca a fi mai interesati (ca la spectacol) de tehnica coachului decat de obiectivul lor. Nu m-a surprins deloc ca astfel de oameni, desi mandri de initiativa si “efortul lor”, in final nu se alegeau cu nimic.

Apoi am vazut oameni care isi cauta mentori de soi si cand ii gasesc ii storc de tot felul de informatii, idei, strategii si experiente pentru ca in final pur si simplu sa nu se poata misca de acolo de unde sunt…

Am vazut oameni care navigheaza pe internet ore si ore intregi, cauta cu pasiune informatii dintr-un domeniu anume, le gasesc, arunca o privire, le salveaza in fisiere si apoi uita de ele pentru ca a doua zi sa o ia de la capat. E ca si cum si-ar face provizii pentru mai tarziu (un mai tarziu care in general nu mai vine niciodata) sau ar bifa pe lista faptul ca s-au preocupat de asta.

Am vazut oameni care merg la toate seminariile, conferintele, congresele in speranta descoperirii unui secret, dar raman in asteptare pana la urmatorul eveniment care merita vezut…

Traim intr-o lume in care posmagii nu sunt greu de gasit….avem tone de carti la indemana, mii de site-uri, tot mai multi coachi, o groaza de mentori si asa mai departe. Posmagii insa nu sunt inmuiati.

Trebuie sa trecem la actiune si sa aplicam ce am invatat si ceea ce stim, sa obtinem rezultate vizibile si sa invatam si pe altii…

Atata lucru avem de facut fiecare dintre noi.

Wien 348

Nu degeaba

Ca să înţelegi un popor, trebuie să-i cunoşti strămoşii; ca să ne înţelegem şi noi, unii pe alţii şi fiecare pe sine, trebuie să facem acelaşi lucru; pentru că în fiecare dintre noi, cei născuţi pe aceste meleaguri, există germenele moştenirii străbune.

Nu degeaba ne-am născut aici şi nu altun­deva, nimic nu e o întâmplare.  Fiecare dintre noi am venit să împlinim menirea acestui neam, fiecare în felul lui; să înţelegem şi să ducem mai departe înţelepciunea şi dragostea de oameni, de viaţă, a celor care, în străfunduri de istorie, au trăit aici.

Roma, arco di Costantino, dettaglio della decorazione

Pasiunea

De tine depinde daca ai curajul sau nu sa iesi din rand. De tine depinde daca alegi sa supravetuiesti sau sa traiesti viata.

Uneori poate simti ca nimic nu are sens, poate uneori ti-e frica, simti ca nu vei reusi sau ca nu ai nici un suport dar viata iti ofera mici semne si la sfarsit, toate punctele de suspensie capata sens si se conecteaza.

Cand ai gasit acel lucru care te umple de pasiune si care te impinge inainte inseamna ca asta e vocatia ta, misiunea ta, cand faci acel lucru si totul in jurul tau dispare.

Apoi, e timpul sa treci la un alt nivel pentru ca degeaba inveti si reusesti daca nu dai mai departe, sa ii inveti si sa-i ajuti  si pe ceilalti. Lumea se poate schimba de la un grup mic. Priveste ce s-a intamplat cu Steve Jobs, Henry Ford, Edison, Einstein …  sau isteria creata de Facebook.  Si de fiecare data, totul a pornit de la o  PASIUNE. O pasiune care a schimbat viata a milioane de oameni.

Tot ce au facut a fost sa creada cu tarie ca vor reusi sa isi implineasca visul.

Photoshop2090

Dependenta

Există două feluri de dependenţă, cea fiziologica, materială, şi cea psihologică.   Avem nevoie de hrană, de apă, de aer, locuinta, viata sociala …   Depindem de aceste elemente. Acestea dau dependenţa materială.

Ea face parte din ordinea lucrurilor, prin urmare este naturală. Este in regulă. Devine periculoasă sau nenaturală cand, de pildă, nu poţi supravieţui fără un anumit tip de hrană. Dacă nu poti trăi, sa zicem,  fără  carne ai ieşit din ordinea lucrurilor. Esti dependent intr-un alt sens. Patologic. Absenţa cărnii te face să suferi. Te tulbură, te dă peste cap. Esti nemultumit, suparat, nefericit. Sau fara tigari, sau alcohol, sau droguri, sau sex…

Pentru a supravieţui psihologic avem nevoie de hrană psihologică. Depindem de ea.  Avem nevoie de afecţiune, recunoaştere, apreciere. Aceasta este dependenţa psihologică in sensul ei natural. Este in regula.  Ca şi in cazul dependentelor materiale, devine nocivă cand ai nevoie ca aceste „alimente psihologice” să vină doar de la cineva sau ceva anume.  De exemplu, vreau neapărat ca tata sau mama să mă iubească. Nu contează că alţi bărbaţi sau femei sunt afectuoşi cu mine. Eu vreau ca tata sau mama să ma iubească! Dar tu crezi ca nu este asa, sau nu suficient de mult şi  suferi. Esti profund nefericit.  Vrei neaparat ca echipa ta sa castige.

Esti  dependent emoţional.

Intr-o lume in care totul este interconectat, independenţa este imposibilă. Un anumit grad de dependenţă este binevenit şi util. Dincolo insă de acest punct optim, dependenţa produce suferinţă.

Care este substratul dependenţei? Este actul de a te agăţa de   cineva, un părinte, un partener, un copil, un profesor, un prieten, o echipa de fotbal…  De ce te agăţi?  Din ignoranţă. Nu ştii cine eşti. Ignoranţa conduce la dependenţa, iar dependenţa conduce la suferinţă. Aceasta este ecuaţia.  Reciproc, cunoaşterea, intelegerea, conduce la libertate, iar experienţa libertăţii te face multumit, chiar fericit.

Pasi-spre-succes

Depresia

Depresia a erupt în lumea noastra  în cadrul ultimei generații. Cred că o contribuție importantă – nu singura, dar importantă la această erupție a depresiilor, este că oamenii au experiențe care sunt dezamăgitoare deoarece standardele lor sunt prea ridicate.  Și atunci când trebuie să-și explice aceste experiențe cred că ei sunt de vină. Așa că rezultatul general e că o ducem mai bine, obiectiv vorbind, și ne simțim mai rău.

quote-Sun-Tzu-you-have-to-believe-in-yourself-89945

Relatii 2

 

Orlando 341

Fiecare relatie este o reflectie a felului în care te vezi.

De pilda, daca te tratezi bine, esti tratat bine.   Daca nu esti bine tratat înseamna ca trebuie sa fii atent si sa vezi în ce domeniu nu te pretuiesti. Aplicînd acest principiu, îti asumi responsabilitatea pentru relatiile tale si nu mai dai vina pe ceilalti cînd nu obtii ceea ce vrei.

Aceasta e o schimbare  in felul de a gîndi, pentru ca am fost programati sa credem ca noi contribuim cu 50% într-o relatie, În realitate, într-o relatie fiecare partener contribuie cu 100%, si numai daca iti asumi partea ta de responsabilitate 100% vei simti întregul ei potential.

Constientizînd aceasta dinamica, întelegi ca partenerul poate deveni fie dusmanul, fie aliatul tau. În functie de starea de spirit in care esti. Poate au existat momente cînd te-ai simtit frustrat de propria viata si ai dat vina pe relatie. Daca din fericire, partenerul tau  a fost puternic si nu a acceptat iluzia pe care o proiectai  asupra  relatiei voastre, ceea ce ti-a permis sa te  reanalizezi mai profund si sa rezolvi adevarata problema.

Gînditi-va la cele mai importante relatii ale voastre sentimentale si de alt tip, si vedeti cum va oglindesc. Daca exista ceva ce ati dori sa schimbati, gînditi-va întîi daca nu este ceva pe care a-ti putea sa-l schimbati  voi înauntrul vostru.

Trebuie sa  va amintiti mereu un lucru important: nu puteti schimba pe altcineva. Numai voi va puteti schimba.

Dar, schimbîndu-va voi,  transformati felul în care percepeti relatia si s-ar putea sa creati un mediu care sa faca posibila si schimbarea celorlalti.

Comunitatea Europeana

Lupul insetat de sange a imbatranit intr-o vreme si neputincios cum era nu mai prea putea vana. Sa dus asadar intr-o pestera, s-a asezat acolo si a inceput sa strige la animalele care treceau:

– Ah, dragele mele animale, am imbatranit deja si nu mai stiu cat o sa mai traiesc. Vreau totusi acum, chiar daca e tarziu, sa uitam cele trecute, vremurile cand va vanam ca sa va mananc. Vreau acum sa facem o conventie de pace, de dragoste, sa ne impacam, sa impartim ce am adunat si sa fim una !

Prin vecinatate treceau iepurele, caprioara, viezurele si multe alte animalute; l-au crezut, au raspuns la chemarea lui si s-au dus langa el. El insa le-a sfasiat si si-a saturat foamea, umpland intrarea pesterii cu oase multe. La un moment dat a aparut si vicleana vulpe, a dat roata pesterii si dupa ce a cercetat-o cu atentie, a auzit invitatia lupului care o chema sa vina langa el, sa se uneasca in dragoste si prietenie. Atunci vulpea i-a raspuns:

– Oh, bietule lup, bine le mai spui tu acum ! Toate suna foarte frumos, dar pe dinafara pestera ta e plina de oase proaspete. Te cred, desigur, ca doresti foarte mult si vrei sa fim una, dar mie, asa cum intelegi tu unirea, nu-mi place deloc. Pentru ca, intr-adevar, daca te cred si vin langa tine tu ma mananci si dupa ce ajung in pantecele tau, atunci fireste ca vom fi una. Eu nu voi mai exista deloc si tu vei fi numai unul, de aceea pe mine ma iarta si cauta-ti alti prosti ca sa fii una cu ei.

Unirea pe care incearca s-o infaptuiasca astazi  Comunitatea Europeana are ca model metoda lupului.

Desigur, optiunea de a adopta o atitudine de iepure sau de vulpe ne apartine.

[subscribe2]

Despre Uniunea Europeana

Anumite cercuri oculte şi obscure, având drept instrumente pe cancelarul german Konrad Adenauer şi pe ministrul de externe al Frantei Robert Schumann, au lansat ideea construirii unei Comunităti Europene a cărbunelui şi a otelului.

Pentru această idee au semnat în aprilie 1951,  Franta, Germania de Vest, Italia şi tările Beneluxului. La 25 martie 1957 aceste tări au purces şi au contrasemnat Conventia de la Roma, creând astfel CEE (Comunitatea Economică Europeană), care avea deja organe şi mecanisme legiferate pentru luarea deciziilor.

Această CEE s-a extins treptat, cuprinzând apoi 15 tări. In februarie 1992, în orasul Maastricht din Olanda, cele 12 tări de pe atunci au semnat şi au intrat deja în procesul de transformare a CEE în Uniunea Europeană (UE) prin celebra Conventie de la Maastricht. Prin validarea ei s-a modificat radical conventia initială de constituire semnată la Roma în 1957, comunitatea economică a intrat într-un proces de unificare militară, politică şi monetară şi deja s- a creat UE.

Din acest moment au început să apară tot mai mult nori negri
la orizontul Europei şi a devenit vizibil caracterul antidemocratic prin care se încearcă constituirea acestei uniuni.

[subscribe2]

ABUNDENTA 3

Sa discutam despre un model al lumii care presupune abundenţa şi nu se bazează pe „lipsuri-lacomie”.

Este vorba de o noua atitudine,  si se bazeaza pe valorile perene ale umanitatii, pe valorile aducatoare de cele mai mari satisfactii pe care fiinta umana le poate avea. Acest model începe de la atitudinea fata  de abundenta de sanse, de posibilitati, de optimism, de optiuni, flexibilitate, şi utilizarea pe scară largă a proceselor sistemice de crestere şi dezvoltare.

Unii teoreticieni ar putea să susţina că modelul „lipsuri-lacomie” are rădăcini adânci, chiar face parte din „natura” noastra, din ancestralitatea noastra Acestia ar  susţine că rasa umana a evoluat cu succes prin adaptarea la lipsuri prin lacomie şi deci suntem inevitabil si implicit condamnati la un  stil  castig-pierdere (Win/Lose) competitiv. Ba chiar ar sustine  ca asta face parte chiar din moştenirea noastră genetică. Ar sustine ca evoluţia a făcut din modelul  eu câştig tu pierzi, din egoism, din lacomie, din competitivitate, etc. un program implicit si cat se poate de natural.

Nu cred că lucrurile stau asa  şi pot argumenta asta. In cel  mai bun caz, ideea modelului  „lipsuri-lacomie” există ca o idee transmisa cultural,  mai degrabă decât o genă din specia noastră.

Este clar ca  rasa umana a experimentat vreme de mii de ani deficitul de resurse şi o experienţă de supravietuire castigatoare cu  mentalitatea castig-pierdere.

Insa marile realizari umane nu au de-a face cu acest model si aceasta experianta, ci au de-a face cu valorile si virtutile umane, si sunt rezultate ale unor jocuri castig-castig si ale unor procese sistemice de crestere si dezvoltare. Aristotel  insusi a susţinut  această idee.

10407897_787703497906980_2902592748816945582_n

 

[subscribe2]

Emisfera stanga

Emisfera   noastră stângă,  este un loc cu totul diferit de emisfera dreapta. Emisfera noastră stângă gândește conceptual, liniar și metodic.  Emisfera noastră stângă se axează pe trecut și pe viitor. Emisfera noastră stângă este concepută de așa natură încât să preia acel imens colaj care constituie momentul prezent și să aleagă detalii, alte detalii și mai multe detalii despre aceste detalii.  Apoi le așază pe categorii și organizează toate aceste informații, le asociază cu tot ceea ce am învățat în trecut și proiectează în viitor toate posibilitățile.  Emisfera noastră stângă gândește în termeni lingvistici. Este acel taifas neîntrerupt care ne conectează pe noi  și lumea noastra  interioară cu cea exterioară.

Este acea inteligență calculată care-ti   amintește cand trebuie să faci curat,  sa inveti,  sa mergi la lucru …   Dar probabil cel mai important aspect este că e acea voce  care-ti spune „Eu sunt. ”  De aici izvoraste Dubito, ergo cogito; cogito ergo sum – Descartes –  (Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist) Și imediat ce emisfera  stângă  îti spune  „Eu sunt” te  izolezi de rest.  Devii un individ singular, separat de fluxul de energie din jurul tau  și desprins de ceilalti.

creier-uman-70

 

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!