Toate articolele scrise de armeanu

Tot despre rețele – Războiul bazat pe rețele


Tot despre rețele

Războiul bazat pe rețele (în engleză Network-centric warfare) este o nouă doctrină militară care a devenit posibilă datorită Revoluției digitale.

Este doctrina actuală a Revoluției în Afacerile Militare, reprezentând cea mai nouă etapă a cursei înarmării. Armele, senzorii și centrele de comandă și control sunt conectate prin rețele de comunicații digitale de mare viteză. Conceptul permite o desfășurare mult mai rapidă și eficientă a operațiunilor militare. Este vorba despre un salt calitativ de neimaginat acum 10 ani.

Dacă în Războiul din Irak din 1991 a fost nevoie de 2 zile din momentul în care o țintă era detectată până la trimiterea de forțe pentru a o distruge, în 2003 acest procedeu a durat aproximativ 20 de minute și va dura mai puțin de un minut în viitor. Este vorba despre o perspectivă “divină”, atotcuprinzătoare, de sus, asupra câmpului de luptă, de care beneficiază toate forțele prin fuziunea de informații.

În 1991, 500.000 de soldați dispuneau de o capacitate de transfer de informații de 100 megabiti/secundă. În 2003, 350.000 de soldați au atins un obiectiv mult mai dificil, grație creșterii ratei de transmisie la 3 Gigabiti/secundă, de 30 de ori mai mult. Se preconizează că în viitor, în primele minute ale începerii ostilităților vor putea fi distruse peste 500 de ținte strategice.

A fost pentru prima dată aplicat pe scară largă, într-o formă embrionară, în Al Treilea Război din Golful Persic.

Conceptul de Război Bazat pe Rețea a apărut pentru prima data în mod public in anul 1988, odată cu lucrarea “Network Centric Warfare: Its Origin and Future”, scrisă de către Vice Amiralul Arthur K. Cebrowski și John J. Garstka. Autorii nu au avansat nici o definiție a acestui concept, denumindu-l ca fiind de fapt o nouă eră în arta războiului, bazată pe tehnologie. Totuși, sunt subliniate unele dintre caracteristicile de bază:

– trecerea de la platformă la rețea;

– trecerea de la individual la parte a unui sistem de rețele;

– trecerea de la informație la cunoaștere.

In plus față de acestea apar alte două aspecte deosebit de importante: Speed of Command (viteza de comanda) si Self-Synchronization (auto – sincronizarea).

Prima definiție dată Războiului Bazat pe Rețea a fost: „modalitate de a genera putere de luptă prin integrare într-o rețea informațională a senzorilor, decidenților și executanților în scopul cunoașterii spațiului luptei, măririi vitezei conducerii, accelerării ritmurilor operațiilor, intensificării efectelor letale, accentuării protecției și realizării unui anumit grad de autosincronizare”.

Avem toate atuurile pentru a afirma că Războiul Bazat pe Rețea nu este altceva decât un concept prin care se fundamentează utilizarea eficientă a tehnologiei în domeniul militar în scopul de a modifica în sens pozitiv parametrii legilor luptei armate.

Premisa de la care s-a pornit în fundamentarea conceptului este aceea că societatea s-a schimbat profund datorita informației, iar domeniul militar nu trebuie să rămână în urma. Schimbările au fost generate de evoluția integrată a proceselor și organizațiilor economice, tehnologiei informației și de afaceri pentru a realiza noi standarde ale eficientei. Operațiile militare trebuie să se desfășoare după regulile unei afaceri economice profitabile și practic urmează să se supună acelorași modele de acțiune caracterizate prin:

– focalizare dinspre platforma, cu limitele ei specifice pentru senzori și acțiuni, către rețea, ceea ce oferă posibilități cvasi-nelimitate;

– tratarea actorilor nu ca elemente independente, ci ca făcând parte dintr-un ecosistem în adaptare permanentă;

– deschidere la opțiuni strategice rapide pentru a se asigura adaptarea sau chiar supraviețuirea în asemenea ecosisteme în schimbare.

Astfel, se va reuși ca in condițiile în care misiunile se diversifica și se înmulțesc, efectivele militare să fie reduse la limite care să nu afecteze credibilitatea armatelor, dar să le mențină acceptabile din punct de vedere politic, social, militar și economic.

Problema eficienţei acţiunilor militare a constituit dintotdeauna o provocare pentru planificatori. Victoriile á la Pirrus, în urma cărora învingătorul era aproape la fel de epuizat ca învinsul, nu au constituit un model tentant. Din motive de eficienţă, în acţiunile militare s-au folosit întotdeauna cele mai moderne instrumente pe care ştiinţa le-a putut oferi. De aceea, războiul a constituit oglinda epocii în care s-a desfăşurat. Era informaţională si a cunoasterii oferă resurse nebănuite pentru mărirea eficienţei tuturor tipurilor de acţiuni umane. Ea relevă ceea ce este comun acţiunilor, indiferent de domeniul în care acestea se desfăşoară. Lumea afacerilor a demonstrat că o sursă eficientă poate fi informaţională şi că deficienţele organizatorice, limitarea resurselor etc. pot fi compensate prin informaţii. Probabil, pentru prima dată în istorie, nu acţiunea militară a constituit un model de urmat pentru lumea afacerilor, ci invers.

Conceptul de Război bazat pe Rețea  este o încercare de extrapolare în domeniul militar a principiilor, procedurilor, subtilităţilor, mijloacelor folosite în competiţia economică, la fel de intensă, activă şi densă în neprevăzut ca o acţiune militară dinamică. Conceptul se bazează pe exploatarea imprevizibilităţii informaţionale, care va permite cunoaşterea aprofundată a spaţiului luptei, ca premisă hotărâtoare pentru a-l modela în folos propriu.

Societatea s-a schimbat profund datorită informaţiei, iar domeniul militar nu poate să rămână în urmă. Schimbările au fost generate de evoluţia integrată a proceselor şi organizaţiilor economice, tehnologiei informaţionale şi de afaceri pentru a realiza noi standarde ale eficienţei. Operaţiile militare trebuie să se desfăşoare după regulile unei afaceri economice profitabile şi, practic, urmează să se supună aceloraşi modele.

Războiul Bazat pe Rețea este un concept de avangardă tehnologică, accesibil, deocamdată, numai entităţilor care dispun de tehnologii de vârf (high-tech), de tehnologia informaţiei (IT) şi de structurile hardware şi software necesare folosirii acestora. Distanţa dintre avangardă şi ariergardă, în acest complex marş spre viitor, s-a mărit aproape insuportabil, ceea ce a generat o filosofie complicată a simetriei, disimetriei (nonsimetriei) şi asimetriei în spaţiul confruntării. De aceea, Războiul bazat pe Reţea poate fi privit din cel puţin două unghiuri:

– ca război de teatru, adică în calitate de confruntare într-un teatru de operaţii bine definit, atât ca arie geografică şi din punct de vedere al angajării, ceea ce menţine dimensiunile simetrice şi disimetrice ale confruntării, cât şi ca filosofie şi praxeologie a operaţiilor şi acţiunilor concrete;

– ca război extins şi în alte domenii decât cele specifice luptei armate, îndeosebi în ciberspaţiu şi în media.

Ambele dimensiuni reclamă noi abordări ale acestui fenomen şi noi modalităţi de investigare, cunoaştere şi înţelegere a spaţiului, sensului, scopului şi rolului confruntării în relaţiile internaţionale. Una dintre problemele cele mai tulburătoare şi mai greu de soluţionat se referă la implicaţiile acestui tip de război în fizionomia noilor conflicte militare.


Ne putem lipsi de teorie?

Nu sunt puţini cei care cred că ne putem lipsi de teorie, dar sunt şi mai puţini cei care cred că ştiu ce anume face un sistem să funcţioneze cum trebuie și să împlinească așteptările partenerilor de proiect.
Această postare îşi propune să contribuie la înţelegerea modului de funcţionare a sistemelor de lucru din Network Mareting. Dacă reformăm sistemul, partenerii vor putea ţine pasul cu reforma? Depinde performanţa unei rețele de fundalul său social, economic şi cultural? Dacă transformăm și adaptăm sistemele la noul ecosistem bazat pe digitalizare, informație și cunoaștere, se vor dezvolta rețelele existente în noul context la fel cum au făcut-o în cel vechi ? Intenţiile noastre sunt și teoretice dar mai ales și practice.
Metoda noastră este științifică, dar se raportează permanent și la datele empirice, formulând concluzii nu doar pe baza unor teorii. Cercetarea ne va conduce spre descoperirea esenţei caracterului vieţii din Network Marketing, spre logica acţiunii colective, însă călătoria noastră va începe din diversitatea existentă în sistemele de lucru din acest domeniu fascinant.

Evoluţia conceptuală a acestui proiect a fost cel puţin la fel de complexă ca şi dezvoltarea Network Marketingului însuşi. Se spune în general că, în zona socială, ipotezele trebuie deduse direct din teorii, trebuie adunate dovezi şi apoi trebuie formulate concluzii. Deşi teoriile şi dovezile au ocupat un loc important şi în acest proiect, parcursul lui general seamănă mai degrabă cu o palpitantă poveste poliţistă, în care apar mereu noi suspecţi ce trebuie verificaţi, în care se urmăresc piste false, se creează teorii parţiale, în care unele suspiciuni sunt lăsate deoparte, iar altele sunt interpretate în lumina unor dovezi nou apărute, în care fiecare enigmă rezolvată deschide o alta, iar detectivul nu este niciodată sigur cum se va sfârşi întreaga poveste.

Întrebarea esențială și legitimă care, de la afirmarea Network Marketingului cu 70 de ani în urmă, s-a pus de nenumărate ori in cele mai diverse forme, ar putea fi formulată astfel: de unde a izvorât interesul, într-adevăr ieșit din comun, pentru această abordare nouă a ideii de bunăstare, mai direct spus, care a fost și, parțial, este încă, motivul real ce a determinat marele public să se alăture acestei “mișcări” cu o pasiune neegalată înainte de alte tentative? 

Răspunsurile, desigur, n-au contenit să vină, atât din partea grupului numeros al performerilor, cât și din partea celor care, pe un ton ce a variat, de la critica zisă “obiectivă” până la pamflet, sau chiar situate în tabăra anti-Networking. Un lucru rămâne însă cert, dacă încercăm să evaluăm global și obiectiv acest fenomen, anume că astăzi nu se mai poate susține în mod serios că, având în vedere evoluția creatoare permanentă, dar și energia spirituală degajată,  Network Marketing ar fi un simplu efect al modei, sau al unor fenomene sociale trecătoare ce țin de gust și capriciu.

Daca Vrei sa ai Succes, Folosește Teoria Matematică a Rețelelor

Daca Vrei sa ai Succes,  Folosește Stiința Rețelelor.

Teoria matematică a rețelelor poate fi un instrument fundamental pentru înțelegerea strategiilor, dar și pentru formularea de parametrii cheie și de tactici de creștere. Toate afacerile depind de rețelele din care fac parte. Mai ales acum, in epoca informației și a cunoașterii. Crearea de rețele eficiente este, de fapt, despre optimizarea abilităților noastre în trimiterea și primirea mesajelor adecvate (și blocarea celor nepotrivite) în cele trei moduri în care ființele umane comunică în afaceri: față în față, prin telefon și în scris. Ca și în viață, lucrul cheie este de a profita la maximum de punctele noastre forte și de a ne minimiza slăbiciunile.

Totodată, creativitatea și inovația nu sunt neapărat atribute ale genialității. Ele sunt, de cele mai multe ori, atribute ale cuiva bine conectat cu alte persoane și rețele și care devine punte de legătură prin care circulă idei, concepte, soluții de care altfel nu ar fi avut cunoștință. Altfel zis, creativitatea și inovația sunt chestiuni de import-export. Pentru succes, este nevoie să ieși din zona de confort și să te întâlnești și cu alți oameni, să-ți mărești rețeaua și reputația.

Ce se va întâmpla cu toate aceste premise ale gândirii științifice se va vedea cel mai bine prin energia spirituală pe care o va declanșa, energie fundamentală nu doar pentru miza ei tradițională ci, mai ales, pentru deschiderile oferite pentru tema succesului și a bunăstării, pentru tema generozității și a lăcomiei. Există in acest sens, un teritoriu privilegiat al punctului de vedere științific: acesta este parametrizarea obiectivă. Cercetarea științifică obiectivă sugerează, prin tot ceea ce reprezintă, că succesul este altceva decât ceea ce se vede și ceea ce apare și permite chiar o definiție a succesului. Prin existența unei raportări la o realitate existentă, deși  abordarea științifică a Network Marketingului pornește de la matematică și statistică, demersul este mai aproape de fizică și biologie.

Caut persoane dornice să-și construiască în mod științific rețele puternice, profitabile  și sănătoase. S-ar putea să avem ecosistemul potrivit pentru misiunea, viziunea și visurile tale!…

Capitalul relaţional

Capitalul relaţional –  este activul fundamental in Network Marketing pe care il dezvoltă partenerul cu toți ceilalți participanți (cu clienţii, cu furnizorii, cu ceilalți parteneri). Capitalul relaţional (Relationship Capital) se constituie drept o sinteză a cunoştinţelor, experienţei şi încrederii, acumulate în timp, de partenerul respectiv în baza colaborării sale, de durată, cu toți ceilalți participanți, în vederea realizării propriilor săi indicatori de performanță. Pe măsură ce agentul economic evaluează cunoștințele pe care le posedă privitoare la proiectul sau, privite drept un activ fundamental al resurselor sale, el recunoaște că se cere schimbat tipul de relații pe care trebuie să le stabilească cu partenerii săi, și că este nevoie de dezvoltarea unor structuri organizatorice noi.

Marketingul relațional solicită o cu totul altă abordare a raporturilor cu partenerii de afaceri şi în primul rând a celor cu clienţii, faţă de maniera clasică, bazată pe legături de avantaj imediat (oportunităţi de moment). De la clasicul „Make and Sell Marketing” se ajunge la „Sense and Response Marketing”, potrivit remarcii lui Ph. Kotler. O pătrunzătoare înţelegere şi anticipare a nevoilor partenerilor si clienţilor pe termen lung ia locul efortului principal de continuă extindere a pieţei, pe seama creşterii cantitative a ofertei şi a numărului cumpărătorilor.

Bazele teoretice ale marketingului relaţional s-au sprijinit pe două curente majore: cel al şcolii nordice, focalizat pe marketingul serviciilor, şi cel dat de abordarea de tip reţea a marketingului interorganizațional. Natura marketingului relațional privită ca o practică contemporană a marketingului a reprezentat tema cercetărilor realizate mai ales in sewcolul XXI. Nu întâmplător domeniul serviciilor şi cel al marketingului interorganizaţional (business to business marketing) au asigurat terenul propice pentru dezvoltarea conceptului de marketing relaţional. Prin natura şi caracteristicile lor, serviciile solicită o durată mai lungă a contactului între partener şi cumpărător, permițând formarea și consolidarea unor legături pe termene mai lungi, cu efecte benefice pentru ambele pârți. Pe de altă parte, obiectul schimburilor interorganizaționale (intre parteneri) are un grad mediu de complexitate mai ridicat, față de cele realizate pe piața bunurilor de consum. Această complexitate sporită cere antrenarea unui număr mai mare de parteneri în operațiunile de schimb, fapt ce permite constituirea unor reţele cu ajutorul respectivelor legături.

În multe lucrări de referinţă termenul de marketing relaţional este contrapus celui de marketing tranzacţional. Marketingul tranzacţional are tendinţa să ignore construcţia şi întreţinerea adecvată a unor legături de durată între partenerii actelor de schimb. Într-o astfel de optică, partenerul este tentat să-şi schimbe pozitionarea, de îndată ce întrevede o nouă oportunitate. El se amăgeşte, de cele mai multe ori, cu perspectiva câştigării de noi clienţi, fără a mai pune accent pe efortul cultivării, în timp, a celor actuali. Împărtăşind punctul de vedere al majoritatii specialiştilor, ne permitem să formulăm opinia că însăşi folosirea termenului „tranzacţional”, ataşat conceptului de marketing, a fost cerută de crearea unei antinomii (tranzacţional – relaţional) pentru a putea sublinia mai bine schimbarea de mentalitate a celor care au îmbrăţişat noua paradigmă. Literatura de specialitate probează că ataşarea atributului „tranzacţional” conceptului de marketing s-a făcut concomitent cu folosirea expresiei de marketing relaţional.

Filozofia marketingului relaţional se sprijină, pe câştigarea de avantaje competitive pentru cel care îl practică, datorită retenţiei consumatorului, un timp mai îndelungat, în cercul de clienţi permanenţi, prin menţinerea şi creşterea nivelului de satisfacţie al acestora faţă de prestaţiile asigurate.

Ce face un mare lider în secolul XXI?

Traim intr-o lume a secolului XXI, mai globală, super activă digital și transparentă, cu flux de informaţii şi de inovare mai rapid ca oricand, în care nimic măreț nu se face fără un fel de matrice complex. In acest context, un leadership bazat  pe practicile tradiţionale de dezvoltare va încetini creşterea dvs. ca lider.  Evaluările tradiţionale  vor da rezultate fals positive (vezi evaluarile ametitoare ale oamenilor politici), amețindu-vă să credeți că sunteți mai pregătiți decât sunteţi cu adevărat. Leadershipul în secolul XXI e definit şi demonstrat de trei întrebări.

Încotro sa priviți pentru a anticipa următoarea modificare în modelul dvs. de afaceri sau în viaţa ta? Răspunsul la această întrebare e în calendarul dvs. Cu cine vă petreceți timpul? Pe ce subiecte? Unde călătoriţi? Ce citiți? Şi apoi cum transformați astea în înţelegerea potenţialelor discontinuităţi,şi apoi în decizia de a face ceva chiar acum. Ce faceti ca sa  fiți pregătit pentru situatiile neprevazute?  Există o echipă de leadership in care fiecare membru, colecteaza tendinţe care au impact  şi împărtăşesc acestea, apoi decid să corecteze cursul strategiei sau să anticipeze o nouă mişcare. Marii lideri nu țin capul în jos. Văd după colțuri, modelând viitorul, nu doar reacţionând la acesta.

A doua întrebare este, care este măsura diversității  reţelei personale şi profesionale de persoane interesate? Auzim adesea despre reţele. Putini oameni inteleg ca in lumea de astazi a fi parte din retele  si a forma retele a devenit o activitate vitala. Dar într-o oarecare măsură, toţi avem o reţea de oameni cu care suntem comfortabili.  Această întrebare se adresează capacitatii de a dezvolta relaţii cu oamenii care sunt foarte diferiți față de tine. Aceste diferenţe pot fi biologice, fizice, funcţionale, politice, culturale, socio-economice. Şi totuşi, în ciuda tuturor acestor diferenţe, ei comunică cu tine şi au încredere în tine suficient să coopereze cu tine în atingerea unui scop comun. Marii lideri înţeleg că a avea o reţea mai diversă e o sursă de identificare a modelului la nivele mai mari şi, de asemenea, de soluţii, pentru că ai oameni care gândesc diferit de tine.

A treia întrebare: eşti suficient de curajos să renunţi la o practică ce ți-a adus succes în trecut? Există o expresie: ascultă ca să fii ascultat. Dar dacă tu urmezi acest sfat, șansele cele mai mari sunt ca vei continua să faci ceea ce e familiar şi confortabil. Marii lideri îndrăznesc sa fie diferiți. Nu vorbesc doar despre asumarea de riscuri, ci chiar și le asumă.  Impactul cel mai mare vine când ești capabil să construiești rezistenţa emoţională.

Să reziști oameniilor care îți spun că noua ta idee e naivă, necugetată sau pur şi simplu proastă. Sa rezisti ostilitatii, neintelegerilor refuzurilor si sa mergi mai departe. Interesant că oamenii care vi se vor alătura nu sunt membrii obișnuiți din reţeaua dvs. Sunt adesea oameni care gândesc diferit şi, prin urmare, sunt dispuşi să vi se alăture în a face un salt curajos.

Şi acesta e un salt, nu un pas. Mai mult decât programele tradiţionale de leadership, răspunsul la aceste trei întrebări va determina eficiența dumneavoastră ca lider din secolul XXI.

Prin urmare, ce face un mare lider în secolul XXI? Am întâlnit mulți şi ei ies în evidență. Sunt femei şi bărbaţi care se pregătesc nu pentru predictibilitatea confortabilă a zilei de ieri dar și pentru realitățile de azi şi toate posibilităţile necunoscute de mâine.

jedi-master-yoda-quotes-meditation-school

Observa – analizeaza – sintetizeaza – decide – actioneaza

Observa – analizeaza – sintetizeaza – decide – actioneaza

Atunci când o problemă oarecare întârzie calea evolutiei, suntem de multe ori gata să ne îndoim de noi înşine, să ne îndoim de validitatea ţelului nostru, să ne îndoim de reuşita  acţiunii noastre. Evenimentele neaşteptate care interferează cu activitatea noastră rutinieră ne ameninţă stabilitatea. Reacţionăm exagerat, şi tocmai acest sentiment de panică ne împiedică să rezolvăm problema cât mai repede cu putinţă.

Nu atât problema ca atare ne zdruncină încrederea în noi; atitudinea noastră în raport cu ea împiedică abordarea rapidă şi eficientă a obstacolului.

Dacă intrăm în panică de îndată ce lucrurile merg prost, de regula facem acelaşi lucru: ne subminăm capacitatea de a rezolva problema. Cum percepem un semnal de alarmă, îngheţăm, ne gândim că nu ne putem descurca şi dăm bir cu fugiţii, abandonând totul; cu alte cuvinte, nu ne folosim întreg potenţialul. Dacă ne închipuim că suntem guvernaţi de forţe care scapă controlului nostru, probabil că ne vom comporta în consecinţă.

Totuşi, dacă avem încredere în capacitatea noastră de a direcţiona evenimentele, putem să trecem la acţiune şi să ne transpunem ideile în realitate . Trebuie să fim conştienţi de forţele noastre si sa avem incredere in ele, pentru a avea acces la ele în caz de nevoie.

Fiecare problemă are un punct slab; acesta este locul în care poţi să introduci o pană pentru a o despica şi sfărâma; dar, înainte de a putea să scapi de dificultatea respectivă, va trebui să o înfrunţi. Fugind, nu scapi decât pe termen scurt.

Intoarce-te şi uită-te la lucrul care te supără şi te întârzie din drum. Vei descoperi că situaţia nu este decât pe jumătate atât de rea pe cât ţi-ai închipuit. Analizeaza problema în toate detaliile ei şi descâlceşte-o ca să-i găseşti o soluţie, şi vei

observa cum îşi pierde puterea asupra ta. Uitându-te la obstacol, capeţi controlul asupra situaţiei, iar aceasta va deveni mai puţin ameninţătoare. Dacă demontezi problema în bucăţele usor de mânuit, vei putea să te ocupi de fiecare pe rând şi să

demontezi întreaga structură cu minimum de efort şi fără teamă.

Pentru a-ţi păstra firea în situaţii dificile, ai de străbătut trei etape :

observaţia – analiza – sinteza – decizia – acţiunea.

De cele mai multe ori, alegem non-acţiunea în locul acţiunii, fiindcă ne este  teamă de ceea ce am putea afla. In loc să întrebăm, ne chinuim rememorând toate lucrurile pe care le-am făcut şi care ar fi putut să o ofenseze pe cealaltă persoană.  In loc să aflăm adevărul, ne perpelim în coşmarul acuzatiilor si autoacuzaţiilor; cu alte cuvinte, ajungem la oboseala sau chiar epuizare mentală şi ne provocăm singuri o stare de anxietate. Ca întotdeauna, ai mai multe opţiuni. Poţi fie să te plângi, să perorezi şi să

povesteşti tuturor prietenilor şi vecinilor despre nedreptatea care ţi s-a făcut, fie să te aşezi pentru un minut şi să-ţi pui mintea la contribuţie. Examinează faptele cu calm.

Depinde numai de tine dacă vrei să rămâi în continuare supărat in non-acţiune  sau dacă preferi să faci o încercare de a îndrepta situaţia in acţiune.

Aşadar, observi cu atenţie ce se întâmplă, apoi cauţi linia cea mai bună de rezolvare prin analiza si sinteza, iei apoi o decizie ferma si bine argumentata şi, in final, pui în practica cu fermitate soluţia aleasă. Dacă apelezi frecvent şi cu succes la acest gen de abordare a problemelor, încrederea în propriile tale forţe va creşte, iar, în final, vei simţi că te poţi baza pe tine însuţi şi vei avea un sentiment de optimism, întemeiat pe faptul că ai rezolvat în chip fericit complicaţiile anterioare .

Adoptarea unei atitudini constructive pozitive în faţa greutăţilor îţi extinde aria de posibilităţi, deoarece, cu cât creşte capacitatea ta de a rezolva probleme mărunte, cu atât creşte şi probabilitatea de a te descurca în situaţiile mai serioase. Dacă înveţi să faci faţă împrejurărilor potrivnice, acumulezi experienţă şi îţi dai seama de numărul mare de acţiuni care stau în puterea ta, iar atunci eşti într-adevăr pe cale de a deveni tu însuţi.

Dă la o parte obstacolele şi uită de ele. Poţi să faci orice, dacă vrei cu adevărat, poţi depăşi dificultăţile, iar în cursul acestui proces vei învăţa să te cunoşti pe tine însuţi, să-ţi cunoşti capacităţile şi puterea de a realiza diverse lucruri.

succes-excelenta-scara_article-main-image

Nulla dies sine linea

Expresia “Nulla dies sine linea” s-a păstrat în conştiinţa colectivă graţie faptului că Plinius cel Bătrân, erudit roman din secolul I d.Hr., o consemnează în celebra sa lucrare “Istoria naturală”, cu referire la pictorul grec Apelles.

Nulla dies sine linea este o expresie latinească, însemnând “Nicio zi fără linie” (fără să tragi linie), altfel spus, într-un sens larg, “Nicio zi pierdută”, “Nicio zi fără eforturi susţinute”, “Nicio zi fără un program riguros”, “Nicio zi fără să adaugi valoare la ziua de ieri”. Numai aşa îţi poţi atinge ţelurile, numai aşa se pot face bine lucrurile care sunt de făcut, numai aşa se formează obişnuinţa muncii.

“Nulla dies sine linea” poate fi deviză şi astăzi, pentru fiecare dintre noi, dacă suntem preocupaţi de a da sens fiecărei zile, dacă vrem să reuşim să ieşim din caracterul indistinct, confuz şi repetitiv al unor activităţi, optând pentru o muncă susţinută, făcută cu pasiune, astfel incât să avem după ce trage o linie in fiecare zi, “linia” care ne aparţine şi ne reprezintă.

NULLA DIES SINE LINEA  nici o zi fără o linie. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exercițiul zilnic esențial pentru desăvârșirea măiestriei artistice. Beethoven și Arghezi le-au luat drept deviză.

UN NOU NIVEL AL VALORII ECONOMICE

Voi vorbi despre o schimbare fundamentală care are loc chiar în structura de bază a economiei moderne. Și pentru a vorbi despre asta, mă voi întoarce la începuturi, fiindcă la început au fost materiile prime.

Materiile prime sunt lucruri pe care le crești în pământ, pe pământ sau le scoți din pământ: în esență animale, minerale, plante. Le extragi din pământ, și le vinzi pe piața liberă. Materiile prime au fost baza economiei agrare care a durat un mileniu. Dar apoi a venit revoluția industrială, iar bunurile au devenit oferta economică predominantă, folosind materiile prime ca elemente de bază pentru a fi în stare să producem bunuri.

Apoi ne-am mutat de la o economie agrară la una industrială. Ceea ce s-a întâmplat apoi în ultimii 50 sau 60 de ani, a fost că bunurile au devenit bunuri de larg consum. Comunizate: unde sunt tratate ca un bun de larg consum unde oamenilor nu le pasă cine le face. Le pasă doar de trei lucruri și numai de ele: preț, preț și preț.

Acum, există o tendința si un antidot la comunizare, și anume personalizarea. Aceasta veche dar noua valoare economica începe sa domine, si apare înțelegând că personalizarea unui bun se transformă automat într-un serviciu, fiindcă a fost făcută doar pentru o persoană anume, fiindcă nu a fost inventariată, ci a fost livrată la cerere acelei persoane anume.

Astfel, ne-am mutat de la o economie industrială axata pe consumerism si bunuri tipizate, la  persoana individuală. Dar în ultimii 10 sau 20 de ani, s-a întâmplat că serviciile au devenit și ele de larg consum. Serviciul de telefonie la mare distanță vândut pe bază de preț, preț, preț; restaurante rapide având prețul ca singură valoare; și chiar Internetul face ca nu doar bunurile să fie de larg consum, dar și serviciile.

Asta înseamnă că este timpul să ne mutăm la un nou nivel al valorii economice. E timpul să mergem dincolo de bunuri și servicii și să descoperim, folosind aceleași descoperiri, ce se întâmplă când un serviciu este personalizat? Ce se întâmplă când creezi un serviciu care este așa de adaptat unei singure persoane încât devine exact ce are nevoie în acel moment? Atunci nu te poți abține să nu exclami admirativ „uau”; nu te poți abține să nu transformi asta într-un eveniment memorabil – nu te poți abține să îl transformi într-o experiență.
Si nu te poți abține sa nu faci din asta o afacere.
Așa că ne deplasăm spre o economie bazată pe experiență, în care experiențele personale devin oferta economică predominantă.
Si nu mă pot abține sa nu observ ca acesta este inca un argument pentru implicarea serioasa in Digital Network Marketing.

10426917_930157183668240_7793646595262407166_n

Clopotul lui Gauss

Distribuția normală este o distribuție de probabilitate continuă. Este numită de asemenea distribuția Gauss deoarece a fost descoperită de către Carl Friedrich Gauss. Distribuția normală standard (cunoscută, de asemenea, sub numele de distribuție Z) este distribuția normală cu media zero și variația 1. Acesta este adesea numită curba lui Gauss, deoarece graficul densității de probabilitate arată ca un clopot. – Wikipedia

Faimoasa curbă a lui Gauss în formă de clopot, sau Legea Erorilor — a abaterilor față de comportamentul mediei. Această curbă explică statisticile despre velocitatea particulelor în același mod în care o curbă demografică explică statisticile despre vârstele indivizilor. Este una dintre cele mai importante curbe. Continuă să apară, din nou și din nou, in multe teorii și multe experimente, ca un exemplu grozav al generalității care ne este atât de dragă, nouă, matematicienilor.

Curba Gauss, sau clopotul lui Gauss a jucat în istoria științei și joacă și acum un rol foarte important, iar în medicină foarte multi parametri legați de organismul uman, de legile fundamentale ale viului, sunt repartizați după această curbă. Ce este de fapt această curbă?

Curba lui Gauss este reprezentarea grafică a probabilității repartizării unor valori în funcție de o media standard. Așadar, dacă evaluam perfect obiectiv performanta angajaților, este foarte posibil ca valorile sa se așeze într-o diagrama precum cea de mai jos.

Graficul unei curbe Gauss ne arată că, spre centru probabilitățile sunt cu atât mai mari cu cât suntem mai aproape de medie, iar spre margini probabilitățile scad apropiindu-se de zero pe măsura ce ne îndepărtam din ce în ce mai mult de medie. Uneori, graficul funcției este denumit “clopotul lui Gauss” datorita formei lui deosebite, asemănătoare unui clopot.

Este împământenită ideea că performanța oamenilor este reflectată în distribuția lui Gauss și multe corporații își evaluează angajații raportându-se la această curbă. Cercetările au arătat că, deși acest grafic este ușor de înțeles, el nu reflectă sau nu poate reflecta cu acuratețe în ce măsura performează oamenii.

Despre această curbă faimosul om de știință Francis Galton afirma: „Ar fi fost idolatrizată de către greci dacă ar fi știut despre ea. Este legea supremă a iraționalului.” Şi nu există o metodă mai bună de a materializa acea zeiță supremă decât cu Tabla lui Galton. În interiorul acestei plăci sunt tuneluri înguste prin care o să cadă aleator niște biluțe, mergând la dreapta sau la stânga, sau la stânga, etc. Totul la întâmplare și într-un haos complet.

Toată știința este așa. Şi explicațiile matematice frumoase nu sunt doar pentru plăcerea matematicienilor. Ele ne schimbă totodată viziunea asupra lumii. De exemplu, Einstein, Perrin, Smoluchowski,  au folosit analiza matematică a traiectoriilor întâmplătoare și curba lui Gauss pentru a explica și dovedi că lumea noastră este formată din atomi.

Distribuția Gauss se poate regăsi și în statistici bizare. Teoretic, orice eveniment are o probabilitate mai mare sau mai mica sa se întâmple. Atunci când te străduiești sa placi la toată lumea, indiferent cât o sa te străduiești nu o sa reușești! Atracția sau gradul de plăcere pe care oamenii îl simt în prezenta ta are de asemenea o distribuție Gauss!

Idei si idealuri in stiinta

Intenția permanentă a științei este de a elabora idei și idealuri noi, noi sensuri categoriale, să participe la înțelegerea și rezolvarea problemelor atât teoretice, dar și practice. Multe dintre acestea, la etapa dată de dezvoltare socială sunt îndreptățite, mai ales de dezvoltarea teoretică imanentă a științei. Înțelegerea modalităților de gândire științifică a devenit în secolul XXI fundamentală.

Dezvoltarea istorică a științei aduce permanente mutații în cultură, formând noi variante, noi linii potențial posibile ale dinamicii culturii. Multiple idei elaborate de știință sunt translate în cultură ca „gene vulcanice” specifice, care în anumite condiții de dezvoltare socială obțin actualizarea lor conceptuală. În aceste situații ele pot stimula elaborarea noilor concepții științifice originale, care apoi se pot concretiza în publicistica științifică, esee, dar și doctrine filozofice, morale și, de multe ori, chiar cu implicații în învățăturile religioase.

Astfel, ideile și idealurile științifice pot obține statutul de fundament conceptual unui sau altui tip concret de cultură. Generând modele categoriale ale lumilor posibile, știința pe parcursul acestui proces paralel elaborează și scheme categoriale, care au capacitatea de a asigura înțelegerea obiectelor sistemului principial nou de organizare în comparație cu cele, care sunt însușite de practica epocii istorice corespunzătoare.

Cercetarea constată faptul că în dinamica cunoștințelor științifice un rol deosebit au etapele de dezvoltare, legate de reformarea strategiilor de cercetare, dictate de modificările fundamentelor filosofice ale științei. Aceste etape au căpătat numele de revoluții științifice. Fiecărei etape îi corespund anumite norme și idealuri care asigură constituirea tabloului științific al lumii – element esențial în structura concepției științifice. Descoperirea noilor tipuri de obiecte, care nu-și găsesc explicare în cadrul tablourilor științifice existente, impune schimbarea metodelor de cercetare și o nouă viziune a realității. Acestea duc spre reformarea radicală a științei și constituirea noilor tipuri de raționalitate științifică, care, la etapa contemporană, impun includerea factorilor axiologici în componența tezelor de explicare.

Distincția dintre idealurile științei și ideile din știință trebuie estompată și relativizată. Toate criteriile de raționalitate sunt, într-un fel.  Secolul al XIX-lea credea într-o creștere neîntreruptă, organică a demersului științific în cadrul aceluiași canon de principii raționale. Astăzi a mai rămas foarte puțin din această convingere. Istoricii și filozofii științei au pledat în favoarea relativizării științei, și chiar a raționalității. Am învățat că opțiunea între teoriile rivale depinde în fapt nu doar de meritele lor intrinseci, sau poate nu depinde deloc de acestea, ci si de factori externi: ideologie, credință, condiții sociale, forțe economice, schimbări de generație. Strict vorbind, două teorii oarecare nici nu pot fi realmente comparate una cu alta: teoriile rivale, susțin unii, sunt întotdeauna incomensurabile. Dacă nu se pot construi propoziții analitice riguroase, atunci transferul dintr-un limbaj într-altul, sau din termenii unei teorii în termenii alteia, este imposibil.

Intr-un anume sens, întreaga știință, fiecare argument sau procedură științifică, cuprinde un aspect ideal — și, dacă vreți, fictiv. Este justificarea ultimă a faptului că istoricul științei trebuie să facă distincție între idealuri și argumentele reale, după care să le descopere pe primele chiar în cele din urmă.  Dar idealurile științei sunt greu de identificat. Deseori sunt vagi. Despre idealuri, la fel ca despre virtuți, se vorbește mai cu seamă în momentele de îndoială sau primejdie. Dorinţa de a le articula merge mână în mână cu necesitatea apărării lor; şi polemicile le pot denatura.

Cu cât este mai luminată o societate, cu atât vor fi mai limpezi imaginea despre sine şi conștiința deficiențelor sale.  O societate luminată va căuta întotdeauna să obțină o consecvență mai mare conformându-se „structurii” ei fundamentale, sau schimbându-și structura dacă este necesar.