În calitatea sa de fiinţă puternică, inteligentă şi cu putere, şi stăpân al propriilor sale gânduri, omul deţine cheia pentru fiecare situaţie, şi are în el puterea de a se transforma şi regenera, prin care poate face ceea ce doreşte.

Omul este întotdeauna stăpânul său, chiar şi când se află în cea mai vulnerabilă stare. Dar în slăbiciunea şi degradarea sa el este un stăpân neglijent, care nu ştie să-şi administreze bine „casa”. Când începe să reflecteze asupra stării sale şi caută o cale să iasă din această stare, devine un stăpân înţelept şi îşi dirijează energia cu inteligenţă pentru a obţine rezultate satisfăcătoare.

Un astfel de stăpân conştiincios, poate fi omul care descoperă în el însuşi legea raţiunii. Această descoperire este integral o problemă de aplicare a auto-analizei şi a experienţei.

Cum numai după îndelungate căutări se obţin diamantele sau aurul, aşa şi omul poate descoperi adevărul în legătură cu fiinţa sa, dacă se uita adânc în sufletul său.

Îşi poate da seama că el este creatorul caracterului său, modelatorul propriei sale vieţi, şi  îşi poate făuri singur destinul, poate dovedi fără greşeală, faptul că, dacă îşi controlează şi ghidează gândurile, verificând efectele asupra lui însuşi şi a celorlalţi şi asupra vieţii şi a evenimentelor, va face cu multă răbdare legătura dintre cauză şi efect prin practică şi investigaţii.

Folosind fiecare experienţă, chiar şi cele mai triviale, întâmplările de zi cu zi, ca mijloc pentru obţinerea cunoştinţelor despre el însuşi, va obţine înţelepciunea şi înţelege puterea ce le deţine.  Astfel dacă va căuta va găsi şi dacă va bate la uşă, aceasta se va deschide.  Numai cu răbdare, practică şi persistenţă poate un om intra pe uşa templului cunoaşterii.