Societatea, într-o abordare sistemica, reprezinta un sistem global de un fel deosebit. În raport cu celelalte sisteme globale, acest sistem are anumite trasaturi specifice care, într-un fel, îl face unic. Astfel, societatea privita ca sistem global are la baza gândirea si actiunea omului care, pe de o parte, îi da posibilitatea sa se autoreflecte si reflectându-se pe sine, reflecta întrega lume, iar pe de alta parte îi da posibilitatea sa se dezvolte pe linia progresului istoric.

Rezulta ca societatea este singurul sistem global care are capacitatea  de a se autoreflecta si dezvolta. Pentru a exista si dezvolta,  societatea îsi specializeaza anumite domenii, carora le încredinteaza activitati specifice care, împreuna, concura la scopurile urmarite de existenta si progres social.

Un prim domeniu pe care societatea îl specializeaza îl constituie domeniul economic caruia îi sunt încredintate activitati privind producerea, circulatia si desfacerea bunurilor materiale fara de care societatea n-ar putea sa existe si sa se dezvolte.

Un alt domeniu specializat de societate este cel al vietii spirituale a carei menire se refera la autoreflectare si la reflectarea întregului univers pe baza carora, oamenii actioneaza în mod constient pentru asigurarea dezvoltarii sociale.

Existenta si dezvoltarea sociala reclama totodata si un alt domeniu al vietii sociale, domeniul politic caruia îi sunt încredintate activitati privind organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, prin intermediul carora se asigura functionalitatea complexului social al unei comunitati umane.

Între domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) exista legaturi organice de conditionare si potentare reciproca în sensul ca unul fara celelalte nu poate exista si, în acelasi timp, cu cât fiecare dintre ele este mai bun si societatea, în ansamblul ei, functioneaza mai bine.

Legat de locul si rolul domeniilor sociale în ansamblul societatii sunt formulate puncte de vedere diferite.

Astfel, unii sustin ca domeniul economic ar constitui domeniul hotarâtor al vietii sociale, în sensul ca fara de el n-ar putea exista societatea si ca, în acelasi timp, acesta ar determina existenta si viabilitatea celorlalte domenii. Este punctul de vedere capitalist, care s-a dovedit  limitat si generator de mari inechitati sociale si coruptie.

Altii sustin ca domeniul politic ar constitui domeniul hotarâtor al vietii sociale, celelalte sisteme s-ar dezvolta haotic si societatea s-ar autodistruge. Aceasta teza nu se justifica din punct de vedere stiintific si este periculoasa sub aspect politic. Prin intermediul acestei teze marxist-leninistii dar si fascistii  încercau sa formuleze o baza teoretica regimurilor totalitare, politicii de reprimare folosita pe scara larga în societatea socialista, comunista sau fascista, societate pe care au urmarit s-o impuna omenirii.

Aceste doua puncte de vedere, astazi evident eronate, au ca punct de plecare ignorarea, sau acordarea unui rol minor, subordonat, domeniului spiritual. Doar spiritualitatea poate tempera excesele aproape inevitabile la care primele doua  sunt tentate.

În fapt, domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) sunt toate absolut necesare, fiecare dintre ele având un rol  bine definit în dezvoltarea societatii omenesti si doar un echilibru intre cele trei poate asigura existenta unei societati orientate spre crestere, evolutie, echitate sociala. Doar echilibrul intre economic, politic si spiritual  poate asigura existenta si dezvoltarea sociala.

Leadershipul  nu e un pasaport pentru a munci mai puțin si a castiga mai mult.  Leadershipul  este asumarea  responsabilitatii de a munci mai mult.  Leadershipul  înseamnă muncă, inseamnă timp dedicat și energie.  Efectele lui nu sunt ușor de măsurat, nu sunt sigure  și nu sunt întotdeauna imediate.  Leadership înseamnă sa  te fi dedicat oamenilor si nu invers.

Leadershipul, adevăratul  leadership, nu este palatul comod al celor care stau în vârf. Este responsabilitatea pe care ti-o asumi  relativ de cei care  fac parte din grupul tau, echipa ta, tara ta si nu numai.  Toți trebuie să începem la un moment dat  să facem la inceput poate doar mici lucruri pentru binele celorlalți, si apoi lucruri din ce in ce mai importante  in folosul comunitatii …  zi de zi, zi după zi.

Omenirea a înflorit  nu din cauză că suntem înclinați să avem grijă de noi înșine, ci din cauză că suntem dispusi si stimulați să avem grijă de ceilalți. Nu este nevoie decât ca liderii să ne ofere un motiv bun pentru a ne pune unii în slujba celorlalți.

Dacă acțiunile tale îi inspiră pe alții să viseze mai mult, să învețe mai mult, să facă mai mult și să devină ceva mai mult decât sunt, atunci se cheamă că ești un lider.  Când liderii îi inspiră pe cei pe care îi conduc,  oamenii se gândesc la un viitor mai bun, investesc timp și efort pentru a învăța mai mult, fac mai mult pentru organizațiile lor și pe parcurs devin și ei lideri.

Mai ales dupa descifrarea stiintifica a fenomenelor legate de gandirea pozitiva, am vorbit adesea despre importanţa folosirii limbajului pozitiv in atingerea scopurilor   si am fost frecvent intrebat: „Să folosesc aceste gandirea pozitiva si cuvinte pozitive numai in conversaţiile cu mine insumi sau şi in discuţiile cu ceilalţi?”

S-ar putea să te temi de faptul că impărtăşindu-le celorlalţi scopurile tale, ei ar putea să işi imagineze că aspiri prea sus — sau chiar să radă de tine.

O sa discut cateva idei in acest sens, deşi e bine să inţelegem că nu există reguli cu valoare de adevăr necondiţionat şi că ar trebui să aplicam sugestiile care funcţionează  cel mai bine in cazul fiecaruia dintre noi.

Pentru inceput, atunci cand vorbeşti cu tine insuţi foloseşte limbajul pozitiv cat mai des posibil.  Cu cat mai mult cu atat mai bine. La urma urmei, vorbeşti cu tine insuţi, aşa că nu e cazul să te temi că ceilalţi ţi-ar putea auzi comentariile.

Secretul este acela că auzind aceste Informaţii, ganduri, afirmatii  pozitive iarăşi şi iarăşi… ele se inrădăcinează adanc in mintea ta.

A le impărtăşi celorlalţi propriile tale scopuri este o problemă mult mai delicată.

Un lucru important pe care l-am  invăţat este acesta: Să nu vorbeşti niciodată despre scopurile tale cu persoanele negativiste. Tot ce fac ele este să iţi argumenteze şi să iţi prezinte motivele pentru care nu vei avea succes. Cine are nevoie de aşa ceva? Deseori, aceste persoane  fac prea puţin sau mai nimic in viaţa lor. Nu au scopuri şi nici visuri şi nu vor ca altcineva să reuşească.

Totuşi, există cazuri in care poţi obţine beneficii impărtăşindu-le celorlalţi scopurile tale. Mai intai, asigură-te că vorbeşti cu cineva care are o atitudine pozitivă şi iţi sprijină eforturile. Acesta este genul de persoană care ar fi extrem de incantată dacă ţi-ai atinge scopul… şi ar face tot ce depinde de ea pentru a te ajuta. Poţi avea un prieten sau un coleg care să se potrivească acestui rol, sau unii membri ai familiei.

Apoi, este la fel de important să-ţi impărtăşeşti scopurile acelora care lucrează alături de tine pentru obţinerea unui rezultat.

Deşi e bine să foloseşti cuvine pozitive, care să te propulseze in direcţia propriilor obiective, nu sugerez să ignori obstacolele pe care le-ai putea intalni sau să refuzi să primeşti  feedback  de la alţi oameni.

Inainte de a-ţi stabili un scop, trebuie să te pregăteşti si pentru ceea ce ar putea apărea pe parcurs.

Oamenii de succes se concentrează mereu asupra bătăliei, şi nu se gândesc niciodată la înfrângere.

Oamenii de succes ştiu că orice bătălie înseamnă efort, suferinţă şi uneori sacrificiu. Aceasta este singura cale spre victorie, şi de aceea nu se aşteaptă la altceva. Recompensa urmează deabia după ce a trecut de toate acestea.

Oamenii de succes suferă înfrângeri, dar niciodată eşecuri. Poate pierd o bătălie, dar în sufletul lor, chiar din acel moment începe sa se pregăteasca pentru următoarea. Eşecul aparţine doar celor ce nu încearcă. Cei ce se opresc, obosesc.

Oamenii de succes ştiu că pot exista scopuri unice, dar că de fiecare dată mai multe drumuri duc spre ele. Numai acela care se  opreşte, nu ajunge.

Oamenii de succes nu poartă, de fapt, decât o singură bătălie: aceea cu limitele lor interioare. Toate campaniile externe sunt doar prilejuri pentru a se perfecţiona pe sine.

Oamenii de succes ştiu să-şi vindece singuri rănile. Ei nu caută umeri pe care să-şi plângă înfrângerile, ei îşi găsesc singuri resursele şi motivele pentru a merge mai departe.

Oamenii de succes nu dau vina esecurilor pe nimeni altcineva şi cu atât mai puţin pe ei însişi. Ei nu irosesc timpul cu depistarea şi sancţionarea vinovaţilor, ci îşi continuă drumul spre obţinerea victoriei.

Oamenii de succes consideră o victorie când din zece probleme au rezolvat una, pe când învinsul se consideră înfrânt dacă din zece probleme a rămas una nerezolvată.

Oamenii de succes sunt mereu optimisti, calculati, îndrăzneţi, energici, activi, orientati, deschisi, eleganti, concentrati.

Conflictele reprezintă situaţii normale de viaţă. Fie că le recunoaştem,  fie că le negăm,  conflictele sunt realităţi care ne pun la încercare deopotrivă abilităţile personale,  în special cele de comunicare şi stăpânire de sine,  cât şi relaţiile noastre cu ceilalţi.

De câte ori nu s-au destrămat prietenii din cauza unor simple neânţelegeri (de cele mai multe ori minore)  dar “inflamate” şi “cronicizate” datorită negării situaţiei conflictuale sau necunoaşterii modului corect de abordare. Orice conflict negat, reprimat, camuflat duce implicit la o serie de efecte negative precum:

• scade implicarea în activitate
• diminuează sentimentul de încredere în sine
• polarizează poziţiile şi duce la formarea de coaliţii
• alterează sentimentul de integrare şi comuniune socială, ducând la comportamente de respingere şi intoleranţă faţă de semeni sau de membri unor grupuri creează dileme morale şi probleme de conştiinţă dă naştere la dificultăţi în luarea deciziilor etc.

Printre cele mai frecvente convingeri eronate relativ la conflicte se numără următoarele:

• conflictul se rezolvă de la sine; timpul vindecă toate rănile
• confruntarea cu o problemă sau o dispută este un lucru întotdeauna neplăcut şi tebuie evitat
• prezenţa unui conflict este semnul unui management prost al relaţiilor noastre cu semenii sau în rândul organizaţiei
• orice conflict este prin definiţie negativ şi distructiv
• conflictele nu se rezolvă decât prin compromis, totdeauna trebuie cineva să piardă
• a avea un conflict este semn de slăbiciune sau vulnerabilitate

În ciuda acestor credinţe larg răspândite (ceea ce le poate face să pară naturale), conflictul produce, de cele mai multe ori , şi în special dacă este abordat corespunzător,  rezultate pozitive:

• creşte motivaţia pentru schimbare
• îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi a soluţiilor
• creşte coeziunea unui grup (sau familie) după rezolvarea problemelor şi  întăreşte raporturile  interumane
• creşte capacitatea de adaptare la realitate
• oferă oportunităţi spre o mai bună cunoaştere de sine şi cunoaştere a celorlalţi  (memri familiei, organizaţiei, parteneri de diverse coloraturi etc.)
• dezvoltă capacităţile noastre de a învinge obstacolele, precum şi creativitatea personală.

In viata noastra punem accentul foarte mult pe ce nu avem sau pe ce ne dorim in viitor. Aceste atitudini nu ne permit sa traim Momentul si blocheaza ceea ce ar putea sa vina in Viata noastra!

Lucrurile in viata noastra sunt blocate ppentru ca nu reusim sa vedem ce avem deja in viata noastra.  Recunostinta ne ajuta sa acceptam lucrurile care s-au intamplat, sa vedem valoarea si cat de plina este viata noastra, sa acceptam lectiile pe care anumite persoane sau lucruri ni le-au oferit si sa ne intoarcem din nou la noi.

Numara-ti binecuvantarile. O data ce ai inteles cat de valoros esti si cat de mult contezi, zambetele se vor intoarce la tine, soarele va rasari, muzica va canta si, in final, vei fi capabil sa mergi mai departe in viata … cu gratie, eleganta, putere, curaj si incredere.

Fa mai mult decat se asteapta de la tine. Devino atat de bun in activitatea ta incat, eventual, sa ajungi indispensabil. Exercita-ti privilegiul de a face cativa pasi in plus si bucura-te de toate recompensele pe care le primesti in schimb. Le meriti!

Atunci cand esti doborat de greutati, nu privi inapoi prea mult timp. Greselile sunt modul in care viata te invata ceva. Capacitatea de a face gafe ocazionale este inseparabila de capacitatea de a-ti atinge scopurile. Zgaltaie-ti gafele. Cum sa iti poti cunoaste limitele fara a simti gustul esecului? Nu abandona niciodata. Va veni si randul tau.

Recompenseaza-ti eforturile si truda in cel mai bun mod cu putinta Inconjoara-te de cei dragi tie.  Hraneste dragostea lor cu  grija  si  aminteste-le cu fiecare prilej cat de mult ii pretuiesti. Chiar daca ai esuat in alte privinte, daca cineva te iubeste, ai succes.

Cladeste fiecare zi pe un fundament de ganduri placute. Nu te lasa necajit de nici o imperfectiune de care te temi ca ar putea sa-ti impiedice progresul. Aminteste-ti, cat mai des cu putinta ca esti o creatura a lui Dumnezeu si ca ai puterea de a-ti indeplini orice vis prin aspiratii nobile.  Lasa viziunea din inima ta sa fie proiectul vietii tale.  Zambeste!

Ingaduie actiunilor tale sa vorbeasca in numele tau. Stai intotdeauna in garda impotriva capcanelor teribile ale falsei mandrii si fii constient de faptul ca acestea iti incetinesc ascensiunea.  Gandeste bine la aceste vorbe intelepte… ‘Lauda de sine nu aduce-a bine!’.

Fiecare zi este un dar special si, cu toate ca viata poate sa nu fie intotdeauna dreapta, nu trebuie sa permiti durerii si obstacolelor sa-ti otraveasca atitudinea, planurile si viitorul. Nu vei avea castig de cauza atata timp cat esti imbracat cu haina urata a compatimirii de sine. Niciodata sa nu faci asta. Exista o cale mai buna. Trebuie doar sa o descoperi.

Nu-ti irosi timpul facand lucruri inutile, atat in viata personala, cat si in cariera.  Nu esti aici pentru a izgoni orele atat de pretioase in care poti realiza atat de multe.  Marele pericol nu este sa nu reusesti in aspiratiile mari ci sa te pierzi avand succes cu lucrurile mici. Lasa-ti timp  si   spatiu sa cresti.  Acum.  Acum e momentul cel mai bun! Nu maine!

Incepand de azi, trateaza-i pe toti cei pe care-i intalnesti, prieteni sau dusmani, iubiti sau straini,   cu toata grija, bunatatea, intelegerea si iubirea pe care o poti emite, fara a te gandi la vreo recompensa. Viata ta nu va mai fi niciodata la fel.

Razi. Nu in spiritul derizoriului sau al plangerii de mila, ci ca replica la momentele in care esecurile ti se vor parea insurmontabile. Goneste tensiunea, preocuparea si ingrijorarea excesiva prin ras, eliberandu-ti astfel mintea si gandi clar solutia optima.

Oricum soarele va rasari in fiecare zi, stelele vor fi la locul lor, armonia  universala va  acorda totul,  si,  la un moment dat,  vei fi capabil sa mergi mai departe … cu gratie, eleganta, putere si curaj!

Discursul este acea poveste pe care o spunem altora. Povestea poate urmări  un mesaj anume, sau poate relata anumite întâmplări. Dar cu siguranţă, orice poveste, în orice situaţie, are un ingredient de bază care nu trebuie sa lipseasca:  starea de spirit, atmosfera creată de povestitor, vibraţia la care el îl face partas  pe ascultător.

Indiferent  că ne adresăm copiilor sau adulţilor, indiferent că vorbim despre “împăratul roşu” sau despre “impactul crizei ţiţeiului asupra producţiei industriale” fondul oricărui discurs reusit stă în această atmosferă.  Diferenţele între ascultători, în rest sunt nesemnificative şi le putem adapta uşor recunoscând şi aplicând următorul principiu:  copii simt, tinerii intuiesc, adultii apreciază şi bătrânii evaluesază.

În funcţie de categoria  în care se încadrează ascultătorii, ne vom adapta mesajul la aceste forme,  în sensul că ceea ce vor ei să primească de la noi nu sunt nici vorbe, nici informaţii, ci, în primul rând trăiri. Ei se întreabă “ce câştig eu prin faptul că te ascult pe tine?” Aceasta trebuie să  avem în minte înainte de a formula un discurs:  să ştim că oamenii aşteaptă o traire si un  câştig personal de la noi.

A crea atmosfera discursului presupune în acelaşi timp şi faptul ca noi să credem cu toată convingerea  în ceea ce spunem,  să  punem suflet   în vorbe şi vom putea fi siguri că ele au un efect magic.  Chiar dacă ne mai  poticnim, chiar dacă ne vom bâlbâi, auditoriul va fi  înţelegător  din două motive: primul pentru că doresc să obţină ceva de la noi şi doi fiindcă doresc să trăiască atmosfera creată de vorbitor.  Mesajul, conţinutul propriu-zis rămân  pe un loc secund.

Adevăraţii vorbitori nu au luat lecţii de retorică, astfel încât ei au descoperit că memoria detaliilor nu este cel mai important lucru. Ne aflăm în faţa auditoriului nu pentru a le vorbi, ci pentru a tansmite un mesaj;  nu cuvinte, nici date sau informaţii,  ci o anumită convingere, o stare de spirit.

„Toate fiinţele umane se nasc cu nevoia de a asculta şi de a spune poveşti…dar cea mai mare nevoie a lor  este aceea să aibă poveşti incredibile de trăit.”  – Harvey Cox

Toate Drumurile au şi părţi uşoare şi părţi grele, şi  urcuşuri şi coborîşuri, şi noapte şi zi. Eşti gata sa pornesti pe calea succesului tau? Mai verifică-ţi o dată rucsacul !

Fiecare Drum are Povestea proprie. Eşti pregătit să o asculţi? Dacă nu-ţi place nu îl alege pe acela.  Fi sincer. Drumurile citesc în sufletele oamenilor !

Dacă nu găseşti nici o poveste care să-ţi placă, poţi inventa una. Poţi crea apoi o potecă ori o autostradă care să poarte Povestea ta.

Ai cîştigat posibilitatea de a-ti trai legenda, de a-ti pune in valoare potentialul, de a afla mereu lucruri noi, dar si de a te rătăci poate uneori (dar ce minunat este sa te ratacesti uneori). Şi ca bonus: sansa de a fi urmat si a deveni mentorul unora ca tine – caci cine crezi că se-nsoţeşte cu cineva care vrea să facă un Drum nou.

„Drumurile sunt de cand lumea; aceleaşi!“ sau „Alege un drum batatorit” – vei auzi spunîndu-se. Oamenilor le plac potecile bătătorite şi poveştile deja rostite! În felul acesta se mulţumesc să le asculte şi adorm înainte ca Viaţa să-i oblige a le trăi…

Aşa că ia-ţi Drumul şi  mergi!  Şi nu privi în urmă! Mai tîrziu vor veni unii, apoi alţii, apoi mulţi, să te urmeze. Ei vor netezi si asfalta drumul pe care l-ai pornit! Dar  sprijinul tău e-acolo – Înainte, în Necunoscut, în Steaua-Călăuzitoare ce te îndeamnă de Sus , de pe Firmament!  Păşeşte în Noapte şi fă Lumină pentru cei ce vin! Dar mai ales, nu privi în Urmă!

Istoria economică a lumii este întreaga istorie a lumii, văzută însă dintr-un anume punct de observaţie, cel al economiei. A alege acest punct de observaţie, şi nu un altul, înseamnă a privilegia de la început o formă de explicaţie unilaterală, şi tocmai prin aceasta periculoasă, de care ştiu dinainte că nu te vei elibera cu totul. Nu poţi privi­legia nepedepsit seria de fapte numite econo­mice. Oricată grijă ai avea să le domini, să le pui la locul lor şi, mai ales, să le depăşeşti, poţi oare evita „economismul” insinuant şi problema materialismului istoric ? E ca şi cum ai traversa nişte nisipuri mişcătoare.

Există trei modalităti de a studia economia:  prin istorie,   prin teorie, prin   statistică.   Mi-ar place ca specialiştii in economie si în ştiinţe sociale să vadă în istorie un mijloc  excepţional  de  cunoaştere şi cercetare. Nu este oare prezentul, mai bine de jumătate, pradă unui trecut  care se încăpăţînează să supravieţuiască?  Şi nu este trecutul, prin re­gulile, diferenţele şi asemănările lui, cheia in­dispensabilă pentru orice înţelegere temeinică a timpului prezent?

CONVÍNGE, convíng, vb. III. Tranz. A face pe cineva să adopte o părere pe bază de dovezi și argumente, a-l face să recunoască ceva ca adevărat. ♦ Refl. A-și da seama, a recunoaște că ceva este într-un anumit fel, a se încredința de ceva. – Din lat. convincere  (după învinge).

A convinge este o experienta specifica speciei umane. Animalele exprima, informeaza, dar nu se pun niciodata in postura de a convinge. De altfel, carui punct de vedere particular, carei convingeri i-ar sluji animalului drept purtator de cuvint?  Masina nu face alceva decat sa prelucreze informatia, in ciuda fantasmelor cu care uneori e investita, cum ca ar fi autoarea vreunei incercari de a convinge. Masina nu are nici un fel dc constiinta sau punct de vedere propriu. Doar omul convinge. Asta, probabil, il instituic ca fiinta cuvantatoare.

A convinge, pentru om, este o activitate complexa, multiforma.  Intr-o acceptiune mai larga a termenului, aceasta inseamna atat a convinge mediul material sa se supuna unui proiect formulat in privinta sa, cum ar fi slefuirea unui os in varf de sageata sau forma de ac pentru a coase,  cat si a convinge o alta persoana sa impartaseasca o anumita opinie sau sa adopte un anumit comportament.

Pe plan antropologic,  aptitudinea de a convinge,  este matricea  tehnicii insasi,  fie ca e vorba despre tehnicile materiale, precum capacitatea de a confectiona unelte, fie despre tehnicile intelectuale.

Cuvantul uman inglobeaza aceste trei registre: a exprima, a informa, a convinge.  El este fructul unei combinatii originale a acestor trei elemente in sanul careia a convinge  joaca un rol preponderent.

În calitatea sa de fiinţă puternică, inteligentă şi cu putere, şi stăpân al propriilor sale gânduri, omul deţine cheia pentru fiecare situaţie, şi are în el puterea de a se transforma şi regenera, prin care poate face ceea ce doreşte.

Omul este întotdeauna stăpânul său, chiar şi când se află în cea mai vulnerabilă stare. Dar în slăbiciunea şi degradarea sa el este un stăpân neglijent, care nu ştie să-şi administreze bine „casa”. Când începe să reflecteze asupra stării sale şi caută o cale să iasă din această stare, devine un stăpân înţelept şi îşi dirijează energia cu inteligenţă pentru a obţine rezultate satisfăcătoare.

Un astfel de stăpân conştiincios, poate fi omul care descoperă în el însuşi legea raţiunii. Această descoperire este integral o problemă de aplicare a auto-analizei şi a experienţei.

Cum numai după îndelungate căutări se obţin diamantele sau aurul, aşa şi omul poate descoperi adevărul în legătură cu fiinţa sa, dacă se uita adânc în sufletul său.

Îşi poate da seama că el este creatorul caracterului său, modelatorul propriei sale vieţi, şi  îşi poate făuri singur destinul, poate dovedi fără greşeală, faptul că, dacă îşi controlează şi ghidează gândurile, verificând efectele asupra lui însuşi şi a celorlalţi şi asupra vieţii şi a evenimentelor, va face cu multă răbdare legătura dintre cauză şi efect prin practică şi investigaţii.

Folosind fiecare experienţă, chiar şi cele mai triviale, întâmplările de zi cu zi, ca mijloc pentru obţinerea cunoştinţelor despre el însuşi, va obţine înţelepciunea şi înţelege puterea ce le deţine.  Astfel dacă va căuta va găsi şi dacă va bate la uşă, aceasta se va deschide.  Numai cu răbdare, practică şi persistenţă poate un om intra pe uşa templului cunoaşterii.

PROSPERITÁTE s. f. Stare prosperă, fericită, înfloritoare a vieții unui individ sau a unei colectivități, a unei întreprinderi, a unei instituții; bunăstare, belșug.

Gândurile despre bani sunt dominante în cultura noastră, iar aceste gânduri pot să fie plăcute sau deranjante. Banii nu vă pot face fericiţi, dar vă pot scăpa de multe lucruri care vă aduc nefericire. Banii vor fi întotdeauna o parte importantă a vieţii voastre, indiferent dacă vă place sau nu. Banii determină, în majoritatea cazurilor, calitatea vieţii voastre, pentru că banii vă permit să fiţi liberi. Puteţi să fiţi nefericiţi din cauza problemelor financiare, sau puteţi să vă folosiţi puterea de Creatori Voluntari pentru a vă rezolva aceste probleme.

Prea mulţi oameni nu fac decât să supravieţuiască ori să se descurce – trăiesc de azi pe mâine şi de la un salariu la altul. Majoritatea adulţilor consideră problema banilor drept principala sursă de stres. Permanenta grijă a banilor este epuizantă. Din moment ce banii pot să ne ruineze sănătatea, să ne afecteze relaţiile personale, cariera şi să ne distrugă fericirea, crearea prosperităţii financiare şi a abundenţei ar trebui să fie în fruntea listei noastre de priorităţi.

Oricine poate deveni bogat. A fi bogat înseamnă să fii mulţumit de starea ta financiară, să nu duci lipsă de nimic, să fii eliberat de probleme financiare presante. Dacă problemele financiare vă afectează şi vă fac rău, vouă şi familiilor voastre, trebuie să faceţi ceva ACUM!

Punctul de plecare pentru managementul stresului şi realizarea stării de pace interioară este să acceptaţi responsabilitatea reacţiilor voastre.

Reacţia voastră, pozitivă sau negativă,  este dată nu de ceea ce vi se întâmplă, ci  de ceea ce credeţi despre ceea ce se întâmplă.  Si aici intervine  decizia voastră, alegerea voastră, responsabilitatea voastră, atitudinea voastra.
De exemplu, doi oameni  blocaţi în trafic  în timp ce merg la
serviciu. Unul dintre ei este impacientat şi nervos, în timp ce celalalt va rămâne calm şi relaxat.

Aveţi aceeaşi situaţie, aceiasi stimuli externi, dar două moduri diferite de a reacţiona.  Reacţia, şi nu situaţia, cauzează apariţia stresului sau nervozitatii.

Aceeaşi persoană poate fi impacientată şi nervoasă dacă este blocată în trafic în timp ce merge luni dimineaţa la serviciu – şi poate fi chiar calmă, dacă se întâmplă aceleaşi lucru miercurea.

Aici este vorba de aceeaşi persoană şi de două reacţii diferite pentru aceeaşi situaţie. Alegerea este făcută întotdeauna de
individul respectiv.

Depinde de fiecare dintre noi cum reactionam, iar acest lucru poate fi educat.

Binele omenesc suprem îl reprezintă pacea interioară. Abilitatea de a realiza şi menţine propria pace interioară este, probabil, unica şi cea mai bună măsură a modului în care vă simţiţi ca persoană.

Pacea interioară este condiţia esenţială a fericirii şi obţinerii optimului de bucurie şi plăcere, în ceea ce priveşte munca şi viaţa personală. Când faceţi din pacea interioară scopul vostru suprem si vă organizaţi toate activităţile, deciziile şi comportamentul în jurul acesteia, veţi fi mult mai fericiţi si mai eficienţi în viaţă şi carieră, decât în oricare alte circumstanţe.

Opusul stării de pace interioară este negativitatea. Emoţiile negative

reprezintă cauza principală a nefericirii în viaţă,  emoţiile negative sunt emoţiile care ne fură energia, entuziasmul, forta, capacitatea de a lua decizii.  Ele vă răpesc pacea, fericirea si bucuria.  Vă îmbolnăvesc. Vă scurtează viata.

Tot ce înseamnă stres, tensiune şi griji se materializează, în cele din urmă, în emoţii negative de un anume fel. Emoţiile negative, odată apărute, se manifestă întotdeauna, atât în interior cât şi în exterior. Fie vă îmbolnăviţi, fie vă otrăviţi relaţiile cu ceilalţi.

Unul dintre scopurile majore în planificarea vieţii trebuie să fie acela de a elimina emoţiile negative şi de a deveni o persoană cu adevărat fericită şi  sănătoasă.

Modul prin care eliminaţi emoţiile negative constă, în primul rând, în a înţelege cauzele profunde care le provoacă şi, în al doilea rând, în a învăţa cum să le neutralizaţi când doriţi.