Pentru a face fata cu succes in jocul vieţii, trebuie să ne controlăm mintea si imaginaţia. O persoană care şi-a obişnuit imaginaţia să-şi închipuie numai bine îşi atrage în viaţă ceea ce si-a imaginat: sănătate, bogăţie, dragoste, prieteni, cea mai desăvârşită expresie a celor mai înalte idealuri ale sale. Asta nu inseamna ca totul va fi perfect, dar va fi mai bine decat daca nu nu ar fi avut vise, idealuri, dorinte pozitive.

Unii numesc imaginaţia „foarfeca minţii”, fiindcă taie mereu, zi de zi,  imaginile pe care omul şi le închipuie, aşa că mai devreme sau mai târziu, el va întâlni propriile lui creaţii, imaginate, în lumea din jurul lui. Ca să-şi poată modela cu succes imaginaţia, el trebuie să înţeleagă modul de funcţionare a minţii lui.

Grecii spuneau: „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”. Mintea omului prezintă trei aspecte: subconştientul, conştientul şi  supraconştientul. Subconştientul este numai o cantitate de forţe fără o direcţie; este tocmai ca apa care stă şi face ce este dirijat să facă, el n-are putere de acţiune.

Mintea conştientă este cea muritoare sau trupească. Este minte omenească şi vede viaţa aşa cum pare că este. Ea vede totul prin filtrele si limitarile ei, şi, cu aceste imagini, ea impregnează subconştientul.

Mintea supraconştientă este mintea divină – dinlăuntrul fiecărui om –  şi  este domeniul ideilor perfecte. În ea se află „modelul perfect” amintit de Platon, modelul divin, fiindcă există un model divin pentru fiecare om. Există un gol pe care tu trebuie să-l umpli şi pe care nimeni altul nu-l poate umple, ceva ce tu ai de făcut şi pe care nimeni altcineva nu poate să-l facă pentru tine.

Toate aceste idei perfecte sunt exact înfăţişate în mintea supraconştientă.  De obicei ele ţâşnesc în conştienţă ca un ideal nerealizabil, „ceva prea frumos ca sa fie adevărat”.

În realitate, acesta este adevăratul destin al omului, străfulgerat de către inteligenţa infinită, care este înlăuntrul lui însuşi. Mulţi oameni nu-şi cunosc propria lor menire, se luptă pentru lucruri şi situaţii care nu trebuie să le aparţină lor şi care, dacă ar fi realizate, le-ar aduce numai decepţii şi insatisfacţii.