Drumul libertatii trece prin cultura

Secretul unui comportament agreabil si civilizat in societate se poate obtine din decantarea bunelor obiceiuri filtrate si adaptate de la o generatie la alta. Strabunicii, Bunicii, parintii, anturajul, scoala si nu in ultimul rind Biserica sunt de neinlocuit intr-o existenta normala a oamenilor in societate. Un adevar cunoscut,  dar neasimilat suficient spune  ca drumul  libertatii trece prin cultura si spiritualitate.

Exista o cultura de tip rural – realizata in jurul unei multitudini de obiceiuri, datini, ritualuri ce conduc la un comportament civilizat si o cultura livresca, din care omul scolit poate invata multe, dar nu in mod obligatoriu si bunele  maniere.

Problemele de educatie si comportare civilizata exista in intreaga lume si nu vor fi niciodata rezolvate pe deplin. Situatia de la  noi, dupa multe zeci de  ani de imixtiune brutala, mai intai comunista, apopi capitalist salbatica si vulgara, in existenta sociala si chiar familiala, a unei forte oarbe, nemiloase, care, in  numele fericirii umane a cautat sa ne ucida fericirea, a incercat sa creeze “oameni noi”, asemenea  unor marionete stingace si supuse, este totusi deosebita de cea din alte parti.  Cum sa surizi  cind ti-e  frica? Cum sa te bucuri cind te temi ca vei fi vazut la  biserica ? Cum  sa-i spui cu drag unei doamne – ” Doamna “, cind exista un decret care te obliga sub semnul unei amenintari continue sa spui ” Tovarasa ” … ?

Cum sa te porti frumos, decent, cand mitocanul de alaturi este plin de bani.  Cum sa-ti pastrezi identitatea si preocuparea culturala cand politicianul semianalfabet iti rade in nas cand incearca sa te cumpere cu o punga cu nimicuri.

Nici o constrangere si nici o libertate a fiecaruia dintre noi nu poate inlocui sfatul unui om intelept, cumpatat si linistit.  In viata fiecarui om exista nevoia de modele, iar in societatea  romaneasca de dupa al doilea razboi mondial  si pana astazi,  evenimentul  cel mai dramatic   l-a constituit tocmai distrugerea acestor categorii ce ar fi trebuit sa devina modele morale. Si distrugerea continua si astazi, folosind alte mijloace, mai perverse.

Intelectualii, oamenii de cultura au umplut temnitele comuniste, tocmai ca pentru un cod al onoarei nu le  permitea sa treaca, in chip cameleonic, de la o doctrina politica la alta; harnicii si inteleptii satului au nimerit cam tot acolo si tot din  aceleasi motive. Si ne-a mai ramas modelul activistului de partid, multiplicat astazi in diverse forme si in diferite  partide.

A fost intr-adevar un “model” si trebuie sa recunoastem ca rezultatul s-a vazut si urmarile se resimt mai ales astazi. S-a deteriorat orice norma morala si aproape toate notiunile normale  au fost golite de sens. Astazi, suntem condusi de forme exacerbate ale activistului de partid, mai rele si mai devastatoare decat au fost activistii de partid, datorita unei capacitati de multiplicare incredibile.

Desigur, e vorba de o imagine trunchiata si catastrofica a societatii in care traim, dar nu putem sa nu tinem seama si de ea.

DrumulLibertatii

 

Guvernul nu accepta concurenta

SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV. Tranz. (înv. și fam.) A sustrage, a-și însuși ceva prin mijloace incorecte; a șterpeli, a fura. – Din ngr. sfeterízome.  Conform DEX

Politicienii romani au îndatorat  tara ca să poată sfeterisi.  Acum partidul de guvernamant are un procent asa de mare in parlament, ca este liber să oblige cum vrea el poporul să le furnizeze lichiditatea pe care au sfeterisit-o. Asa ca au nevoie de bani  la buget. De la cine? De la popor. Metode?  Multe. De la acciza pe benzina, la taxa de drum, la taxa de pod, la noul cod fiscal, la reducerea CASS  si mult prea multe altele.  Cu toate acestea,  politicienii se prefac că n-ar fi ei de vină şi “amendează” pe „marele vinovat”, adica  poporul.

PIB-ul a crescut de trei ori faţă de anul 2000 şi de două ori comparativ cu 2004. Din 2009, s-au repatriat miliarde de euro, dar PIB-ul şi masa bănească rămasă fără “acoperire” sunt la fel de mari ca înainte de criză. De ce?  Pentru ca excesul de bani să fie dat Trezoreriei Statului, să se finanţeze cu el deficitul bugetar enorm şi să fie satisfăcuţi astfel  “fanarioţii”  care conduc  România? Cum se face ca bani din ce in ce mai multi, ajung din ce in ce mai putin?  Ar fi doua raspunsuri. Sau s-au inmultit hotii, sau sunt tot aia, dar sfeterisesc mai mult.

Noul cod fiscal este mai rau decat forfetarul. Va inchide inca vreo 100.000 de mici firme, adica va creste somajul. Va creste saracia.

Noul cod fiscal este un atentat la siguranta nationala. Intr-o tara in care 86% din populatie traieste de pe o luna pe alta, cand dai o lege care sa accentueze saracia, doar de dragul de a avea de unde sfeterisi,  nu poate fi trecuta cu vederea. Este mult prea grav. Efectele perverse ale acestui asa zis „cod fiscal”, sunt insa ascunse in spatele unor minore relaxari, care deja au devenit pentru guvern un motiv de „mandrie patriotica”. Populatia va simti efectele dupa alegeri.  Pana atunci ni se servesc gogosi electorale.

Ma gandesc. Nu ar fi bine,  eventual, sa luati o masura si-n folosul nostru, nu doar al vostru ?

Ma intreb. Cine isi va asuma peste doi ani Guvernarea asta?  Sau ni se va explica din nou ca asa au fost vremurile, nu aveau ce face, ca ei s-au sacrificat pentru tarisoara …

Nu sfeterisi! Guvernul nu acceptă concurenţa.

government-trust

Biologia

Biologia ne invata ca viata înseamnă un război permanent în care doar cei mai cruzi si mai puternici supravieţuiesc.  Transpus in alt domeniu, afacerile şi naţiunile reuşesc numai învingând,  distrugând şi dominându-şi competitorii.

Pentru majoritatea,  politica înseamnă ca tabăra ta să câştige cu orice preţ, iar cei invinsi nu conteaza.   Patria,  poporul,  patriotismul, bunastarea natiunii,  sunt doar cuvinte goale de continut,  bune doar de “prostit pe prosti”.    Pentru altii,  tot majoritari,  a fura,   a face trafic de influenta, a  fi corupt si coruptibil  inseamna a fi puternic, inseamna a fi invingator.   

Dar cred că putem să vedem deja zorii unei noi poveşti care începe să iasă la iveală.   E o naraţiune care se întinde de-a lungul unui număr de discipline diferite, în care cooperarea,  acţiunea colectivă şi interdependenţele complexe joacă un rol mult mai important.   

Şi rolul pana acum central,  al competiţiei şi supravieţuirii celui mai adaptat, se contractă,  pana aproape de disparitie,  lasând loc pentru altceva.   Lasand loc actiunii subordonate binelui colectiv, 

thomas-jefferson

Bogati si saraci

“Nu-i faci pe saraci mai bogati facandu-i pe bogati mai saraci!”
Winston Churchill

As completa cu “Nu-i faci pe bogati mai bogati, facandu-i pe saraci mai saraci” – care reprezinta realitatea romaneasca a ultimilor 24 de ani, in care aparent diferite guverne au facut exact acest lucru. Adica au imbuibat si imbogatit pe bogati (a se citi hoti) saracind marea masa a populatiei.  Si asa s-a ajuns la 86% din populatie care traieste de la o luna la alta.  Situatia este mai grava de atat, de fapt au blocat accesul la educatie, la sanatate si  siguranta pentru marea majoritate a populatiei.

Bunastarea financiara este rezultatul unei mentalitati superioare, a unui stil de viata responsabil si a unei productivitati de care, de cele mai multe ori, beneficiaza societatea.

Bogatii sunt oameni care au afaceri, care vin in rezolvarea nevoilor societatii, platesc salarii, mentin o economie sanatoasa. Luand de la bogati, in conditiile in care saracii nu reusesc sa isi depaseasca statutul, nu inseamna doar o egalizare in jos a averilor (in stil pur comunist), ci inseamna, la propriu, un dezechilibru economic care ii va afecta pe termen lung pe toti. Pentru ca, oricat de crud suna, saracii nu stiu ce sa faca cu banii, pe cand bogatii mentin un echilibru pe masura ce fac acesti bani.

Din pacate exista un mit conform caruia saracii sunt saraci pentru ca exista undeva niste bogati care ii exploateaza. Si, din cauza asta, instinctul oamenilor nemultumiti de propriile venituri spune ca daca acei bogati ar fi mai putin bogati, ei ar avea parte de mai multa bunastare.

Este o atitudine de victima. In fapt realitatea economica spune CA ABSOLUT TOTI OAMENII POT FI BOGATI (intr-o masura mai mica sau mai mare) sau pot avea parte de BUNASTARE. Nu exista o corelatie directa intre numarul de bogati si numarul de saraci. Exista insa o corelatie directa intre “cum gandesc eu si capacitatea pe care o am ca sa evoluez” si “saracie”.

WinstonChurchill

MENIREA IN VIATA

Legea misiunii sau a menirii in viața afirmă că noi ne-am asumat manifestarea în această formă fizică cu scopul de a împlini această menire. Câmpul potenţialităţii pure este în esenţa lui însuşi divinitatea, iar divinul îşi asumă o formă umană numai cu scopul de a împlini un anumit țel.

Potrivit acestei legi, orice om are un talent şi o manieră unică de a-l exprima. Există ceva ce putem face mai bine decât oricine altcineva. Oricărui talent unic şi expresiei sale manifestate îi corespund o serie de nevoi unice. Atunci când aceste nevoi se suprapun peste expresia creativă a talentului nostru, scânteia produsă dă naştere la multumire, abundenţă şi belşug.

În adâncurile fiintei noastre purtam cu totii amintirea a ceea ce reprezinta menirea vietii noastre. De când  ne-am nascut, mediul, educatia, optiunile, experientele,  ne-au influentat modul de a gândi,  simti, actiona, facându-ne astfel sa uitam, poate,  care-i scopul venirii noastre aici. Dar cautarea, constienta sau nu, ne urmareste în mod constant, ne determina sa ne punem întrebari despre rostul lucrurilor si sensul vietii, sa ne definim sentimentul utilitatii în tot ceea ce întreprindem.

Reamintirea menirii noastre reconfigureaza traseul vietii noastre si umple golul din noi. Obiectele, mediul si persoanele exterioare nu reusesc niciodata sa umple complet acest sentiment de gol interior. Aceasta se realizeaza numai prin gasirea si urmarea drumului propriu în viata.

Fiecare dintre noi, (si asta nu tine de varsta, profesie, mediu, pozitie sociala…) avem menirea de a descoperi cine suntem în esenta si de a deveni expresia acestei misiuni. De obicei, menirea personala are legatura cu acele trasaturi, calitati,  talente ale noastre pe care ni le punem în valoare, le exprimam prin împlinirea menirii.

Acest aspect afirmă că orice om se află pe acest pământ pentru a-şi descoperi Sinele real, pentru a realiza că adevărata sa identitate este una spirituală, că în esenţă este o fiinţă spirituală care şi-a asumat o manifestare în formă fizică. Nu este corect să spunem că noi suntem fiinţe umane care au din când în când experienţe spirituale. Realitatea este inversă: noi suntem fiinţe spirituale care şi-au asumat o formă umană ocazională.

Orice om se află pe această planetă pentru a-şi descoperi sinele spiritual si misiunea. Acesta este primul înţeles al legii misiunii. Noi trebuie să descoperim singuri că în interiorul nostru se află un zeu sau o zeiţă într-o stare embrionară, care doreşte să se nască pentru ca noi să ne manifestăm divinitatea.

Atunci când ne descoperim menirea si începem sa ne-o manifestam, vom constata  ca se intensifica sentimentul de evolutie, daruire, miscare, care ne vor împlini, si senzatia de teama dispare. S-a constatat, de asemenea, ca si multe boli îsi au radacinile în faptul ca drumul pe care-l urmam este gresit.

Boala în sine este un semn ca nu suntem pe drumul cel bun. Deprimarea, anxietatea, dependentele, obsesiile, complexele de inferioritate, lipsa de respect de sine – toate acestea apar datorita faptului ca nu ne concentram asupra menirii.

Unii oameni intuiesc care este rostul lor în viata, însa  le e teama sa avanseze, fiind speriati de succes, de esec, de a nu fi suficient de buni sau de a nu fi ridicoli.  Altii nici macar nu-si pun problema sau nu au încredere în intuitiile lor.

Regasirea misiunii apare în forma unor semne, cum ar fi carti care ne cad in mana si in care gasim  sugestii, idei, sau surpridem sau participam la o conversatie si care ne da informatii folositoare,  sau sub forma unor  vise sau gânduri si sentimente repetitive, care ne impulsioneaza sa facem un anume lucru – chiar daca respectiva actiune pare sa nu aiba legatura cu intentiile si deciziile initiale.

Atunci când luam seama la aceste îndrumari si le urmam, suntem condusi, în mod firesc, sa întreprindem lucruri legate de menirea noastra. Ne bucuram de faptul ca mediul potentialitatii noastre ne sprijina ca sa trecem prin acest proces si aici o sa primim  cunoasterea, informatiile, oamenii, posibilitatile materiale de care avem nevoie pentru realizarea fiecarei actiuni. Usile ni se deschid  când urmam îndrumarea divina care ne este data, ceea ce face ca uneori sa asistam la adevarate miracole.

Pe lânga acestea, senzatiile de disconfort psihic sau problemele de comportament se reduc sau dispar de la sine. Mai mult, vom constata o îmbunatatire a relatiilor noastre afective, a aprecierii de sine, chiar a situatiei materiale. Totul începe sa se lege, sa capete sens, iar starea de împlinire si armonie se intensifica pe zi ce trece.

Tot legea misiunii se referă la serviciul adus umanităţii, semenilor noştri, la anumite întrebări pe care orice om ar trebui să şi le pună, căutând răspunsul la ele: „Ce pot face pentru a fi de folos? Cum îi pot ajuta pe cei cu care intru în contact?” Atunci când combinăm capacitatea de a ne exprima talentul unic cu serviciul adus umanităţii, se poate spune că respectăm plenar legea misiunii.

Dacă mai adăugăm şi experienţa directă a propriei noastre spiritualităţi, a câmpului potenţialităţii pure, este de-a dreptul imposibil să nu avem acces la o prosperitate ne-marginita, căci aceasta este singura cale prin care poate fi atinsă prosperitatea. Această prosperitate nu este temporară, ci permanentă, căci talentul nostru este unic şi nu poate fi depăşit de nimeni.

Daca adaugăm serviciile aduse semenilor noştri, pe care le putem descoperi răspunzând la întrebări de tipul: „Ce pot să fac ca să-i ajut pe alţii?”, în locul unora de tipul: „Ce pot să fac pentru a-mi fi mie bine?”

Întrebarea „Cu ce mă aleg eu?” ţine de dialogul interior al egoului. Întrebarea „Ce pot să fac pentru a le fi de folos altora?” ţine de dialogul interior al spiritului.

Spiritul se referă la acel domeniu al conştiinţei noastre în care experimentăm universalitatea. Simpla trecere de la un dialog interior bazat pe întrebarea „Eu cu ce mă aleg?” la întrebarea „Ce pot face pentru alţii” este suficientă pentru a transcende egoul şi pentru a pătrunde în lumea spiritului.

Dacă i-am învăţa pe copii acest principiu încă de la începutul vieţii lor, am vedea ce efecte remarcabile poate să producă el.

univers-cover

Cum ne modificam amintirile

Psihologii susţin că oamenii îşi reconstruiesc amintirile în funcţie de mai mulţi factori.  De exemplu, dacă  ne certăm cu un prieten, multe amintiri vechi în care apare acea persoană vor fi schimbate şi vom avea impresia că mereu am fost în relaţii  nu tocmai cordiale cu ea.

Mai mult, avem tendinţa să umplem pasajele lipsă din amintirile noastre. Dacă nu ţinem minte, de exemplu ,  cine a fost prezent la o anumită petrecere,  dar ştim că o anumita cunoştinţă vine mereu la astfel de evenimente,  vom avea tendinţa să credem că ea a fost prezentă şi la acea petrecere. 

univers-3

Depasirea limitelor

Multa vreme, psihologii au inclinat sa creada ca exista o perioada critica de timp in care trebuie sa se realizeze dezvoltarea mentala si sociala a copilului.  Se considera ca, dupa varsta de sapte ani, este imposibil pentru un copil sa-si completeze lacunele sau sa-si revina in urma unui traumatism psihic.

Acum se stie ca o asemenea conceptie este eronata. Este, desigur, adevarat ca evenimentele traumatizante petrecute in frageda copilarie au un anumit efect asupra omului, dar asta nu inseamna ca traumatismul trebuie sa-l afecteze pentru tot restul vietii.

Faptul ca am fost nefericiti si deprimati in copilarie nu inseamna ca nu putem deveni niste adulti fericiti. Depasirea evenimentelor traumatizante poate fi dificila, iar in unele situatii este nevoie de ajutor din afara, dar, oricum, ea este realizabila. Exista multe cazuri in care oamenii au reusit sa se smulga din mediile cele mai abjecte si sa duca, mai tarziu, o viata fericita si plina de succes.

Mijloacele autoimplinirii si multumirii se afla in mainile noastre. Este nevoie de curaj pentru a-ti construi propria fericire, fiindca asta inseamna sa-ti asumi riscul de a merge pe cai noi, de a afla mai multe despre tine si despre sentimentele tale, si este nevoie de hotarare pentru a inainta pe un drum diferit si pentru a nu renunta atunci cand zaresti primul obstacol.

Schimbarile nu se produc, de obicei, dintr-o data, asa ca avem destul timp sa ne adaptam treptat la ele, pe masura ce au loc. Tot timpul se petrec in jurul nostru schimbari, iar noi suntem siliti sa ne adaptam, asa ca de ce sa nu profitam de aceasta situatie?

Ne putem stabili telurile personale si putem actiona pentru implinirea lor. Acest lucru ne va permite sa evoluam si sa progresam continuu, dincolo de orice limite biologice.

10373758_786302714713725_8638353424433304954_n

Puterea gandurilor

Oamenii fabrica fara oprire ganduri si sentimente bune sau rele, fara sa constientizeze  ca acestea sunt mici creaturi pe care le aduc pe lume si care pentru a exista, se hranesc din insasi substanta creatorului lor. Daca ele sunt rele, ele il epuizeaza, daca sunt bune, ii aduc daruri.

Daca aveti copii recalcitranti, violenti, nedisciplinati, care fac vacarm si stricaciuni in tot cartierul, trecatorii, vecinii si chiar politia va cauta sa vi se planga, deoarece tatal sau mama este responsabil de greselile, de stricaciunile facute de copii, tot el este obligat sa despagubeasca, sa plateasca oalele sparte. Ei bine, acelasi lucru se reproduce in forul nostru interior care este plin de propriile noastre creatii, copiii nostri care fac prostii peste tot, fiindca au fost creati prin mijloace sau intentii malefice, tenebroase, si produc perturbari pe care va trebui sa le reparam.

Uneori ne intrebam:  Pentru ce sunt hartuit, tulburat, nefericit?  Dar sunt tocmai proprii tai copii care te chinuiesc. Tu i-ai creat, prin ura ta, furia ta, dorintele tale de razbunare, pentru ca tu esti un creator veritabil, … si nu numai in planul fizic, ci in toate planurile.

Adevarata morala se gaseste in aceasta constiinta a faptului ca suntem responsabili de tot ce facem, nu numai in planul fizic,  dar si in planul mental… Adevarata morala nu este in a ne conforma exterior unor reguli ci a ne obisnui si interior sa cream fara incetare ganduri si sentimente utile, benefice, luminoase, sa trimitem ziua si noaptea din inima si din sufletul nostru aceste mici entitati invizibile dar foarte reale, care actioneaza formidabil asupra tuturor creaturilor.

Ganditor-Hamangia

Relatii 2

 

Orlando 341

Fiecare relatie este o reflectie a felului în care te vezi.

De pilda, daca te tratezi bine, esti tratat bine.   Daca nu esti bine tratat înseamna ca trebuie sa fii atent si sa vezi în ce domeniu nu te pretuiesti. Aplicînd acest principiu, îti asumi responsabilitatea pentru relatiile tale si nu mai dai vina pe ceilalti cînd nu obtii ceea ce vrei.

Aceasta e o schimbare  in felul de a gîndi, pentru ca am fost programati sa credem ca noi contribuim cu 50% într-o relatie, În realitate, într-o relatie fiecare partener contribuie cu 100%, si numai daca iti asumi partea ta de responsabilitate 100% vei simti întregul ei potential.

Constientizînd aceasta dinamica, întelegi ca partenerul poate deveni fie dusmanul, fie aliatul tau. În functie de starea de spirit in care esti. Poate au existat momente cînd te-ai simtit frustrat de propria viata si ai dat vina pe relatie. Daca din fericire, partenerul tau  a fost puternic si nu a acceptat iluzia pe care o proiectai  asupra  relatiei voastre, ceea ce ti-a permis sa te  reanalizezi mai profund si sa rezolvi adevarata problema.

Gînditi-va la cele mai importante relatii ale voastre sentimentale si de alt tip, si vedeti cum va oglindesc. Daca exista ceva ce ati dori sa schimbati, gînditi-va întîi daca nu este ceva pe care a-ti putea sa-l schimbati  voi înauntrul vostru.

Trebuie sa  va amintiti mereu un lucru important: nu puteti schimba pe altcineva. Numai voi va puteti schimba.

Dar, schimbîndu-va voi,  transformati felul în care percepeti relatia si s-ar putea sa creati un mediu care sa faca posibila si schimbarea celorlalti.

Comunitatea Europeana

Lupul insetat de sange a imbatranit intr-o vreme si neputincios cum era nu mai prea putea vana. Sa dus asadar intr-o pestera, s-a asezat acolo si a inceput sa strige la animalele care treceau:

– Ah, dragele mele animale, am imbatranit deja si nu mai stiu cat o sa mai traiesc. Vreau totusi acum, chiar daca e tarziu, sa uitam cele trecute, vremurile cand va vanam ca sa va mananc. Vreau acum sa facem o conventie de pace, de dragoste, sa ne impacam, sa impartim ce am adunat si sa fim una !

Prin vecinatate treceau iepurele, caprioara, viezurele si multe alte animalute; l-au crezut, au raspuns la chemarea lui si s-au dus langa el. El insa le-a sfasiat si si-a saturat foamea, umpland intrarea pesterii cu oase multe. La un moment dat a aparut si vicleana vulpe, a dat roata pesterii si dupa ce a cercetat-o cu atentie, a auzit invitatia lupului care o chema sa vina langa el, sa se uneasca in dragoste si prietenie. Atunci vulpea i-a raspuns:

– Oh, bietule lup, bine le mai spui tu acum ! Toate suna foarte frumos, dar pe dinafara pestera ta e plina de oase proaspete. Te cred, desigur, ca doresti foarte mult si vrei sa fim una, dar mie, asa cum intelegi tu unirea, nu-mi place deloc. Pentru ca, intr-adevar, daca te cred si vin langa tine tu ma mananci si dupa ce ajung in pantecele tau, atunci fireste ca vom fi una. Eu nu voi mai exista deloc si tu vei fi numai unul, de aceea pe mine ma iarta si cauta-ti alti prosti ca sa fii una cu ei.

Unirea pe care incearca s-o infaptuiasca astazi  Comunitatea Europeana are ca model metoda lupului.

Desigur, optiunea de a adopta o atitudine de iepure sau de vulpe ne apartine.

[subscribe2]

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!