Era dopaminei

Noi oamenii suntem o specie aparuta intr-o vreme in care resursele erau limitate, iar pericolele erau omniprezente si pandeau la tot pasul. In aceste conditii, inclinatia fireasca care s-a format a fost de a coopera, colabora si de a impartasi.

In momentul in care exista resurse multe si pericole putine, aceasta inclinare naturala este bulversata si a intrat in dificultate. Cand avem putin, tindem sa fim deschisi sa colaboram si sa impartim ce avem. Atunci cand suntem prosperi si avem mult, culmea, devenim mai preocupati sa protejam ce am acumulat. Paradoxal si nu prea, cu cat avem mai mult, cu atat gardul este mai inalt, mai perfectionat sistemul de securitate si cu atat mai putin suntem dispusi sa impartim din bunastarea sau informatiile noastre. Dorinta noastra de mai mult creste, si in combinatie cu reducerea relatiilor si comunicarii cu “oamenii de rand” incep sa ne rupa de realitate.

Mediul in care ne ducem viata, sistemul educational, mediul de afaceri, societatea, mediul politic, sistemul media sunt ghidate de un nou set de valori – un sistem de valori artificial, bazat pe concurenta si performanta prost inteleasa guvernate de dopamina, care ne recompenseaza realizarile individuale, in detrimentul valorilor cooperarii, relationarii, comunicarii.

Valorile cooperarii, crearii de legaturi de incredere si loialitate, bunastarii colective, impartasirii, sunt recompensate de serotonina si oxitocina.   Asta duce la un dezechilibru periculos un favoarea dopaminei.

Acest dezechilibru este responsabil de crizele pe care le traim la nivel individual, corporatist  si chiar global. Efectul combinat al eforturilor politicienilor, oamenilor de afaceri si nu numai de a prezerva sistemele existente nu fac decat sa accentueze acest dezechilibru si sa ne introduca intr-un cerc vicios.  Astfel sanatatea, educatia, stabilitatea economica, politica sunt in pericol.

Istoria ne arata ca daca aceste dezechilibre nu sunt corectate metodic, sistematic, pas cu pas, dezechilibrele se vor autocorecta brusc, agresiv, dureros.

memorie5

Observatia

Observaţia şi gîndirea sînt cele două puncte de pornire pentru întreaga strădanie spirituală a omului, în măsura în care el este conştient de o asemenea strădanie. Realizările, înfăptuirile minţii omeneşti obişnuite, precum şi cele mai complicate cercetări ştiinţifice se sprijină pe aceşti doi stîlpi fundamentali ai spiritului nostru. Filosofii au pornit de la diferite contradicţii iniţiale: idee şi realitate, subiect şi obiect, fenomen şi lucru în sine, eu şi non-eu, idee şi voinţă, noţiune şi materie, energie şi substanţă, conştient şi inconştient. Se poate însă uşor vedea că tuturor acestor contraste trebuie să le premeargă contrastul dintre observaţie şi gîndire, ca fiind cel mai important pentru om.

Orice principiu am stabili, trebuie să arătăm că acesta este un principiu pe care l-am observat undeva, sau trebuie să-l exprimăm sub forma unui gînd clar, pe care să-l poată cugeta oricare om. Orice filosof care începe să vorbească despre principiile sale originare, trebuie să se folosească de forma conceptuală, deci de gîndire. Prin aceasta el admite indirect că gîndirea premerge elaborării noţiunilor. Deocamdată nu discutăm dacă gîndirea, sau altceva, este elementul principal al evoluţiei lumii. Dar este un lucru evident că filosoful nu poate dobîndi fără gîndire nici o cunoştinţă despre evoluţie. La naşterea unui fenomen cosmic, gîndirea poate juca un rol secundar, dar la naşterea unei concepţii despre acel fenomen, gîndirii îi revine, fără îndoială, un rol principal.

În ceea ce priveşte observaţia, putem spune că avem nevoie de ea datorită organizării noastre. Gîndul nostru despre cal şi obiectul cal sînt două lucruri care ni se înfăţişează separat. Iar acest obiect nu ne este accesibil decît prin observaţie. Pe cît de puţin ne putem forma o noţiune despre cal prin simplul fapt că îl privim, tot atît de puţin sîntem în stare să producem prin simpla gîndire un obiect corespunzător.

În succesiunea lor temporală, observaţia premerge gîndirii. Căci şi gîndirea trebuie cunoscută mai întîi prin observaţie.   Gandirea se aprinde în contact cu un fenomen şi  depăşeşte apoi realităţile date fără contribuţia ei,  astfel am  descris o observaţie. Abia prin observaţie devenim conştienţi de toate cîte intră în sfera trăirilor noastre. Cuprinsul senzaţiilor, percepţiilor, concepţiilor, sentimentelor, actele de voinţă, imaginile viselor, jocul fanteziei, reprezentările, noţiunile şi ideile, toate iluziile şi halucinaţiile ne sînt date prin observaţie.

Dar gîndirea, ca obiect de observaţie, se deosebeşte esenţial de toate celelalte obiecte.  Observarea unei mese, a unui pom,  are loc de îndată ce aceste obiecte apar în orizontul trăirilor mele. Dar nu observ concomitent şi gîndirea asupra acestor obiecte. Masa o observ, iar gîndirea asupra ei o dezvolt, dar nu o pot observa în clipa în care ea se desfăşoară.

Trebuie să mă situez mai întîi pe un punct de vedere din afara activităţii mele, dacă pe lîngă masă vreau să observ şi gîndirea mea asupra mesei. În timp ce observarea obiectelor şi a fenomenelor, precum şi gîndirea asupra lor sînt stări obişnuite, care umplu viaţa mea curentă, observarea gîndirii este o stare excepţională.

Acestui fapt trebuie să i se dea toată importanţa, dacă vrem să determinăm raportul gîndirii faţă de toate celelalte conţinuturi ale observaţiei. Trebuie să înţelegem clar că în procesul de observare al gîndirii aplicăm un procedeu care,  pentru observarea întregului rest al cuprinsului lumii constituie starea normală, dar care, ca o consecinţă a acestei stări normale, nu se aplică gîndirii însăşi.

m_9344

Sinele

Experienţa Sinelui sau „cunoaşterea de sine” înseamnă centrarea punctului nostru de referinţă în propriul nostru spirit, şi nu asupra obiectelor experienţei noastre. Opusul centrării în sine este centrarea asupra obiectelor. Atunci când suntem centraţi asupra obiectelor noi depindem întotdeauna de obiectele din lumea exterioară, inclusiv de situaţii, circumstanţe, oameni şi lucruri.

Cei care sunt centraţi asupra obiectelor caută întotdeauna aprobarea celor din jur. Gândirea şi comportamentul lor reprezintă inevitabil anticiparea unui raspuns din exterior. De aceea, acest tip de comportament  are la bază teama (ca anticiparea lor să nu se împlinească).  Cei care sunt centraţi asupra obiectelor simt tot timpul nevoia de a controla lucrurile. Ei simt nevoia de a deţine o putere asupra lumii exterioare.

Nevoia de aprobare, de control asupra lucrurilor şi de putere asupra lumii exterioare are la bază teama. Acest tip de putere nu are nimic de-a face cu puterea potenţialităţii pure, adică a Sinelui, care este puterea reală. Atunci când experimentăm puterea Sinelui teama dispare; la fel şi dorinţa de a controla, sau lupta pentru aprobare ori pentru puterea exterioară.

În cazul centrării asupra obiectelor, punctul de referinţă interioară este egoul. Noi nu suntem însă tot una cu egoul nostru.  Acesta nu este decât o imagine de sine, o mască socială, rolul pe care îl jucăm. Masca noastră socială este cea care are nevoie de aprobare. Ea este cea care doreşte controlul şi care caută puterea exterioară, întrucât trăieşte din teamă.

Sinele real, care este spiritul sau sufletul nostru, este complet liber. El este imun la critici, nu se teme de nici o provocare şi nu se simte inferior nimănui. Pe de altă parte, el este umil, smerit  şi nu se simte superior nimănui, căci ştie că toată lumea este identică cu el,  este acelaşi spirit sub diferite înfăţişări.

univers-3

Demotivatorii

Una dintre caracteristicile  fascinante ale fiintelor umane este aceea ca au o parere despre orice, indiferent daca  se pricep sau nu,   si, dintr-un motiv oarecum ciudat, li se pare ca daca isi exprima o parere negativa vor parea mai destepti si mai interesanti.

Asa se face ca aceleasi persoane care „asteapta”, „analizeaza”  si „se gandesc” indelung  dar nu ajung niciodata la actiune, evident din motive „intemeiate”, sunt extrem de eficiente cand este vorba de a critica, de a-si bate joc sau de a-i descuraja pe cei care incearca sa actioneze.  De fiecare data cand incercati sa faceti ceva, veti gasi foarte usor sute de persoane gata sa va explice cum si de ce ceea ce doriti sa faceti nu are nici o sansa de a reusi sau,  chiar daca a reusit deja  cineva, tu nu ai cum sa  reusesti.

Daca nu sunteti suficient de convinsi ca ceea ce faceti este bine, daca nu intelegeti psihologia falimentara si invidioasa care sta in spatele criticilor, este foarte usor sa va lasati sugestionati si descurajati, mai ales la inceput. Prin asta nu vreau sa spun ca nu trebuie sa ascultati sfaturi inteligente sau sa profitati de experienta altora; de multe ori, a asculta pe cineva mai priceput decat noi ne poate impiedica sa ne bagam in mari necazuri.

Dar inainte de a va lasa blocati, verificati adevarata competenta in domeniu a celui care incearca sa va descurajeze: in noua cazuri din zece veti descoperi ca nici nu stie despre ce este vorba.
Citat-Karl-Popper

False limite

Pictorul suprarealist  belgian Rene’ Magritte a pictat un tablou  foarte frumos care reprezinta, la prima vedere, un barbat asezat, invelit intr-o manta si care are capul acoperit de o palarie. Dar mantaua este desfacuta si lasa sa se vada ca in locul trupului barbatului este o colivie cu doua pasari mici si albe. Usa coliviei este deschisa, dar pasarile nu dau impresia ca ar vrea sa iasa. Titlul tabloului, pe care cititorii familiarizati cu istoria artei l-au recunoscut imediat, este „Mintea omului”.

Tema omului prizonier intr-o colivie creata de propriile convingeri, colivie din care s-ar putea iesi cu un minim de efort si de curaj, Se regaseste foarte des in toata arta contemporana occidentala, iar lucrul acesta nu trebuie sa ne mire: majoritatea oameniior, dupa ce au luptat pentru a-si castiga libertatea politica sau de exprimare, se trezesc prinsi intr-o capcana de reguli pe care ei insisi l-au creat, mai mult sau mai putin inconstient.

Lumea afacerilor este principalul domeniu unde, daca avem ceva de spus sau de facut, putem sa dam toata masura capacitatilor noastre. Iar credinta ca posibilitatile noastre au anumite limite o sa ne reduca de la inceput sansele de a reusi. Multi, foarte multi oameni au capacitatea de a face niste lucruri care i-ar mira in primul rand pe ei insisi, dar, ciudat, adopta o atitudine pasiva si se limiteaza, intr-un fel mai mult sau mai putin metaforic, la a sta asezati si a astepta. Asteapta ca cineva sa se apuce de o afacere si astfel sa le creeze lor locuri de munca. Asteapta ca cineva sa faca un film, sa compuna un cantec sau sa scrie o carte si astfel sa se poata ei distra. Asteapta ca cineva sa deschida un magazin si astfel sa aiba ei de unde sa cumpere. Asteapta sa fie legume in piata, sa mearga autobuzele, sa fie programe la televiziune, sa se construiasca blocuri, sa curga apa la robinet …  Iar cand aceste lucruri nu se intimpla, sau nu se intampla cum au droit, stau asezati si se pling.

Spunand  asta  vreau sa pun accentul pe factorul psihologic, aflat deasupra altor factori ca: motivatia, ambitia, disciplina, care constituie caile oricarui succes. Si, mai ales, am vrut sa spun ca, pentru a obtine orice rezultat, conditia „sine qua non” este convingerea interioara ca suntem in stare sa obtinem acel rezultat. Ceea ce nu am spus este ca eu cred cu fermitate ca fiecare dintre noi are deja talentul, capacitatea si energia pentru a atinge, practic, orice obiectiv.

Trebuie doar sa ne eliberam de limitele pe care ni le-am impus singuri si sa fim dispusi sa facem acel pas, asa de mic si totusi atat de mare, care sa ne permita sa iesim din colivie.

Reflectati la cantitatea enorma de lucruri pe care deja le stiti, la capacitatile si talentele pe care le posedati deja si care asteapta sa fie transformate in actiuni si rezultate concrete. Puneti-va intrebarea: „In acest moment, aici si acum, folosesc intr-adevar toate resursele pe care le am? Dau intr-adevar tot ce am mai bun in mine?”. Si  poate ca raspunsul va va fi de ajutor pentru a face acel pas care inseamna, de fapt, asumarea raspunderii pentru propria existenta. Incepeti sa faceti lucruri fara a astepta ca altcineva sa le faca in locul vostru.

Alegerea va apartine.

La-Thérapeute-Rene-Magritte-1941

Creativitatea

Fiecare om are  capacitatea de a atinge rezultate de valoare maximă în cel puţin un domeniu – nu trebuie decât să descopere care este acesta, sa invete ce are de facut, sa-si gaseasca un mentor si sa persevereze pana obtine excelenta.

S-a demonstrat că nivelul la care se situează inteligenţa şi creativitatea este direct proporţional cu cantitatea şi calitatea stimulării mentale administrate.  Ca si un  muşchi, şi „muşchiul creativităţii”, adică intelectul, devine cu atât mai puternic cu cât  este mai bine antrenat.

La fel de valabilă este şi reciproca: Cu cât este mai puţin stimulată şi utilizată, cu atât mintea devine mai confuza si mai puţin performantă. Atunci când studiezi un anumit subiect, îţi vin din ce în ce mai multe idei pe măsură ce aprofundezi cele studiate. Dacă două sau mai multe persoane studiază împreună, ele se stimulează una pe alta, iar rezultatul direct al acestei concentrări multiple îl constituie apariţia ideilor noi. Mintea şi imaginaţia pot fi stimulate în primul rând prin lectură.

Din păcate, majoritatea oamenilor renunţă la a citi  îndată după încheierea studiilor.  Cititul, mai mult decât orice, stimulează fluxul ideatic, iar acesta se îmbogăţeşte şi îşi sporeşte debitul cu atât mai mult cu cât este alimentat prin exerciţiu.  Zicala „îl laşi, te lasă” nu e niciodată mai adevărată decât atunci când este aplicată creativităţii înnăscute. Teoria relativităţii a prins contur în imaginaţia lui Einstein şi nu pe tabla unei săli de clasă. Visând cu ochii deschişi, fizicianul şi-a imaginat că ar călători călare pe o rază de lumină. Gradul în care îţi accepţi şi îţi dezvolţi creativitatea nativă determină exact cât de departe poţi ajunge.

Din vremuri străvechi există ideea conform căreia mintea omenească este o parte dintr-un întreg mental mult mai puternic, o parte din subconştientul universal, din inteligenţa infinită, din subconştientul colectiv, din supra-conştient sau superconştient. Dispunem cu toţii de un supraconştient, la care facem apel în mod constant şi, totodată, în mod dezorganizat.

Entuziasmul, emoţia, intuiţia şi capacitatea de pătrundere, creativitatea şi imaginaţia, motivaţia şi inspiraţia izvorăsc din acest supraconştient şi se supun controlului său. Această bogată rezervă de talent ne stă la îndemână, dar trebuie să găsim căile de acces către ea.

heilige_geometrie12

Incurajarea

Nu există medicament mai bun decât încurajarea. Puterile sale vindecătoare îl pot ridica pe cel descurajat, îi alină durerile, îl întăresc şi îi reaprind focul speranţei în suflet. Încurajarea este ca un vaccin de care e nevoie atunci când boala este virulentă şi duce la slăbirea organismului.

Lumea din jurul nostru ne oferă din plin motive pentru a fi descurajaţi: somaj, conturi fără acoperire în bănci, probleme de sănătate, pierderea unei persoane dragi, ratarea unei promovări, divort, scăderea capacităţilor fizice ale trupului odată cu înaintarea în vârstă, angajamente încălcate. Proabil că şi tu poţi adăuga la această listă multe alte surse care provoacă decurajare personală.

Atunci când privim la problemele globale ale acestei lumi, se pare că factorii care provoacă descurajarea sunt din ce în ce mai numeroşi: economia, terorismul mondial, războaiele, sărăcia, nenumărate forme de abuzuri, tulburări sociale de toate tipurile.

Pericolul care ne paşte atunci când ne concentrăm prea mult asupra acestor motive de descurajare este acela că în percepţia noastră motivele se pot amplifica, aşa cum ochii unei albine amplifică lucrurile pe care le văd. Totul devine denaturat şi dezordonat!

Cineva scria că  ’’Cel care este descurajat Îl măsoară pe Dumnezeu după propriul său model mic şi contractat şi limitează puterea infinită prin priceperea sa finită, de om.’’

head-and-heart

 

Poti invinge

De multe ori gandim ca ne putem debarasa de un dusman, ca l-am putea invinge, vorbind fara incetare impotriva lui.  Ei bine, nu!  Nu ne putem invinge dusmanii purtand peste tot imaginea lor ; mai devreme sau mai tirziu , ei vor fi invingatorii. Nu-i putem invinge pe cei rai prin rautate, calomniatorii prin calomnie, gelosii prin gelozie, prostii prin prostie, violentii prin violenta  sau pe cei furiosi prin furie pentru ca prin acestea ne identificam cu ei, devenim egali cu ei, intram in aceeasi categorie si luptam nu numai cu arme in care ei au o mare experienta, dar si vom decadea spiritual.

Pentru a ne proteja , pentru a fi invulnerabili, trebuie schimbat nivelul, frecventa, deci nu ramineti in acelasi vibratii, aceleasi slabiciuni, aceleasi emanatii ale inamicului vostru, pentru ca, daca este mai puternic, va va atinge. Trebuie sa urcati , adica sa atingeti regiunile cele mai nobile, mai pure, mai luminoase.

Odata ce ati urcat prin actiune, vointa, meditatie, rugaciune, dusmanul vostru nu va mai poate atinge, pentru ca vibratiile voastre sunt diferite de ale sale.  Si din moment ce sunteti protejati,  baricadati cu lumina, iubire,  putere universala,  nu numai ca gandurile rele nu va vor putea atinge, dar se vor intoarce impotriva celor care le-au emis.

Nu poti invinge decat ridicandu-te deasupra dusmanilor.

10375979_532681166837467_8530839079183610063_n

Starile negative

Aveti stari negative?  Opriti-va pentru a da o alta orientare gindurilor si actiunilor voastre.

Sunteti in curs de a face un lucru si  constatati ca l-ati inceput intr-o stare de agitatie sau nervozitate ?!…  De indata ce observati, opriti-va imediat.  Daca nu va opriti deindata, veti continua in aceasta agitatie fara sa va mai puteti opri.  Intrerupeti activitatea, apoi reincepeti in alt ritm. Noua stare se va perpetua la rindul sau.

De ce o persoana furioasa arunca sau loveste  obiecte, de ce trinteste usile, loveste mobilele?  Pentru ca ar vrea sa se debaraseze de aceasta forta negativa pe care nu stie cum sa o stapineasca.  Dar cu cit se agita, cu atit se agita mai tare. Trebuie  sa faca contrariul, sa se opreasca din miscare un moment, sa-si ordoneze si linisteasca gandurile si starea si abia apoi sa-si continue lucrul.

Sa presupunem ca aceasta perturbare se manifesta prin voi atunci cind mergeti pe strada. Nu va veti putea debarasa continuind sa mergeti. Opriti-va.  Ca sa nu fiti observati de trecatori, opriti-va in fata unei vitrine cu aerul ca priviti ceva… si acolo, fortati-va sa va rezolvati problema care este sursa agitatiei voastre. Din momentul in care ati intrerupt miscarea puteti da o alta orientare gindului vostru.

In timp ce va simtiti prost dispus, trist, nelinistit,  incercati sa meditati pentru a risipi acel nor in loc sa-l alimentati cu reflectiile voastre negative. Daca veti reusi veti constata ca soarele, Dumnezeu , este mereu acolo, ca era numai ascuns de proprii vostri nori…

Si daca faceti asta la scara mica , de ce n-ati face-o si la scara mare? Odata ce sunteti capabili sa va risipiti norii vostri, veti putea incerca sa dispersati norii colectivi care apasa asupra celor din jurul tau. In timp ce ati plantat un bob de griu si ati constatat ce frumoase spice v-a dat, veti putea insaminta un cimp intreg cu mii de boabe asemanatoare, pentru ca nu va indoiti ca si celelalte boabe plantate vor da asemenea spice . Acelasi lucru este si pentru munca interioara. Cind ati reusit pentru voi, fiti sigur ca gratie muncii voastre, puteti ajuta intreaga omenire.

gerontas-efraim-tapeinosi-600x380

Valori si prioritati

Valorile se refera la ce este important pentru noi, la calitati pe care dorim sa le aiba un produs, un film, o relatie, noi insine, … orice. Libertatea, familia, munca, banii – totul poate fi privit ca valoare, adica ceva ce poate fi important pentru noi si care ne poate determina sa trecem la actiune.

Dar,  bineinteles,  ceea ce determina actiunile noastre,  mai mult decat valoarea in sine,  este prioritatea relativa pe care o acordam unui anumit lucru.  Chiar daca, la prima vedere, s-ar putea crede ca valorile sunt nenumarate, de fapt ele se pot grupa in numai sapte categorii principale, care  definesc  un set de  valori naturale pe care toti le impartim.  Ele sunt:

1.  Senzualitatea – importanta relativa pe care dam oricarei experiente fizice;
2.  Empatia – importanta relativa pe care dam faptului de a ne simti conectati cu ceilalati;
3.  Bogatia – importanta relativa pe care o are orice proprietate;
4.  Puterea – importanta relativa pe care are controlul asupra mediului;
5.  Estetica – importanta echilibrului, a frumusetii, a ordinii etc.
6.  Angajamentul – importanta faptului de a urmari un anumit obiectiv;
7.  Cunostinta – importanta invatarii si intelegerii.

Eu si voi, ca de fapt orice om,  impartim aceste valori, dar daca ar trebui sa le aranjam in ordinea importantei  le vom aranja in moduri  diferite.  Si de aceasta diferenta depinde  felul in care vom reactiona intr-o anumita situatie.

Daca valoarea mea cea mai importanta este puterea, iar a voastra cunostinta, comportamentele noastre, in mod clar, vor fi destul de diferite. Nu exista un aranjament al valorilor mai bun decat altul, dar este foarte important sa cunoastem in ce ordine stau aceste valori pentru noi insine, pentru a fi in stare sa descoperim cum putem sa ne impingem spre rezultate pozitive in  domeniu nostrum de interes (dat tot de valori).

Pentru a cunoaste aceasta ordine, raspundeti in scris la urmatoarele intrebari, scriind primele lucruri care va vin in minte, fara sa va ganditi prea mult.
–  Ce calitati apreciati mai mult la un prieten?
–  Ce trasaturi de caracter trebuie sa aiba persoana pe care o iubiti?
–  Ce ar trebui sa invete copiii la scoala?
–  Daca ati putea schimba lumea in vreun fel, care ar fi acest fel?
–  Daca ati avea o suma practic nelimitata de bani, ce ati face cu ea?
Acum uitati-va la raspunsuri si observati in care dintre cele sapte valori mentionate mai sus se incadreaza.  Veti observa ca toate raspunsurile (care de fapt sunt raspunsuri la o singura intrebare: Ce este important pentru mine?)  vor avea caracteristici comune si vor evidentia aceleasi valori.

Traim intr-o societate în care spatiul si-a mai pierdut din importanta, iar timpul este perceput ca fiind cel mai aprig duşman.  In absenta unor busole si sextante  este uşor să te pierzi, lăsându-te distrat  si abatut de la calea ta de lucrurile care nu sunt cu adevărat importante pentru tine. Cunoasterea valorilor si prioritatilor te menţine pe calea aleasă, ţi-o luminează, îţi aminteşte că ai ales să îţi trăieşti viaţa conform valorilor tale.  Cu alte cuvinte, ai ales să trăieşti cu sens si semnificaţie. Ai ales sa-ti triesti legenda personala.

Pe măsură ce îţi vei monitoriza progresul, s-ar putea să vrei să schimbi direcţia. Fă asta, dacă este necesar!  Chiar dacă ai o viziune clară asupra vieţii tale, chiar dacă ai scopuri bine definite şi planuri elaborate minuţios de a ajunge acolo unde îţi doreşti, fii flexibil!

Găseşte echilibrul, fă faţă conflictelor, creşte-ţi productivitatea, lucrează în echipă, fii lider, comunică, stabileşte şi menţine relaţii, dobândeşte abilităţi. Cum? Alege-ţi un mentor  care-ţi poate schimba viaţa. Fă toate astea într-o lume aflată în permanentă schimbare. Învaţă să faci alegeri şi asumă-ţi responsabilitatea faptelor tale.

Nimic nu se compară cu sentimentul de a deţine controlul asupra propriei vieţi!  Primul pas, afla  valorile si prioritatile  tale.

jedi-master-yoda-quotes-meditation-school

Cererea consumatorilor

In ultimul secol si in special in ultimele doua decenii, cererea din ce in ce mai mare din partea consumatorilor s-a dovedit insatiabila. Cu cat castigam mai mult, cu atat cheltuim mai mult: cu cat cheltuim mai mult, cu atat obtinem mai mult; cu cat obtinem mai mult, cu atat vrem mai mult si, cu cat vrem mai mult, cu atat parem mai dispusi sa muncim pentru a castiga mai mult.

In prezent, aproape 92% dintre lucrurile pe care dam banii – pe care majoritatea dintre noi le consideram de necesitate – nici nu existau atunci cand ne-am nascut.  Chiar si necesitatile de baza, cum ar fi  mancarea, imbracamintea si locuinta, nu mai reprezinta necesitati in sensul traditional al cuvantului, deoarece apelam in exces la ele, ceea ce depaseste cu mult nevoile noastre de baza.

Motivul pentru care cererea consumatorilor este atat de nelimitata are legatura cu natura celor doua tipuri de cerere din societatea noastra tehnologica: cererea cantitativa si cererea calitativa.

In timp ce aceasta cerere cantitativa reflecta cererea consumatorilor pentru o cantitate mai mare dintr-un un produs existent, cererea calitativa reflecta apetitul pentru un tip de produs diferit sau imbunatatit.

10455921_932506533433305_6559932904254010601_n

Echipe si retele

Trăim într-o perioadă a realizărilor in echipa sau retea. Niciodată nu au realizat  oamenii cuplati la echipe sau retele mai multe lucruri în domenii diferite, decât realizează în zilele noastre. Cauza acestei mutatii de la individual la echipa este raspandirea quasi-generala a internetului, care a facut posibila colaboararea prin facilitarea comunicarii si raspandirii informatiei. Deja au aparut domenii intregi in care succesul individual nu mai este posibil, in care apartenenta la o echipa sau o retea potenteaza si multiplica abilitatile si efortul individual.

Echipele si retelele obţin succesul într-un ritm mai rapid decât în orice altă perioadă din istorie. Niciodată nu au existat mai multe ocazii de a vă transforma visurile individuale în realitate decât există astăzi, cu conditia sa-ti gasesti echipa potrivita.

Futurologi de frunte şi oameni de afaceri importanţi susţin că intrarea in era informationala a adus omenirea  în pragul unei Ere de Aur a cooperarii. Idealurile occidentale de democraţie, libertate individual, cooperare şi liberă iniţiativă sunt prezente pe tot globul şi aduc prosperitate, dezvoltare şi libertate umană, acolo unde sunt aplicate în mod serios si dublate de un leadership de calitate.

Probabil că nu a existat o perioadă mai bună pentru ca noi să obţinem mai mult succes, mai multă libertate, fericire şi o independenţă financiară mai mare decât acum.

Cum să vă atingeţi scopurile şi cum să vă folosiţi întregul potenţial pentru a avea succes şi fericire?

Indiferent cine sunteţi şi care este situaţia voastră, aveţi în voi  capacitatea să realizaţi mai mult decât oricând pana acum. Aveţi potenţialul de a vă depăşi toate nivelurile anterioare de realizare. Puteţi fi, avea şi face mai mult decât v-aţi imaginat vreodată.

Tot ceea ce trebuie să faceţi este sa decideti ca va doriti succesul cu adevarat, să învăţaţi cum, iar apoi să aplicaţi practic ceea ce aţi învăţat. Dar mai intai sa va gasiti o echipa potrivita, dublata de un leadership de calitate.

COE_cards_70

Incredere

Traim într-o lume plina de incertitudini. De fapt, singura  garantie astazi este schimbarea. Pentru a-i face fata, trebuie sa recurgem la rezervele personale de putere si de încredere în sine, care ne ajuta sa mergem mai departe. Ai nevoie de multa încredere pentru a recunoaste ca poti alege cum sa obtii ceea ce vrei în viata. Fie lupti, te zbati si avansezi dînd din coate, fie alegi calea opusa, care presupune sa fii dispus sa iesi din tipare si sa te încrezi în cursul firesc al vietii.

A crede în puterea care te-a creat – numind-o asa cum vrei: Dumnezeu, iubire, esenta, spirit – te elibereaza de teama, îndoielile si nesigurantele ce te-au împiedicat sa te bucuri de adevarata fericire si de succes. Cred ca daca  te întorci în timp, oprindu-te la miracolul propriei nasteri,  poti forma caramizile cu care sa-ti construiesti încrederea.  Tot mai multi oameni sînt interesati astazi de dimensiunea  spirituala a vietii.

Stiinta si tehnologia ne-au îmbunatatit enorm modul de viata, dar ele nu umplu complet golul resimtit de multi dintre noi. Acest gol marcheaza linia de separare de sinele nostru spiritual.  Devenind mai constienti  de dimensiunea spirituala, sîntem la rîndul nostru întariti.

Iata cîteva modalitati practice de a deveni mai constienti de spiritualitatea voastra în viata de zi cu zi:

Petreceti mai mult timp în natura. Chiar daca locuiti într-un oras, puteti sa va plimbati în parc, sa contemplati copacii, sa va minunati de frumusetea florilor, sa priviti iarba, cerul, soarele, stelele. Concomitent, observati inteligenta existenta în orice fiinta vie. Reflectati asupra miracolului creatiei naturii.

Îngaduiti-va sa taceti, îngaduiti-va doar sa fiti. Poate veti dori sa învatati sa meditati. Daca deja o faceti, atunci  sînteti constienti de puterea tacerii, a imobilitatii si a reflectiei. A fi tacut îti linisteste mintea si te ajuta sa te concentrezi asupra lucrurilor cu adevarat importante din viata ta.

Practicati atentia. Atentia presupune pur si simplu sa  fii constient de momentul prezent si sa traiesti în el. Ne petrecem  atîta timp fie blocati în trecut, fie preocupati de viitor,  încît rareori sîntem cu adevarat prezenti aici si acum. Practicarea  atentiei presupune sa observi ideile, sentimentele si  evenimentele din viata ta, eliberîndu-te în acelasi timp de  consecintele lor. De vreme ce întreaga ta putere de creatie  e concentrata în momentul prezent, cu cît dai mai mult prezentului,  cu atît primesti mai mult de la prezent.

Dezvoltati-va creativitatea. Cu totii avem un potential  creator, el nu exista doar la artisti.  Vazîndu-te pe tine însuti  ca pe o fiinta creativa, te contopesti cu energia creatoare a  spiritului.

Orlando 350

Credinte si principii

Daca tu poti profita de un lucru  ce ti-a fost impartasit de altii, la randul  tau,  esti  si tu dator si desemnat  sa il impartasesti cu altii !

Ceea ce simtim intr-o situatie data nu are nimic de-a face cu situatia insasi, ci mai curand depinde de elementele specifice asupra carora hotaram sa ne concentram, mai mult sau mai putin constient.
Daca suntem intr-o dispozitie proasta, avem tendinta sa vedem doar aspectele negative ale unei situatii; daca suntem bine dispusi, totul ni se pare bun si pozitiv.

Important este ca, in timp ce realitatea nu se schimba, se schimba interpretarea noastra. Legat de aceasta, cu riscul de a parea evident si banal, as vrea sa va amintesc ca ceea ce am spus functioneaza in doua sensuri: daca ma concentrez asupra aspectelor negative ale unei situatii, starea mea de spirit se va inrautati in mod inevitabil si viceversa.

Dar ceea ce este negativ sau pozitiv ramane astfel, independent de interpretarea mea. Adevarata problema este ca, daca raman concentrat asupra aspectelor negative, imi impiedic de fapt creierul sa vada posibilele solutii ale unei situatii date.  In acest caz sa spunem ca, pentru a gasi solutii, ne este mult mai util sa ne concentram asupra aspectelor pozitive.

Toate cele de mai sus ne duc la conceptele de CREDINTA sau PRINCIPIU. Analizand persoane care au avut succes in afaceri si persoane care au dat faliment, s-a descoperit ca adevarata diferenta nu consta in inteligenta, varsta, capital sau fizic, ci in sistemul de credinte si principii.

Fiecare dintre noi ne-am creat in viata o scara de valori, principii si credinte dupa care ne ghidam atunci cand vrem sa intreprindem ceva. Aceste valori ne pot ajuta sa accedem pe culmi inalte sau sa ne incurce in functie de ideatica care se afla in spatele lor. Daca un om se confrunta cu diverse probleme si considera ca a sosit timpul sa isi revizuiasca viata, este bine sa stea fata in fata cu valorile si credintele care il ghideaza, renuntand la cele care nu ii mai sunt de folos si pastrand doar acele valori care il pot ajuta in noul plan creat.

Asta inseamna ca din cand in cand, este bine sa ne mai si debarasam de acele valori si credinte   care nici noua nu ne-au facut bine si nici stramosilor nostri le-au facut bine.

succes-excelenta-scara_article-main-image

Emotiile

Cele şapte emoţii fundamentale sunt:  mânia, frica, bucuria, uimirea, dezgustul, dispreţul şi tristeţea.   Relaţia psihologică între emoţii şi sistemul imunitar este de o importanţă copleşitoare.

Emotiile sunt declansate de contactul senzorial cu lumea exterioara, contact mijlocit de cele cinci simturi.  Ca urmare a faptului ca oamenii intra in relatii interpersonale si cu lumea inconjuratoare prin intermediul celor cinci organe senzoriale, ei se afla continuu intr-o stare de raspuns emotional.

Pe langa cele cinci simturi fizice,  putem considera mentalul temporal ca fiind un al saselea simt, si de aceea fanteziile, visele si alte imagini autofabricate functioneaza similar stimulilor externi, provocand raspunsuri emotionale.

La fel ca toate formele de energie umana, emotiile exercita efecte fiziologice profunde asupra organismului ca intreg, asupra organelor interne, asupra glandelor si altor tesuturi spre care se indreapta prin canalele energetice.

Fiecare emotie pe care o dezvoltam declanseaza reactii fiziologice in organism, ca de pilda secretia diversilor hormoni, eliberarea neurotransmitatorilor in creier si in sistemul nervos, modificari ale pulsului si ale presiunii sangvine, accelerarea respiratiei si stimularea sau suprimarea digestiei si peristaltismului.

Daca un raspuns emeotional devine extrem sau exploziv, si daca se prelungeste sau se repeta frecvent, el cauzeaza o serie de reactii fiziologice severe care pot leza serios organele asociate si pot scoate din echilibru intregul sistem energetic uman. Atunci cand se intampla asa ceva, scutul de energie protectoare este  afectat, rezistenta si imunitatea scad, iar emotiile agresive devin cauze interne majore de boala, degenerare si slabiciune.

Accesele de manie, spre exemplu, lezeaza ficatul; dupa un timp, energia emotionala eliberata in urma acestor accese inhiba functia hepatica, inhibare ce se soldeaza cu simptome ca iritabilitate si nervozitate. Aceasta stare predispune mai departe la alte accese de manie, lezand astfel si mai puternic ficatul si stabilind un cerc vicios psihofiziologic ce duce la cele din urma la boala si debilitate.

Un alt exemplu este schizofrenia si violenta cronica, o tulburare emotionala pe care de decenii psihiatrii incearca sa o trateze.

Cea mai periculoase consecinta fiziologica produsa de cele Sapte Emotii este afectarea sistemului imunitar, afectare ce vulnerabilizeaza organismul in fata infectiilor si a bolilor degenerative,  multe dintre ele fatale.  Este un fapt bine cunoscut in medicina  ca o persoana ce se lasa  indelung  prada  emotiilor negative provocate de evenimente de viata devine susceptibila de cancer, de boli cardiace si de alte afectiuni.

Wien 032

Trei comori

Trupul este templul vietii. Energia este forta vietii. Spiritul este guvernatorul vietii. Daca unul dintre ele este in dezechilibru, toate trei vor avea de suferit. Cand spiritul preia comanda, trupul il urmeaza in mod natural, si aceasta suita este benefica pentru toate aceste Trei Comori.

Toti oamenii se nasc pe acest pamant inzestrati cu aceste trei comori pretioase ale vietii, in virtutea carora putem exista, functiona, gandi si evolua. Aceste comori compun mostenirea noastra naturala, ancestrala, innascuta, si gradul in care reusim sa le protejam si le pastram determina starea sanatatii si chiar durata si calitatea propriei vieti.

Mancarea in exces, agresivitatea, drogurile, distractiile si hainele de lux, distinctia sociala si bogatia materiala sunt intrupari inutile ale dorintelor psihice, si nu leacuri bune care sa dea calitate, consistenta  vietii. Alergand dupa ele, oamenii isi cauzeaza propria distrugere.

Aspectele rigide ale gandirii si  atasamentul inflexibil de obisnuinte comportamentale actioneaza impotriva legilor naturale, creand conflicte intre persoane si totdata dizarmonie intre oameni si mediul inconjurator.

Fuziunea dintre spirit si esenta materiala genereaza energia necesara vietii. Daca energia umana este in armonie cu fortele primordiale ale “cerului” si ale “pamantului”, ea protejeaza si face sa infloreasca sanatatea trupului. Atunci insa cand e folosita impotriva legilor cerului si ale pamantului, se epuizeaza rapid, iar corpul degenereaza si piere.

Oamenii sunt inzestrati nu numai cu instincte, ci si cu constiinta, si de aceea ei reprezinta singura specie de pe Pamant care beneficiaza de acces la puterile transcendente ale cerului. Aceasta pozitie-cheie intre cer si pamant, spirit si carne, atribuie oamenilor privilegiul vointei si liberului arbitru. Pentru oameni, desfasurarea vietii pe pamant este o problema de alegere, care variaza de la instinctele de baza, animalice, si placerile senzuale ale hedonistilor pana la marile aspiratii spirituale si disciplina ascetica ale invatatilor si calugarilor.

Cer si pamant,  spiritual si senzual, vointa si instinct – acestea compun dihotomia fundamentala a organismului viu si definesc conditia umana.

lao_tzu_caracter_4863

Capitalismul generos

Dalai Lama susţine ca definiţie a eticii ideea de „interfaţă indispensabilă între dorinţa mea şi dorinţa ta de a fi fericit” şi subliniind ideea de suport bilateral între interesul propriu aflat în legătură funcţională cu interesul celorlalţi.

Capitalismul viitorului, capitalismul generos,  trebuie să susţină frânarea individualismului egoist şi luarea în considerare a unor ţeluri superioare,  practic o viziunea largă asupra angrenajului  uman global,  presupunând şi  conştientizarea  ideii de interconectivitate globală între toţi participanţii la „jocul  social, spiritual si economic”.

Capitalismul generos, trebuie sa sustina componenta spirituala ca fiind decisiva si esentiala.  Din această viziune putem trage concluzia că interconectivitatea globală activă dintre indivizi raţionali care urmăresc a-şi îndeplini interesele personale, unde aceste interese se intersectează cu interesele altor participanţi activi la „jocul economic”,  va  da ca rezultat un vector care va  genera   avantaje personale (îndeplinirea parţială a intereselor personale)  dar care, cumulate,  vor avea  un vector rezultanta   care sa genereze  avansul  întregului „sat global”.

Viitorul capitalism va fi conceput şi desenat ca un model cu „faţă umană”, ca un model generos fata de toti membrii societatii globale, dar trebuie gândit din exterior pentru că nu poate fi  implementat pe fundamentul unui sistem statal de guvernare coordonat după principiile actuale şi de guvernanţă  corporatista  care se străduieşte să nu iasă din limitele,   reglementările şi moralităţii legii construite doar pe servirea unor interese individuale, in speranta  ca bunastarea catorva, foarte putini,  va genera automat si bunastarea intregii societati.

Este mare nevoie de un model nou, modelul  capitalismului generos.  Mentorship_helping-others

Individul centrifug

Astazi, poate mai mult ca oricand, are loc la noi, si nu numai, un colaps catastrofal al sentimentului de comuniune sociala. Colaps tradus si vizibil prin pusee grotesti de liberalism, combinate cu socialism si democratie, intr-un melanj irational, anarhic, balcanic, dambovitean, destructurat si destructurant.  Acest amestec bizar il vedem atat in viata politica, cat si cea sociala, dar si mai bine vizibil in existenta privata.  Dincolo de orice opinii si optiuni religioase si politice, dincolo de coloratura strident etnica, dincolo de starea sociala greu de descris si modelat in Romania, oamenii au datoria, si repet , datoria primordiala de a colabora eficient unii cu altii , pe terenul solutionarii marilor probleme care le definesc existenta.

Individul centrifug este o anomalie, o aberatie, o monstruozitate.  Individul nu poate progresa, evolua, decat ca parte a unui intreg, care poate fi familia, colegii, prietenii, echipa, patria, umanitatea.  Doar ca parte activa a intregului, individul poate evolua si aspira catre punctul culminant al devenirii sale, afirmandu-se ca personalitate justificata si justificanta.

Omul are datoria sa  evite orice individualism patologic si de a colabora intru progres, in conformitate cu vectorii generati de sentimentul de comuniune sociala, sentiment alimentat de o energie psihica superioara, proprie fiintei umane nepervertite si nedegenerate.  Solidaritatea umana este campul de forte care face posibila existenta elevata, evolutia, progresul, succesul real.

Sunflower-field-e1345193009152

Misiunea

Lucrurile de mare însemnătate nu trebuie niciodată lăsate în voia lucrurilor neînsemnate. –  Johann Wolfgang Goethe  (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar)

Misiunea mea este de a trăi în mod integru şi de a contribui într-un mod semnificativ la viaţa celorlalţi.

Pentru a o îndeplini:

  1. Cultiv spiritul caritabil: mă interesez de soarta celorlalţi şi-i iubesc, pe fiecare în parte, indiferent de situaţie.
  2. Cultiv spiritul de sacrificiu: îmi consacru timpul, talentele şi resursele acestei misiuni.
  3. Încerc să fiu o sursă de inspiraţie: ofer celorlalţi exemplul meu.
  4. Influenţez: ceea ce fac produce schimbări în viaţa celorlalţi.
  5. Invat: învăţ zilnic ceva nou şi semnificativ.strategy-content


Echilibru prin spiritualitate

Societatea, într-o abordare sistemica, reprezinta un sistem global de un fel deosebit. În raport cu celelalte sisteme globale, acest sistem are anumite trasaturi specifice care, într-un fel, îl face unic. Astfel, societatea privita ca sistem global are la baza gândirea si actiunea omului care, pe de o parte, îi da posibilitatea sa se autoreflecte si reflectându-se pe sine, reflecta întrega lume, iar pe de alta parte îi da posibilitatea sa se dezvolte pe linia progresului istoric.

Rezulta ca societatea este singurul sistem global care are capacitatea  de a se autoreflecta si dezvolta. Pentru a exista si dezvolta,  societatea îsi specializeaza anumite domenii, carora le încredinteaza activitati specifice care, împreuna, concura la scopurile urmarite de existenta si progres social.

Un prim domeniu pe care societatea îl specializeaza îl constituie domeniul economic caruia îi sunt încredintate activitati privind producerea, circulatia si desfacerea bunurilor materiale fara de care societatea n-ar putea sa existe si sa se dezvolte.

Un alt domeniu specializat de societate este cel al vietii spirituale a carei menire se refera la autoreflectare si la reflectarea întregului univers pe baza carora, oamenii actioneaza în mod constient pentru asigurarea dezvoltarii sociale.

Existenta si dezvoltarea sociala reclama totodata si un alt domeniu al vietii sociale, domeniul politic caruia îi sunt încredintate activitati privind organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, prin intermediul carora se asigura functionalitatea complexului social al unei comunitati umane.

Între domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) exista legaturi organice de conditionare si potentare reciproca în sensul ca unul fara celelalte nu poate exista si, în acelasi timp, cu cât fiecare dintre ele este mai bun si societatea, în ansamblul ei, functioneaza mai bine.

Legat de locul si rolul domeniilor sociale în ansamblul societatii sunt formulate puncte de vedere diferite.

Astfel, unii sustin ca domeniul economic ar constitui domeniul hotarâtor al vietii sociale, în sensul ca fara de el n-ar putea exista societatea si ca, în acelasi timp, acesta ar determina existenta si viabilitatea celorlalte domenii. Este punctul de vedere capitalist, care s-a dovedit  limitat si generator de mari inechitati sociale si coruptie.

Altii sustin ca domeniul politic ar constitui domeniul hotarâtor al vietii sociale, celelalte sisteme s-ar dezvolta haotic si societatea s-ar autodistruge. Aceasta teza nu se justifica din punct de vedere stiintific si este periculoasa sub aspect politic. Prin intermediul acestei teze marxist-leninistii dar si fascistii  încercau sa formuleze o baza teoretica regimurilor totalitare, politicii de reprimare folosita pe scara larga în societatea socialista, comunista sau fascista, societate pe care au urmarit s-o impuna omenirii.

Aceste doua puncte de vedere, astazi evident eronate, au ca punct de plecare ignorarea, sau acordarea unui rol minor, subordonat, domeniului spiritual. Doar spiritualitatea poate tempera excesele aproape inevitabile la care primele doua  sunt tentate.

În fapt, domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) sunt toate absolut necesare, fiecare dintre ele având un rol  bine definit în dezvoltarea societatii omenesti si doar un echilibru intre cele trei poate asigura existenta unei societati orientate spre crestere, evolutie, echitate sociala. Doar echilibrul intre economic, politic si spiritual  poate asigura existenta si dezvoltarea sociala.

Discuss-Divine-Comedy-with-Dante-3

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!