Invataturile vietii

Invataturile vietii in noul mileniu de la Dalai Lama:

1. Marea dragoste si marile realizari implica un mare risc.

2. Cand pierzi sa-ti fie invatatura.

3. Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile tale.  

4. Aminteste-ti ca atunci cand nu obtii ceea ce vrei este uneori o minunata lovitura de noroc.

5. Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.

6. Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.

7. Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.

8. In fiecare zi petrece ceva timp cu tine.

9. Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

10. Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.

11. Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.

12. O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.

13. In neintelegerile cu cei dragi ia seama numai de situatia curenta. Nu invoca trecutul.

14. Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.

15. Fii gentil cu pamantul.

16. O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.

17. Tine minte: cea mai buna relatie este cea in care iubirea reciproca depaseste nevoia fiecaruia.

18. Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.

19. Imbina iubirea si gatitul cu renuntarea.

Dalai LamaLife-Facebook-Status

Ganduri

Mi s-a intamplat si mie, ti s-a întamplat si tie:  înveti ceva important si te gândesti: „Doamne, daca as fi stiut asta atunci, n-as fi racut atâtea greseli!”

Este corect. Dar, pentru a putea învata acum acest lucru, pâna
în acel moment a trebuit sa aduni experiente si sa le integrezi
în personalitatea ta. Atunci, pur si simplu nu se putea si de
aceea ai racut anumite lucruri mai putin multumitoare decât
ai fi putut s-o faci acum.

Peste câtiva ani, vei gândi în mod asemanator despre ceea ce faci acum. Si? Cu totii ne schimbam în permanenta, învatam si devenim mai competenti. Permite-ti sa-ti accepti capacitatile actuale, foloseste-le si bucura-te ca mâine ai sa poti face acelasi lucru mai bine, fiindca te-ai hotarât sa înveti în permanenta din ceea ce ti se întâmpla. în viata.

Photoshop174

Comunicarea

Dacă omul este o “trestie gînditoare”, conform dictonului consacrat, omenirea este pe cale să devină o reţea gînditoare, iar acest proces ne obligă mai mult ca niciodată să reflectăm la buna funcţionare a sistemului pe care se bazează: comuni­carea.

La fel cum există sisteme precum cel circulator, respirator sau nervos care asigură buna funcţionare a vieţii interne a or­ganismului uman, tot astfel ne putem imagina existenţa unui sistem însărcinat cu buna funcţionare a acestui corp colectiv care este într-o oarecare măsură organismul exterior al omu­lui integrat în societate — un sistem constituit din legi care, în măsura în care sînt cunoscute şi aplicate, asigură echilibrul grupului si, prin extensie, al speciei sau, dimpotrivă, îl desta­bilizează. Acest sistem este comunicarea.

Societatea este constituită din legături de schimb şi din ri­tualurile care le guvernează. Cunoaşterea acestora face obiec­tul de studiu al psihologiei si nu numai, si a devenit vitala in aceasta epoca dominata de informatie si comunicare. Dar orice formă de cunoaştere a omului este si un permanent omagiu adus frumuseţii.

Proiect comun întregii specii, reţea ţesută din informaţii, din fiinţe umane care stabilesc legături între ele, este de o im­portanţă primordială să punem şi să consolidăm bazele aces­tei ştiinţe, a se citi ale acestei arte care este comunicarea, la în-de-mîna tuturor, pe scurt, să enunţăm un ansamblu de reguli menite să „traseze autostrăzile drepte ale informaţiei”…

Cum omul prin natura sa nu este menit singurătăţii, ci vieţii în grup, el s-a confruntat încă de la început cu necesita­tea de a crea, în acest vîrtej al diferenţelor, structuri si reguli care să respecte drepturile fiecăruia. Iniţierea  în descoperirea acestor reguli si legi ne face martorii propriei noastre dezvoltări si confidenţii experienţelor personale.

Aceasta disciplină a transformării care, pen­tru a comunica în mod conştient, pare să ceară tuturor vigi­lenţă şi hotărîre.

Diverse stiinte si practici traditionale ne-au învăţat cum să evoluăm transformînd respiraţia într-un act conştient si au transformat sistemul de comunicare de la nivelul angrenajului social într-un demers conştient.

Fără îndoială că avem de-a face cu o întîlnire de grad III de prim rang, pe care, la începutul celui de-al treilea mileniu, ar fi bine să nu o ratăm, si pe care avem mai mult decat datoria, avem obligatia, de a o invata, intelege, experimenta si da mai departe.

În această eră de tranziţie, trebuie să înţelegem sau să re-înţelegem „apelul lansat prin mii de voci ale umanitatii”, sa acceptam sa fim  „însoţitori al marilor treceri”  şi dacă este vorba despre curajul de a fi tu însuţi, este vorba şi despre demnitatea, mai subtil transmisă, de a fi celălalt din sine. Pentru cei care une­ori caută prea departe drumul spre caritate, empatie, succes ca notiune comunitara si nu doar individuala, această invitaţie la comunicarea conştientă poate foarte bine să deschidă dru­mul „noilor comunicatori”.

mobile_phones_swimming-374261

Posibil si real

Ne este atît de greu să distingem între succesiunea în durata adevărată și juxtapunerea în timpul spațial, între o evoluție și o derulare, între noutatea radicală și rearanjarea preexistentului, în sfârșit, între creație și simplă alegere, încât n-am putea lămuri această distincție din mai multe perspective totodată.

Să spunem că, în durată, văzută ca evoluție creatoare, există o perpetuă creare a posibilității și nu numai a realității. Mulți se vor împotrivi să admită, căci întotdeauna vor crede că un eveniment nu s-ar fi produs, dacă nu s-ar fi putut produce ; așa încât, înainte de a fi real, el trebuie să fi fost posibil.

Priviți mai îndeaproape: veți vedea că posibilitatea  înseamnă două lucruri cu totul diferite și că, de cele mai multe ori, oscilăm între unul și celă lalt, profitând involuntar de sensul cuvântului.

Când un muzician compune o simfonie, opera lui era posibilă înainte de a fi fost reală ? Da, dacă prin asta înțelegem că nu există vreun obstacol de netrecut în calea realizării ei. Dar de la sensul negativ al cuvântului, trecem fără să ne dăm seama la sensul lui pozitiv; ne imaginăm că orice lucru produs ar fi putut fi surprins dinainte de vreo minte suficient informată și că el ar preexista, sub formă de idee, realizării lui; concepție absurdă în cazul unei opere de artă, căci simfonia este făcută de îndată ce muzicianul are ideea ei precisă și completă. Nici în mintea artistului, nici în mintea oricui altcuiva, comparabilă cu a noastră, fie ea impersonală sau pur și simplu virtuală, simfonia nu se întemeiază pe calitatea de posibil înainte de a fi reală.

Dar n-am putea spune la fel despre o stare oarecare din univers,  considerat cu toate ființele vii și conștiente ? Nu este ea mai plină de  noutate și de imprevizibilitate radicală decât simfonia celui mai renumit maestru ?

560974_10150890957637257_1977454236_n

Exemplul personal

Unul dintre cele mai puternice efecte motivationale este obtinut prin puterea exemplului. Este motivant pentru cei din jurul tau când tu esti acolo si actionezi. Este inspirational pentru ei, când tu executi ceea ce tu vrei ca ei sa execute. Fii inspirational. Oamenii cu care lucrezi vor prefera mai degraba sa fie inspirati decât „reparati” sau  corectati. De fapt, ei prefera sa fie inspirati mai mult decât orice altceva.

Ca practica motivationala, dintre toate tehnicile, conducerea prin puterea exemplului are efectul cel mai profund si de mai lunga durata. Fii ceea ce vrei sa vezi în jurul tau. Daca vrei ca oamenii cu care lucrezi sa fie mai pozitivi, fii tu mai pozitiv. Daca vrei ca ei sa fie mai mândrii de munca lor, fii tu mai mândru de munca ta. Arata-le cum se face. Vrei ca ei sa arate bine si sa se îmbrace profesional? Arata mai bine tu însuti.

Vrei sa ajunga la timp? Fii întotdeauna mai devreme si explica-le de ce … spune-le ce Înseamna  punctualitatea pentru tine, nu pentru ei. Un maestru al motivatiei întreaba: „Ce ne dorim sa facem posibil? Ce vrem sa realizam?” . Persoanele care au dificultati sa gestioneze oamenii nu pot sa-si puna aceste doua întrebari, deorece ei s-au gândit întotdeauna la ce o sa li se întample lor în loc sa se gândeasca la ce vor determina sa se întâmple.

Când cei cu care lucrezi te vor percepe ca fiind cauza si nu efectul, nu va fi greu sa-i înveti sa gândeasca din aceesi perspectiva. În curând, îi vei determina sa actioneze dincolo de propriile concepte.

Asa cum Generalul George Patton obisnuia sa spuna, „Exista trei principii de lidership: 1) Exemplul, 2) Exemplul  si 3)Exemplul”.

thumb-300x170

Culturism mental

În prezent, una dintre megatendinţele de evoluţie ale economiei este deplasarea accentului de pe crearea locurilor de muncă, pe crearea propriului loc de muncă.

Fiecare dintre noi ar trebui să iubească învăţătura şi să nutrească dorinţa de a se perfecţiona, atâta timp cât avem suflare în trupul nostru pieritor.

Aproape toti oamenii simp nevoia sa aiba o metodă în stare să ne ajute să ne îmbunătăţim standardul de viaţă actual. Concurenţa acerbă in care traim, atat individual cat si la nivel de comunitate, reprezintă o provocare enormă şi fiecare dintre noi, indiferent de profesie, avem nevoie să ne perfecţionăm şi să progresăm permanent. Realizarea acestui obiectiv personal se poate dovedi de o importanţă vitală pentru progresul individual dar si al comunitatii si ţării. Această situaţie presupune asumarea responsabilităţii pentru propria prezenţă pe piaţa muncii şi înseamnă, totodată, o provocare serioasă. Pentru cei care ţin să reuşească în acest domeniu, dezvoltarea personala si profesionala cat si crestearea credintei în menirea ta constituie o tema  indispensabilă.

De la începutul lumii, oamenii au încercat să descopere sensul existenţei. Filosofii şi-au consacrat viaţa cercetării tainelor Creaţiei.

Ceea ce este creat trebuie, în mod necesar, să fi fost creat într-un anumit scop, a spus Platon, unul dintre marii gânditori ai omenirii. Concluzia copleşitoare pare a fi că scopul pentru care am fost creaţi este acela de a ne realiza conform potenţialului cu care am fost înzestraţi. Ni s-a dăruit viaţa, iar ţelul nostru ar trebui să fie să facem din ea un succes. Acest succes nu poate fi măsurat decât comparând ceea ce am realizat cu ceea ce suntem în stare să realizăm.

Ce facem cu zestrea care ni s-a dat? Ea aşteaptă să fie folosită, potenţialul nostru aşteaptă să fie activat, ca să ne poarte spre culmile unor împliniri incredibile. Fiecare om a fost creat cu un anumit scop şi dintr-un motiv anume, dar dacă nu ajungem să le cunoaştem, sau să ştim ce dorim, acest potenţial rămâne neexploatat. Închipuie-ţi un computer unic, ultraperformant, al cărui nou operator a pierdut instrucţiunile de operare şi, de aceea, nu-1 poate folosi la întreaga sa capacitate. Dacă fiecare dintre noi a fost creat într-un anumit scop, înseamnă că toate elementele necesare realizării acestuia trebuie să fi fost create o dată cu noi şi să se afle în noi. Problema e că nu ne dăm seama care este scopul.

Dacă venim la fântâna vieţii în mână cu o linguriţă în loc de o saca, nu acordăm nici o şansă talentelor noastre şi rezervelor noastre de putere, imaginaţie, intuiţie şi creativitate, iar Natura ne va lua darurile pe care nu am ştiut să le apreciem, fiindcă nu am făcut uz de ele. în adâncul oceanelor trăiesc peşti cărora simţul văzului le-a devenit inutil, astfel că Natura le-a atrofiat ochii. La lectiile de biologie am fost invatati ca „ functia a creat organul” si ca ceea ce nu întrebuinţăm decade şi dispare. Capacităţile pe care le cultivăm se îmbogăţesc şi devin mai puternice – oamenii care lucrează cu mâinile constată că o băşică se transformă în bătătură şi degetele sunt astfel mai pline de forţă şi mai rezistente; cei care îşi pun la treabă imaginaţia şi exprimarea conceptuală descoperă că, treptat, şi viteza ideaţiei sporeşte.

Ar trebui să ne activam procesele mentale – un fel de culturism mental – iar in acest sens sunt trei elemente cheie:

  1. Cititul zilnic directionat.
  2. Un mentor de calitate.
  3. Actiune masiva.

mentor

 

 

What customers want? 10 Things That Your Prospect Wants Other Than Lowest Price

Buyer Behaviour - What customers want Part of becoming more successful in sales is to understand the psychology of buying and what customers want. People buy things differently and our old fashioned ideas of how to sell need to change if we are…

Citește în continuare What customers want? 10 Things That Your Prospect Wants Other Than Lowest Price

Despre fericire 2

Fericirea se instalează în aria lui a fi şi nu în a lui a avea.

Dificultatea este aceea că s-a pus nu de puţine ori şi se pune încă mult accent pe împliniri materiale în provocarea instituirii sentimentului  fericirii, pe acumulări de proprietăţi şi pe avuţie (materială), deseori şi pe grade înalte de stăpânire organizaţională, politică şi economică – ţeluri stimulate de dinamica pragmatismului exacerbat în cea mai mare din strategiile dezvoltării, atât la nivel individual, cât şi comunitar.

Din această cauză, se accentuează în ţările dezvoltate, saturate de pragmatism, fenomene de criză axiologică, accese de alienare şi cădere existenţială. Aceasta pentru că se neglijează realizările în materie de mod de trai şi se ţintesc doar împliniri în ce priveşte nivelul de trai. Datorită acestei pricini, trăirea sentimentului fericirii se întâlneşte din ce în ce mai rar în lumea aşa zis „civilizată” din ţările super-dezvoltate (preponderent apusene), acest sentiment fiind mai accentuat în ţările cu trăire valorică de tip contemplativ (sau, în orice caz, în care se îmbină pragmatismul cu contemplativismul).

Din toată această analiză rezultă că soluţionările excesiv de raţionaliste (de tip pozitivist-analitic) şi cele excesiv de pragmatiste a problematicii filosofice, mai ales cele care privesc domeniul umanului, nu oferă strategii viabile privind procesul de realizare umană, nu oferă deschiderile necesare pentru dobândirea sentimentului fericirii, sentiment care ţine direct de condiţia umană. Înfloreşte gustul amar al dizolvării omului printre lucruri – ceea ce dovedeşte o anume cădere axiologică a umanului. Fenomen produs, de altfel, în Europa, în deceniile de mijloc ale secolului al XX-lea, care au produs nenumărate convulsii sociale, nu de puţine ori dificil de gestionat la nivel macrosocial.

Wien 119

Despre fericire

Într-o formulă mai cuprinzătoare şi semnificativă  din punct de vedere antropologic, sentimentul fericirii vine din conştientizarea omului că îşi îndeplineşte toate atribuţiile speciei lui (de om) – respectiv, de fiinţă socială, fiinţă liberă, fiinţă creatoare şi apreciatoare, fiinţă responsabilă şi problematizatoare.

Sunt străine trăirii sentimentului fericirii: egoismul şi egocentrismul, trăirea larvară şi neîmplinirea (acţională şi socială), îmbuibarea materială şi nemunca, puţinătatea împlinirii valorice şi neîmplinirea, lipsa sentimentului de responsabilitate, toate înfăptuirile deviante (moral, politic, juridic) care sunt practicate dintr-o lipsă totală de înţelegere a împlinirii individuale.

Fericirea individului vine din conştiinţa împlinirii şi a celorlalţi indivizi cu care intră în raporturi cu caracter acţional şi existenţial. Mai trebuie precizat că fericirea nu este niciodată integrală. Limitele ei vin fie din faptul că omul este o fiinţă vie şi suferă în condiţiile alterării biologice şi fiziologice, fie din faptul că omul este o fiinţă socială şi că, din acest punct de vedere, intră în  raporturi contradictorii cu societatea, cu comunitatea şi cu el însuşi, fie din faptul că fiind fiinţă istorică trăitoare în relativ şi durată, nu-i sunt accesibile absolutul şi infinitul. Îngustări în materie de împlinire au loc şi prin faptul că omul conştientizează obiectivitatea limitei în deschiderea sa spre transcendent şi spre trăirea în autenticitate şi esenţialitate.

Toate acestea îl fac pe om să guste o fericire limitată, alta absolută neexistând. Ceea ce determină caracterul asimptotic al fericirii – evident în contradicţie cu setea lui de absolut. Lucru ce nu trebuie trăit de om cu un sentiment de nelinişte existenţială, deoarece existenţa umană are caracter paradoxal. Îl pune pe om într-o nelimitare care limitează sau, mai bine zis, într-o deschidere care se închide, conferindu-i nu numai generalitate ci şi particularitate şi identitate (situare în limită),  de unde rezultă funcţionarea unui raport contradictoriu dintre fericire şi nefericire.

Trăirea sentimentului fericirii, al unei fericiri care niciodată nu elimină  realitatea unor neîmpliniri şi neacoperiri ale unor speranţe de realizare, nu-l scoate pe om din conştientizarea istoricităţii şi al realismului existenţial.

10375979_532681166837467_8530839079183610063_n

Dovada sociala si bunastarea

Nu e nicio îndoială că suntem influenţaţi profund de comportamentul celorlalţi oameni si de informatiile, de cele mai multe ori neverificate, care ne vin din mediul in care traim.  Cu toate acestea, daca  întrebăm diverse persoane  dacă purtarea celorlalţi are înrâurire asupra conduitei lor, de regula, neagă cu vehemenţă.  Psihologii  ştiu insa foarte bine ca nu este asa. Se stie deasemenea că abilitatea oamenilor de a identifica factorii care le influenţează comportamentul este foarte scăzută.

Toate studiile sugerează faptul că puterea dovezii sociale este uriasa si este foarte nimerită în încercarea de a convinge oamenii de ceva. Bineînţeles, nu trebuie subestimată importanţa modului în care această informaţie este comunicata.  Oamenii politici stiu asta foarte bine. Pe lângă impactul asupra vieţii publice, dovada socială vă poate influenţa profund viaţa dumneavoastră personala, sociala  si profesională.

Toti facem reclama gratuita unor produse si servicii prin marturiile noastre. Efectele acestei reclame bazate pe dovada sociala sunt uriase. Nici nu va dati seama cati bani generati gratuit pentru afacerile altora, datorita efectelor de multiplicare bazate pe credibilitate personala. Poate o sa spuneti ca nu ati recomandat cartea, sau restaurantul, sau magazinul sau … decat la trei colegi. Este adevarat, dar ganditi-va ce se intampla daca acestia au dus informatia mai departe la inca trei si acestia la inca trei s.a.m.d.

Faceti un calcul doar cu zece pasi.  Si am spus trei, si nu cinci, care este media statistica.  De fapt, tehnic, toti facem Network Marketing, fara sa fim recompensati.  Dar acelasi lucru, cu aproape acelasi efort se poate face avand beneficii importante.

Pentru ca asta fac afacerile de Network Marketing.  Recompenseaza foarte bine persoanele care fac reclama, promoveaza serviciile si produsele pe care le au, prin puterea cuvantului rostit, prin puterea dovezii sociale.  Desigur, colaborand cu o corporatie de prima marime si forta, si avand la dispozitie un sistem educational puternic si bine structurat care sa-ti ofere mediul care sa faca posibil succesul.  Sigur ca sunt multe de discutat pe aceasta tema.

Noi avem un astfel astfel de sistem. Noi colaboram cu liderul mondial in industrie.  Si suntem deschisi sa invatam si pe altii sa aiba succes alaturi de noi. Pentru inceput, nu trebuie decat sa te informezi.

Principiul_lui_Huygens_(cover)

NETWORK MARKETING

Modul în care functioneaza NETWORK MARKETINGUL este foarte simplu si îl putem vedea folosit pretutindeni în jurul nostru de catre mama natura. Sa consideram un arbore bine dezvoltat. Desi el este atât de mare încât sa privim în sus pentru a-i vedea vârful, totusi el a crescut dintr-o minuscula samânta pe care o putem tine pe vârful degetului.  Va dati seama ce s-ar fi petrecut daca imediat ce samânta ar fi fost plantata între celulele sale s-ar fi declansat o concurenta acerba si eliminatorie?  Am mai fi putut acum contempla arborele?  Sunt convins ca avem toti acelasi raspuns la aceasta întrebare.

Sa ne gândim ce foc puternic se declanseaza într-o soba de la un mic bat de chibrit sau de la o mica scânteie fara o putere termica prea mare.  În acelasi mod functioneaza acest sistem.  La început suntem doar noi cei care devenim scânteia a ceea ce va urma.  Fara scânteia initiala nu exista focul de mai târziu. Dar fiecare scânteie poate genera mai departe un alt foc pentru ca focul este alcatuit din scântei.

Apoi exista un alt aspect in NETWORK MARKETING care ne face sa afirmam ca aceasta este una din marile descoperiri în domeiul organizarii muncii. NETWORK MARKETING va permite sa iesiti din cursa atât de stresanta care se numeste lupta pentru supravietire si sa deveniti propriul stapân ducând o munca constructiva în care ceilalti nu mai sunt potential concurenti sau clienti carora trebuie sa le câstigi atentia, ci ei sunt doar coechipieri de al carui succes si realizare depinde succesul si realizarea ta.

Câti dintre oameni nu traiesc o viata dubla trebuind sa se împarta permanent între lumea serviciului si lumea de acasa care este mai apropiata de ceea ce numesc viata lor personala?  Câti oameni nu înceteaza sa se mai vada cu parinti si prietenii daca doresc sa se dedice mai mult carierei profesionale?  De câte ori viata noastra, ca oameni, trece pe locul 2?

Nu este nevoie sa raspundeti. Dar v-ati gândi vreodata ca de fapt acest sistem este astfel construit încât nu va va permite niciodata sa îmbunatatiti ceva deoarece între cele doua lumi exista o deosebire fundamentala?  În timp ce lumea serviciului este o lume concurentiala si ne solicita o atitudine adecvata, cealalta presupune armonie, iubire de aproape, ajutor reciproc, colaborare.

În NETWORK MARKETING sistemul este de asa natura construit ca succesul tau sa depinda de succesul echipei tale si chiar mai mult, de succesul oricarei echipe. În loc sa concurezi cu ei, te întreci pe tine în a-i ajuta pe ei!!!  Nu este acesta visul oricaruia dintre noi: sa putem lucra împreuna cu cei dragi la realizarea visurilor noastre fara sa mai fie nevoie de sfâsierea sufletului nostru în categorii de cunoscuti?!


Personalitatea

Formarea personalităţii începe cu prima zi de viaţă, continuă pe tot parcursul vietii. Ale­gerea profesiei şi adaptarea la cerinţele ei presupun continuarea unei direcţii de dez­voltare a personalităţii care să permită dezvoltarea priceperilor şi a aptitudinilor, exprimarea unor valori şi atitudini, asu­marea unor roluri agreabile, succesul pro­fesional fiind, în ultimă instanţă, o rezul­tantă a interacţiunii dintre structura de personalitate şi mediul ocupaţional. Per­sonalitatea şi identitatea de sine a adultu­lui sunt strâns legate de principala sa activitate – munca. Devenirea personali­tăţii, ca proces continuu, depinde. de o serie de factori, care ar putea fi grupaţi în trei categorii: ciclurile de viaţă, ale­gerile pe care le facem mai mult sau mai puţin întâmplător şi automodelarea. Aceste alegeri, printre care şi cea a pro­fesiei, exercită o influenţă modelatoare: un post înalt solicitant sub aspect intelec­tual îşi pune amprenta nu numai asupra dezvoltării aptitudinilor şi capacităţilor, ci şi asupra intereselor, motivaţiei, nivelului de aspiraţie, manifestărilor Eului (imagine de sine, respect de sine, incredere in sine…); o muncă monotonă şi subsolicitantă poate deveni ca­lea unei adevărate alienări de sine.

În viaţa cotidiană este larg răspândită sintagma „deformaţie profesională”, care are semnificaţia de efect modelator al muncii asupra personalităţii, fie în sens pozitiv, de îmbogăţire şi dezvoltare a personalităţii, fie negativ, de îngustare a preocupărilor prin specializare excesivă, de evoluţie spre „omul unidimensional”.  Individul se poate identifica cu profesia practicată, lăsându-se complet „aculturalizat profesional” de mediul şi cultura muncii, sau, dimpotrivă, poate dezvolta o duplicitate structurală”. El îşi va dezvolta un Eu profesional exterior şi oarecum separat de Eul său intim, pentru a se apăra de presiunile unui mediu cu impe­rative excesive şi rigide. Eul intim rămâ­ne astfel o „redută interioară” în faţa acestor presiuni, cu rolul de a contraba­lansa artificialitatea Eului profesional.

Performanţa în muncă depinde atât de variabilele interne ale persoanei (vârstă, sex, aptitudini, interese şi motivaţii, si­stem de valori, trăsături de personalitate, experienţă), cât şi de variabile externe, de natură fizică – ambientală (spaţiu de lucru, echipamente, metode de lucru) şi or­ganizaţional – socială (caracterul şi politica organizaţiei, ambianţa socială).

Competiţia, în orice domeniu, pune problema eficienţei personale, responsa­bilităţii pentru gestiunea resurselor proprii: individul este propriul său manager, el trebuie să-şi „conducă” propria per­soană ca pe o întreprindere rentabilă, adică să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească obiective şi să elaboreze proiecte existenţiale pe termen lung, me­diu şi scurt, să se folosească de oportu­nităţi, să fie flexibil şi să-şi urmărească atingerea unor obiective de etapă, adevă­rate zone succesive ale proximei dez­voltări personale. În aceste condiţii, suc­cesul profesional este nu numai un suc­ces – reuşită, ci şi un succes – izbândă, un succes-recunoaştere, ba chiar un  succes­-impunere.

Supraevaluarea resurselor proprii, direcţionată spre menţinerea momentană a unei imagini şi a stimei de sine, ca şi subevaluarea, având ca scop autoprote­jarea în caz de eşec, sunt puncte de plecare neproductive pentru o strategie de reuşită. Numeroasele cazuri de persoane cu dotare intelectuală peste medie, con­ştiente de potenţialul lor, dar cu realizări profesionale modeste, dovedesc că evalu­area realistă a resurselor proprii, fără un nivel de aspiraţii pe măsură şi fără eforturi, nu constituie o condiţie absolută a reuşitei profesionale. Valorificarea dotării intelectuale depinde de o categorie aparte de resurse interne – trăsăturile de perso­nalitate – care să favorizeze afirmarea de sine (aspecte ale Eului, interese, moti­vaţii, atitudini) şi relaţionarea cu mediul socio – organizaţional al succesului (com­petenţa socială).

Chiar dacă persoana se autoevaluează realist şi este capabilă de o gestiune efi­cientă a resurselor proprii, evoluţia sa profesională va fi condiţionată de tipul de organizaţie în care munceşte, de con­diţiile economice, de alţi factori conjunc­turali. Organizaţia este, sau ar trebui sa fie, prin definiţie, un mediu succesual: rostul ei este de a folosi resursele de care dispune – umane, ma­teriale, financiare, informaţionale – pentru atingerea unor scopuri într-un mod efi­cient. Ca atare, orice organizaţie va căuta să stimuleze eficienţa individuală şi va promova un sistem de valori succesuale şi de sancţiuni premiale care să constitu­ie pentru individ valori de asimilat, sco­puri de atins, recompense de dorit, mode­le comportamentale de urmat. În viaţa profesională, succes nu înseamnă numai performanţă în sine, ci şi performanţă care este concordantă cu scopurile comu­ne ale celor care alcătuiesc organizaţia.

Succesele culminale sunt rezervate unor elite, pe când succesul profesional este accesibil tuturor. Dar el nu este un rezultat spontan al unor merite personale sau al unor împrejurări favorabile, ci rezultatul unei adevărate „tehnologii de fabricaţie”, pe care fiecare dintre noi o învăţăm observând cu atenţie conduitele succesuale ale altora (modele), citind cărţi de autoperfeclionare – atât de multe în ultimul timp – încercând şi greşind, în­văţând din greşelile noastre şi ale altora.

don-quijote-por-dali

Evolutia

Se spune că atunci când omul va învăta să se iubească pe sine si pe semenii săi pe deplin, va ajunge să stăpânească materia cat si spiritualitatea.

Pământul poate fi considerat o entitate în sine. Fiecare om e o celulă a Pământului, tot asa cum corpul tău e compus din milioane de celule. Dacă fiecare celulă a sănătoasă, vei avea un corp sănătos în care te vei simti bine. Acelasi lucru e valabil si pentru Pământ.

Fiecărui om îi revine sarcina de a se purifica, de a se mentine într-o bună stare de sănătate fizică, mentală, emotională si spirituala. Astfel, peste tot va domni armonia si pământul va deveni un loc prosper.

Ne aflam aici, pe pământ, pentru a ne supraveghea propria evolutie si de aparticipa la evolutia altora. Este inutil să-ti folosesti energia pentru a-i judeca si a-i dirija pe altii.

Pe măsură ce în tine se vor dezvolta dragostea si credinta, vei degaja o asemenea energie, încât reactiile tale fată de mediul înconjurător si cele ale mediului fată de tine se vor transforma în întregime. Societatea îsi măsoară gradul de dezvoltare după cel mai slab individ, tot asa cum un lant e la fel de puternic ca cea mai slabă verigă a sa. Multi afirmă că există evolutie pe pământ, că lumea în ansamblul ei evoluează. Totusi, ceea ce vedem în jurul nostru demonstrează contrariul. Farmaciile,

spitalele si azilurile se înmultesc, oamenii sunt tot mai bolnavi, au reale probleme fizice, sursele de informare în masă (televizorul, radioul, ziarele, internetul) ne prezintă zilnic noi si noi atrocităti… Oare toate acestea reflectă evolutia? Această insatisfactie o trăim, probabil, cu totii.

Am inceput sa trăim în epoca spiritualitătii. Totusi, nu e usor pentru om să meargă în profunzime. Pe de-o parte, e vorba de orgoliul lui foarte dezvoltat iar, pe de altă parte, îi e frică… Frica de a descoperi un monstru în el însusi!

De unde vine această frică? Poate din educatia primită sau din altă parte. Dar asta nu contează. Lasă trecutul în urma ta. Trecutul a trecut, nu-l poti schimba. Momentul cel mai pretios pentru tine este clipa prezentă si viitorul. Iar viitorul depinde in cea mai mare parte de tine, de aceea ce gândesti si faci acum.

Fie că îti urmăresti atent gândurile, sau urmezi cursuri, citesti sau asculti, evoluezi si în acelasi timp, te purifici. Si pentru a te purifica mai mult, trebuie să repeti anumite actiuni. Astfel accelerezi procesul de curătire. Dau drept exemplu un pahar cu apă murdară în care versi încet-încet apă limpede, curată.

Continuând acest procedeu, apa se purifică si obtii un pahar cu apă curată. Este ceea ce se întâmplă si cu noi când crestem din interior. S-ar putea ca problemele să ni se pară mai numeroase, s-ar putea să ne simtim coplesiti, dar nu e decât o iluzie; trebuie să crezi că eforturile tale sustinute vor fi răsplătite din plin.

Fiinta umană creste în acelasi fel ca tot ce există pe pământ. Un copac prinde rădăcini dintr-o mică sământă ascunsă în sol. Această sământă trăieste în întuneric, umezeală, frig si e înconjurată de o multime de forme de viată subterane. În ciuda tuturor si fără voia ei, fără să stie de ce, este atrasă în mod irezistibil de soare, de lumină. Nu se va afunda si mai mult în sol. Dimpotrivă, va creste se va elibera de învelisul său; va străpunge stratul de pământ pentru a iesi la lumină. Odată ajunsă la lumină, va creste în continuare si va ajunge un copac…

Acelasi lucru se întâmplă si cu fiinta umană. Sunt oameni care trăiesc încă în întuneric. Ei nu stiu sau nu spera că mai există si altceva. Nu văd. Dacă li se vorbeste despre lumină, dacă li se arată această lumină, pentru ei nu există asa ceva.

Dimpotrivă, omul care a decis să crească în interior se găseste la nivelul iesirii din pământ. El începe să vadă lumina. El se îndreaptă spre lumină. Cu cât urcă mai mult, cu atât mai mult simte căldura sa si cu cât va urca mai mult, cu atât va fi mai încălzit si luminat.

mentorshiplogo2

Simultaneitate

SIMULTANEITÁTE s. f. Însușire a unor acțiuni, fenomene sau a unor evenimente de a fi simultane (1); existența, producerea mai multor acțiuni în același timp; coincidență în timp; sincronism. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. simultanéité.

Teoria Relativitatii demonstreaza ca nu exista un timp absolut ci fiecare observator are propria lui masura a timpului. Astfel, doua evenimente care unui observator ii apar ca fiind simultane, altui observator (aflat in miscare fata de primul) ii apar la momente de timp diferite.

In general orice fenomen poate fi considerat ca o succesiune de evenimente ce au loc in diferite puncte de spatiu la diferite momente de timp, intr-o corelare dictata de expresia legilor fizicii. In domeniul fenomenelor mecanice, constituentii sunt reprezentati de evenimente mecanice. Din punct de evdere cinematic, studiul unui fenomen se rezuma la precizarea pozitiilor din spatiu la diferite momente din timp, a tuturor evenimentelor care-l compun.

Pentru descrierea desfasurarii unui fenomen in raport cu un sistem de referinta apar considertii suplimenatre referitoare la notiunea de simultaneitate in mecanica clasica nerelativista. Astfel descrierea desfasurarii unui fenomen presupune precizarea coordonatelor spatiale la diferite momente de timp pentru toate evenimentele care-l compun sau altfel spus, precizarea parametrului „t” pentru evenimente ce pot fi situate in diferite puncte din spatiu. Pentru aceasta este necesara plasarea cate unui „ceasornic” (instrument de masurat timpul) in fiecare punct din spatiu. Aceste ceasornice vor indica ceea ce se numeste „timp local”.

Simultaneitatea, concept pe care îl folosim fără prea multe precauţii în activităţile de zi cu zi, a devenit unul problematic pentru Einstein. Mai mult, acesta a arătat că este unul fără sens, că în fapt evenimentele nu se produc în acelaşi timp, că ceea pentru un observator este simultan, pentru un alt observator este diacronic.

Parte a conceptului de timp absolut era presupunerea că era în regulă să spunem lucruri ca: „Mă întreb ce face prietenul meu din Atena în acest moment”. Într-o lume nerelativistă, ceasurile din Bucureşti şi Atena ar putea fi sincronizate şi ar putea sta sincronizate, în aşa fel încât am putea defini fără ambiguităţi conceptul de lucruri care se întâmplă simultan în locuri diferite. Cu toate acestea este uşor de găsit exemple în care evenimente care par să aibă loc simultan într-un sistem de referinţă nu sunt simultane în alt sistem de referinţă.

Boschsevendeadlysins

Inseparabilitatea cuantica

Universul ne ajuta sa cunoastem persoane noi,  sa rezolvam probleme sau sa ne implicam mereu in alte activitati. Toate planurile pot fi afectate de acesta, iar fiecare om are un traseu  in viata. Poate ca ti s-a intamplat de multe ori sa asisti la evenimente la care nu te-ai fi asteptat, sa te gandesti la o persoana anume, iar in momentul urmator sa te intalnesti cu aceasta sau sa primesti un semn din partea ei, toate acestea putand fi puse pe seama intamplarii. O persoana rationala poate considera toate aceste lucruri ca fiind simple coincidente, insa toate aceste evenimente au o corelatie profunda.

Potrivit fizicianului francez Alain Aspect, Universul se afla intr-o stare de „inseparabilitate cuantica”, acest lucru fiind demonstrat printr-un experiment simplu in care s-a putut observa ca doua particule de nivel subatomic pot comunica intre ele, fara piedica distantei. Acest lucru se poate aplica si in cazul corpului uman, acesta este invaluit de un camp magnetic care duce la manifestari in lumea fizica in momentul in care se declanseaza o cantitate mare de energie emotionala sau mentala intr-o anumita directie.

Deepak Chopra, ales de revista Time pentru a se situa in topul celor 100 de modele si eroi ai secolului, vorbeste in cartea sa „Synchrodestiny” despre cum am putea nu doar sa observam fenomenele de sincronicitate, ci cum sa invatam ceva din aceste intamplari, descoperind treptat care este sensul lor.

Cu cat incercam sa ne controlam mai mult sistemul,  destinul, cu atat experientele noastre devin mai evazive. Nimeni nu are control total asupra vietii sale, iar oamenii trebuie sa invete ca exista anumite experiente  care nu depind in mod direct de ei.

Sincronicitatea poate fi considerata un lucru firesc, insa prezenta acesteia are o semnificatie aparte in viata fiecarei persoane. Important este modul in care oamenii reusesc sa asimileze toate experientele pe care le traiesc si ce alegeri vor face mai departe. Neprevazutul nu poate fi controlat, iar acest lucru trebuie sa fie foarte clar pentru oricine.

Experientele de zi cu zi ne pot ajuta sa intelegem mai bine destinul pe care il avem, sa facem anumite corelatii sau sa cunoastem mai bine persoanele pe care le intalnim de-a lungul vietii, dar si ce efect au acestea asupra noastra.

Asadar, fiecare persoana ar trebuie sa acorde o importanta deosebita experientelor magice ce au loc in viata sa, sa se bucure de coincidentele pe care le intalneste si sa incerce sa ia doar partea pozitiva a fiecarei intamplari in parte.

 Cei care nu sunt niste adepti ai fizicii cuantice s-ar putea sa nu cunoasca prietena-pisica a lui Schrodinger. Pisica nu a existat niciodata in realitate, ea fiind doar o plasmuire a imaginatiei lui  Schrodinger. Pe vremea aceea, el se lupta cu una dintre numeroasele ciudatenii ale teoriei cuantice – incertitudinea. In ceea ce priveste mecanica cuantica, problema este ca nu poti prezice niciodata nimic cu certitudine. Nu exista decat probabilitatea ca ceva sa se poata intampla sau nu. De fapt, acest lucru l-a pus in incurcatura si pe Einstein, care remarca cu sarcasm: “Dumnezeu nu joaca zaruri”!

In incercarea sa de a explica inexplicabilul, Schrodinger a nascocit o cutie imaginara. In fizica cuantica, o multime de lucruri sunt imaginare, cata vreme nu exista nicio posibilitate de a vedea ceva atat de mic.

Oricum, sa ne imaginam ca o pisica se afla intr-o cutie inchisa etans, in care se introduce hrana otravita. Folosind modelul cuantic, nu putem prezice daca, dupa un timp, pisica este moarta sau vie. Doar atunci cand deschidem cutia si privim inauntru, toate probabilitatile se naruie in fata unei singure realitati – o pisica vie sau moarta.

Nu stiu de ce Schrodinger a ales un exemplu legat de viata si moarte. De ce n-o fi pus un ghem din iarba matelor, ca sa vada daca pisica se joaca sau nu cu el? Din cate stiu eu, nimeni nu i-a pus vreodata aceasta intrebare, deci, cred ca nu vom sti niciodata.

Dar, fiindca am abordat acest subiect, puteti observa ca mintea lui Schrodinger, asemenea mintii voastre sau mintii mele, este ea insasi un fel de cutie a lui Schrodinger. Adica, probabil ca erau sute de posibilitati care se invarteau prin mintea sa subconstienta. O pisica intr-o cutie; un catel intr-o cutie; sau, poate, o broasca testoasa intr-o cutie! Poate ca experimentul sa fi fost legat de observatia daca mica jivina dormea sau era treaza. Mult mai dragut, cred eu, decat sa vezi daca traieste sau nu.

Oricum, gandirea este cam la fel. Nu putem prevedea ceea ce va produce mintea noastra, pana cand acel ceva nu apare! Ati observat acest lucru in legatura cu mintea voastra? Gandurile pot fi extrem de imprevizibile, intr-o oarecare masura datorita faptului ca gandul insusi este un eveniment cuantic.

Iar evenimentele cuantice sunt, intr-adevar, ceva foarte mic. De fapt, pentru a intra sub incidenta legilor mecanicii cuantice, ceva trebuie sa fie mai mic decat o sutime dintr-un milimetru.

Obiectele atat de mici, cum ar fi particulele atomice s.a.m.d., au o masa (greutate) atat de mica, incat nu sunt influentate de forta gravitatiei, cum sunt obiectele mai mari decat o sutime dintr-un inci.

O scurta privire asupra neuropsihologiei ne arata ca atat neurotransmitatorii, cat si neuropeptidele au un comportament cuantic si se simt in largul lor in interiorul campului cuantic. Aceste creaturi moleculare raspund de gandire si sentimente, gazduind, totodata, si alte functii biologice. Si, fiind comportament cuantic, voi nu puteti prevedea ceea ce vor face ele. Nu puteti decat sa va hazardati sa ghiciti, sa presupuneti.

Exista posibilitati infinite in privinta directiei pe care o va lua gandul. Doar atunci cand el apare in constiinta noastra, putem spune cu certitudine incotro se indreapta. Pana atunci, totul este incert. Nu exista nicio certitudine.

Atunci cand ceva incepe sa se rasuceasca in psihicul nostru, ceva care dispune de o imensa energie emotionala, se pot intampla lucruri interesante. Iar daca cream energie suficient de mult, apare ceva. Acum, acest “ceva” poate lua multe forme. Uneori acest ceva ne este cunoscut, alteori ne poate surprinde.

De exemplu, daca suntem furiosi, putem tipa, sau putem lovi ceva sau pe cineva, sau putem pastra in noi aceasta furie. Insa, aceasta energie trebuie sa se duca undeva. Energia nu poate fi distrusa. Ea, pur si simplu, isi schimba forma.

Daca energia voastra mentala si emotionala este destul de puternica, ea poate influenta mediul exterior. Asa apar unele sincronicitati.

Toate acestea ma duc la o alta observatie in privinta sincronicitatilor. Ele nu inseamna, in mod obligatoriu, ceea ce credem noi. Ele sunt, pur si simplu, evenimente paralele. Ceva s-a petrecut in lumea exterioara, ceva ce este asemanator cu ceva din lumea noastra launtrica. Ele sunt o semnatura, un semn ca ceva profund s-a miscat in psihicul nostru.

Lucrurile sunt si mai complexe, fiindca, uneori, sincronicitatile sunt cu adevarat mesaje transmise de sinele nostru launtric. In acele momente, ele sunt precum un deget al destinului si multe lucruri importante depind de alegerea noastra de a tine, sau nu, seama de ele.

Deci, la ce ne folosesc toate acestea? Cum ne-am putea descurca cu sincronicitatile, atunci cand apar si cum am putea intelege ce inseamna ele?

Intelegerea depinde de persoana care percepe. Creierele noastre interpreteaza incontinuu evenimente si creeaza semnificatii, chiar si acolo unde acestea nu exista. Este ceea ce face creierul – cel putin, partea care gandeste.

Intrucat am avut de a face cu sincronicitatile, atunci cand intalnesc o sincronicitate, eu imi focalizez atentia in interior. Caut sa descopar ce anume “se misca” in propriul meu univers psihic. Si, personal, cred ca aceasta introspectie este mult mai plina de resurse, decat incercarea de a pricepe ce inseamna sincronicitatea in sine.

Sincronicitatile sunt si ele un rezultat al combinarii a doua lumi – lumea gandurilor si emotiilor noastre si lumea evenimentelor exterioare.

Acum, in secolul al XXI-lea, campurile fizicii cuantice, biologia si psihologia dezvaluie un teritoriu interior uluitor. S-a descoperit ca psihologia noastra ne reflecta biologia si incertitudinea cuantica a radacinilor noastre subatomice.

Mintile, gandurile si sentimentele noastre sunt plamadite din praf de stele. Si nu ma exprim neaparat poetic. Nenumaratele particule subatomice, care se rotesc aleatoriu in supa cuantica a universului s-au nascut dintr-un inceput incandescent, pe care noi nu putem decat sa ni-l imaginam. Mintea si materia au fost turnate impreuna, in turnatoria cosmosului, in moduri pe care abia acum incepem sa le intelegem. Pentru cei care doresc sa patrunda in esenta misterelor mintii si materiei, sincronicitatile sunt un camp de studiu extrem de valoros. Ele va vor dezvalui ceea ce veti reusi sa descoperiti.  Fara indoiala, este vorba de aur curat.

imagdghmes

Vointa

Vointa este un concept destul de cuprinzator.  Bineinteles ca vrem ….  sa avem o viata fericita , plina de succes, sa avem  o sanatate perfecta etc.  Dar majoritatea dintre noi, in realitate doar spunem ca vrem sa ne ridicam la un nivel de constiinta superioara, nu intodeauna vream sa facem si pasii necesari ca sa ne creem viata pe care ne-o dorim.

Observati cat de mult dam vina pe altii si pe circumstante pentru ca nu  ne bucuram de succesul, bucuria , sanatatea sau fericirea pe care ni le-am  dori.

Faptul ca ii invinovatesti pe altii pentru lipsurile tale sau pentru o situatie din viata , te impiedica sa iti indeplinesti cu succes destinul.  Fiecare face in viata exact ce stie si poate in functie de imprejurari .

Toate experientele din copilarie si pana acum au fost niste daruri foarte utile, atat cele placute si dorite, dar chiar si cele care ti-au adus suferinta si tristete. Sunt situatii cand viata ne pune la incercare, cand norocul se transforma in ghinion, cand trandafiri mor, asta este viata .

Nu trebuie sa dam vina pe nimeni, fiindca nu ne ajuta cu nimica, si uite asa ne creem o multime de scuze. Trebuie sa vrei sa iti asumi responsabilitatea pentru fiecare aspect din viata. Nu ai mostenit trasaturile de caracter de la nimeni din trecut. Singur te-ai procopsit cu ele, chiar daca poate nu stii cum si de ce .

Daca esti timid sau extravertit, fricos sau hotarat, iubitor sau ranchinos, bun sau rau, pasiv sau violent, invata sa spui- asa am vrut eu sa fiu pana acuma. Daca esti bagat in datorii , infundat in saracie , daca te-ai plafonat  intr-o profesie care nu iti aduce satisfactie, esti prins intr-un parteneriat putin avantajos sau esti plictisit de moarte fiindca trebuie sa urmezi o  profesie care nu iti place, dar ti-au impus-o parintii, opreste-te o clipa si intreaba-te daca esti dispus, daca vrei sa iti asumi toata responsabilitatea pt situatia in care te afli.

Asumarea responsabilitatii, impacarea cu tine insuti si cu cei din jur, si impacarea cu trecutul sunt primii pasi importanti catre succes.

SUGESTII PENTRU SETAREA VOINTEI

Renunta sa mai dai vina pe altii. Incepe sa vezi toate trasaturile personale si toate situatiile prin care treci ca pe niste oportunitati, in loc sa le vezi ca pe niste factori care s-au declansat din cauza unor circumstante externe

– Straduieste-te sa iti pastrezi viziunea si visurile. Pentru asta imagineaza-ti scene in care altii nu sunt de acord cu tine, cu viziunea ta . Nu te certa cu cei care cred ca e o prostie sa ai o viziune aparte decat a lor.  Raspunde-le: va multumesc, parerea voastra este intotdeauna binevenita si o respect, dar pastreaza-ti in continuare viziunea si visurile si fa toate eforturile necesare ca sa-ti urmezi planul si drumul.

– Fa o lista cu lucrurile pe care nu esti dispus sa le faci ca sa iti indeplinesti destinul. Apoi sterge totul din lista mai putin titlul. Cand esti pus la grea incercare uita-te la foaia goala de hartie si repeta-ti urmatoarea fraza de cel putin 5 ori: Nu exista nici un lucru pe care nu sunt dispus sa il fac sau sa il gandesc  ca sa fiu asa cum imi doresc.

Pasi-spre-succes

Amintirile

Problemele mele nu au nimic de a face cu altcineva, cu un loc sau cu o situalie. Ele sunt ceea ce Shakespeare exprima atat de poetic intr-unul dintre sonetele sale:

„si rascolesc prin amintiri firesc/  si- adanc…”.

Cand ai de-a face cu probleme generate de amintiri  recurente, trebuie sa alegi. Poti  sa ramai blocat sau il poti ruga pe Dumnezeu sa te elibereze de ele transformandu-le, readucandu-tii astfel mintea in starea sa originara, acea de armonie, de echilibru a memoriei libere. Cand memoria ta este libera, tu devi un Sine Divin pentru ca   divinitatea te-a creat dupa chipul si asemanarea sa.

Cand subconstientul tau intra in acea stare de armonie si echilibru, se afla dincolo de timp, dincolo de limite, se afla intr-o zona a nemuririi, a infinitului. Atunci cand amintirile te ghideaza, subconstientul tau este prizonier al timpului, al locului, al problemelor, nesiguranfei, haosului, gandirii negative, confruntarii cu problemele. Cand le dai voie amintirilor sa te conduca, renunti la claritatea mintii, precum si la alinierea cu armonia divina. Fara aceasta armonie nu exista inspiratie.

Fara inspiratie nu exista un scop.  Oamenii cer intotdeauna Divinitatii sa transforme amintirile din subconstientul lor care se manifesta ca perceptii, ganduri si reactii.  in starea de armonie, Divinitatea iti umple mintea constienta si pe cea subconstienta cu  inspiratie, permitandu-i sufletului tau sa vada oamenii asa cum ii vede Dumnezeu.

Lucrand impreuna cu Divinitatea, amintirile care se transforma in subconstientul tau se modifica si in subconstientul  tuturor mintilor, nu doar in cele ale oamenilor, dar si in subconstientul  mineral, animal si vegetal si in cel al tuturor formelor de existenta vazute sau nevazute.  Ce minunat este cand iti dai seama ca Pacea si Libertatea incep cu tine.

88321_buna_vestire

Trei Principii

Daca luam in considerare reflexii spirituale referitoare la sensul si structura lumii în general si a existentei umane în particular,   oamenii ar trebui sa-si largeasca posibilitatile de obtinere  a confortului personal în armonie cu principiile naturale ale dezvoltarii spirituale, descoperind si punând în practica forta lor creativa in armonie cu energia externa.

În acest context, cel mai important lucru este luarea în consideratie a celor trei principii spirituale esentiale: „capacitatea de a iubi”, „dezvoltarea capacitatii de constientizare” si „responsabilitatea”.

Capacitatea de a iubi este capacitatea de a te putea regasi în altii, de a te gasi în rezonanta cu celelalte vietuitoare ale lumii, de a simti împreuna cu ele adica empatie, de a considera în gândire si actiune unitatea profunda si legatura ce exista între toate elementele creatiei în cadrul procesului evolutiv.

Capacitatea de constientizare  inseamna capacitatea de a percepe senzorial, de a recunoaste si de a pune în relatie cu existenta generala, cât mai multe elemente particulare ale creatiei.

Responsabilitatea  desemneaza capacitatea de a te percepe ca având control asupra ceea ce se refera la tine, în loc sa te percepi ca fiind controlat din afara. Astfel, poti deveni cu adevarat  un om liber, capabil în mod sincer si hotarât sa sustina evolutia creatiei spre binele tuturor si sa se si bucure de aceasta.

univers-cover

Dar daca?

Politica (Greacă: Πολιτικα) este o lucrare de filozofie politică a lui Aristotel. Este a doua jumătate a unui tratat, prima fiind Etica.

In cele opt cărți ale Politicii,  Aristotel  tratează în general comunitatea politică și instituțiile sale.  El spune ca intrucât Binele suprem se află dincolo de bunurile particulare, omul trebuie să se mulțumească cu obținerea a ce e mai bine posibil și să nu pornească în căutarea unui absolut iluzoriu.

Fericirea rezidă, în ultimă instanță, în activitate.

Politica,  în concepția lui Aristotel, studiază omul ca zoon politikon (animal social  – politikon provine de la cuv. polis, „cetate” în limba greacă). Omul este destinat prin natura sa nu numai pentru a trăi o existență biologică, ci și pentru bine și pentru fericire. Fericirea presupune o independență maximă față de constrângerile materiale pe care individul este incapabil să o obțină singur și care nu este pe deplin realizată decât în comunitatea politică.

Statul este o instituție naturală, bazată pe comunitatea unor ființe cu limbaj articulat (limbajul este pentru Aristotel axul moralității, prin limbaj omul are acces la rațiune și noțiunile de bine și rău).  Aristotel argumentează că individul nu-și este suficient sieși, deci nu poate exista fără stat.  Rolul cetății este de a realiza fericirea comună a cetățenilor.  Funcția principală a cetății constă în înflorirea morală acetățeanului,  de aceea Aristotel consacră o mare parte a lucrării problemelor de educație..

Ceea ce face ca un regim politic să fie bun nu este conformarea sa la o normă ideală, ci adaptarea la datele concrete ale istoriei. Un regim neadaptat la realitate se găsește în mod necesar sancționat pe termen lung prin tulburări, revolte sau revoluții. Rezistența la timp este un criteriu realist pentru definirea idealului politic: cele mai bune regimuri sunt în general și cele mai durabile. Cetățile fiind diferențiate prin date geografice, prin populație, prin cultură și istoria lor, nu se poate furniza un model universal de cetate ideală. Aristotel își manifestă preferința pentru regimurile cumpătate care sunt în același timp cele mai drepte și mai puternice.

În  De Animalibus historia, Aristotel denumeşte prin termenul „animal social” acele animale care au activităţi în comun. În Politica, foloseşte sintagma „zoon politikon”.  Este vorba de o însuşire caracteristică omului, spre deosebire de celelalte animale (animale sociale, care trăiesc în turme) şi care are legătură cu binele şi răul, cu dreptul şi nedreptul.

“Homo politicus” este o specie aparte.  M-am convins că politicienii noştri sunt, inafara de escroci si corupti,  pur şi simplu nesimţiţi. Indiferent ce mârlănie  fac – nu vor păţi nimic! Indiferent de ce spun si sustin astazi, nu vor rosi nicidecum maine cand vor spune si sustine contrariul.  Nu au remuscari cand voteaza legi cu dedicatie, sau impotriva poporului roman.  Se simt in largul lor cand isi protejeaza coruptii…  Li se pare normal si justificat sa fure… Şi, până nu se vor deştepta cei mai mulţi dintre semenii noştri, nu vor fi sancţionaţi nici electoral. Şi atunci? Ne resemnăm? Îi lăsăm la infinit să ne calce pe cap?  In timp ce viata politica romaneasca se consuma in subiecte derizorii, iar spectacolul politic se substituie politicii, vremurile insa se schimba. Sustrasi exercitiului politic, vrajiti de divertismentul pentru toate gusturile, bolnavi de placere, nu mai stim sau nu mai vrem sa raspundem provocarilor.

Sentimentul romanesc al neputintei fata cu politica este o alta fateta a trairii mioritice. Transpusa in spatiul politic, impresia de slabiciune metafizica trece insa din registrul tragic in cel al derizoriului. Iar senzatia de ridicol este atit de puternica incit revolta nu mai pare posibila. E ca si cum politica ar fi un fel de esenta metafizica si malefica, iar politicienii si publicul s-ar fi izolat de ea.  Politica este, sau ar trebui sa fie,  interactiune intru ordine. Ea nu poate fi nici principiul stabil al lumii, dar nici nu poate fi restrinsa la rolul de functie izolata a sistemului.
Statul este cea mai avansata si complexa forma de organizare politico-administrativa si institutionala cunoscuta de om pana acum. Rolul lui? Asigurarea libertatii, autonomiei, protectiei drepturilor si sigurantei interne si externe a propriilor cetateni (adica noi).
Dar daca statul este corupt si aservit unei caste?

Dreptul este ansamblul de reguli (numite generic legi) a caror respectare este asigurata pe teritoriul unei tari de institutiile statului, dublate la nevoie (in caz de incalcare a legilor) de forta coercitiva a statului (justitie cu politie).

Rolul legilor? Garantarea drepturilor, libertatii si securitatii individului intr-un (oarecare) echilibru social. Cum? Prin asigurarea aplicarii unitare a regulilor de conduita sociala (sa nu ne omoram intre noi, sa nu ne mintim, talharim…).

Dar daca legile sunt  facute intentionat  pentru a permite coruptia?

Acum, in  Romania, cei care ne conduc functioneaza prin excelenta in afara legilor. De aia le si schimba. Asta au facut non-stop de 25 de ani. Pentru ei. Pentru ca lor sa nu li se mai aplice aceleasi legi ca noua. Pentru a introduce ilegalitatile lor in interiorul legilor, adica sa le faca legale. Ca sa poata fura cu acte in regula. Ca sa poata sa te exploateze cu legea in mana. Ca sa poata jefui aceasta tara protejati de avocati. Acum vor sa  legalizeze un soi de feudalism cu automobile: ei suverani discretionari, noi vasali.

Statul de drept egal stat care functioneaza brici in temeiul legii (la noi inca in zona visurilor). Adica domnia legii, una si aceeasi pentru toti (subliniez pentru absolut toti). Adica egalitate in drepturi si libertati, in fata legii. Adica egalitate, libertate si fraternitate in singurul fel in care se poate. Unde drepturi inseamna drepturile noastre, toate cate le avem daca le vrem, si libertati inseamna libertate si civilizatie – care de statul de drept si de respectarea lui de catre noi toti sunt asigurate. Unde toti inseamna toti, inclusiv alesii neamului.

Dar daca statul de drept insemna libertate, egalitate si fraternitate doar pentru EI?

Politică înseamnă procesul prin care se iau decizii într-un grup de oameni.  Ca om, faci politică permanent, pentru că permanent sînt de luat decizii, pornind de la puncte de vedere diametral opuse. Începînd cu cîte o chestiune fundamentală, într-un grup de doi, de tip: unde bem o bere sau unde mergem la shoping?

E absurd să zici că nu faci si nu te interesează politica. Adică să spui că îi laşi pe alţii sa gandesca in locul tau, să aleagă în locul tău, luînd decizii care, ghinion, ajung să te intereseze rău de tot. Sa te intereseze la portofel, la strazile pe care mergi, la mancarea pe care o mananci, la sanatatea la care ai acces, la educatia ta si a copiilor tai, la siguranta zilei de maine, la perspectivele de viitor…

E şi mai absurd să incepi sa explici de ce nu te interesează: politica e populata de jigodii, politica e o mizerie,  guvernarea e folcloric-cutumiara prin tv, constitutia e abuzata,  curtea constitutionala aservita,  parlament invadat de infractori, impostori si derbedei, justitie injusta dirijata prin spagi, masacrata si atacata in institutiile ei de oameni politici si interlopi plini de bani negri … Si desigur, toate astea, si multe altele, sunt adevarate.

Desigur, Tu, neavînd nimic mizerabil, nefiind nici interlop, nici jigodie, nici escroc,  de ce te-ar interesa ce spun si fac politicienii? Pînă cînd corporaţia la care lucrezi îşi restrînge operaţiunile şi rămîi somer. Pînă cînd compania băştinaşă care te salarizează te anunţă că ai toată libertatea să explorezi piaţa muncii, ca proaspăt şomer, sau să lucrezi fără salariu, în timp ce şefii îşi iau SUV nou, o vila de vacanta noua şi fac team-building în capitale occidentale, cu premianţii.

Pînă cînd vibrantul sector al IMM-urilor capătă vibraţia plumbului şi nici acolo nu mai găseşti vreo oportunitate. Pînă cînd observi că şi instituţia de stat la care activai are alte priorităţi, mai ales tinere şi foarte dotate. Şi tot aşa, pînă cînd ajungi să te întrebi cu ce-ai greşit? Sau ce, vrei să zici că măririle astea de taxe şi impozite nu fac bine? Nu sporesc bunăstarea, ci adîncesc mizeria? Exclus.

Iar răspunsul, fireşte, nu poate fi decît unul: TU nu esti vinovat cu nimic, e doar vina mizerabililor din politică, toţi o apă şi-un pămînt.

Dar daca…

government-trust

Omul statistic

Aceasta obsesie cu statistica, inclusiv in politica si in stiintele politice, e un simptom al unei ingrijoratoare schimbari de Weltanschauung: totul poate fi masurat statistic, si deci anticipat, y compris omul. Y compris fericirea, dragostea, casnicia, succesul etc. “Problema statisticii, scria Arendt acum mai bine de cincizeci de ani in Conditia Umana, nu e ca nu are dreptate. Problema e ca are din ce in ce mai multa dreptate”.

Problema e ca din oameni, pur si simplu, ne-am transformat si am fost transformati in oameni statistici: suntem previzibili, precum cainele lui Pavlov,  iar de pe urma acestei previzibilitati se hranesc si politicienii, si industriile de automobile, gadgets, filme, mancare, imbracaminte, medicamente, etc – totul. Omul recent, omul nou, e omul statistic.

Tot mai des aflu că sunt alţii care gândesc pentru mine. Care ştiu ce e cel mai bine pentru mine. Care îmi pot simplifica viata. Eu nu trebuie să gândesc. Trebuie doar sa iau o pancartă în mana şi să ma aşez cuminte în mulţime. Să semnez o petiţie. Să pun o ştampilă pe un buletin de vot. Să apăs butoanele telecomenzii. Să consum. Să fiu, tăcut, una din cifrele statistice aşezate după virgula. Iar asta mă poate face socialmente acceptabil. Nu e nevoie de dubitaţii, interogaţii…

Pot face cam orice, făra a mai avea obligaţia de a gandi. E chiar contraindicat. Sunt altii. Mulţi alţii care sunt gata să o facă pentru mine. Care au făcut-o deja. Eu trebuie doar să mă aşez cuminte în celula mea urbana, în segmentul meu demografic: vârstă, sex, educaţie, venituri…

Fast -food, fast love, fast – think. Totul e acolo în raft. Gata preparat. Cu E-uri în limita admisă. Gata preparat. Gata digerat. În scurt timp ar putea fi disponibil şi gata defecat. Simplificat.

Gândesc alţii pentru mine. Există ONG-uri care se indignează pentru mine. Opiniile mele sunt pregătite şi ambalate în condiţii de perfectă igienă. În problema CNSAS, a câinilor fără stăpân, a poliţiei animalelor, a votului uninominal… Deja sunt alţii care au gândit pentru mine. Mi-au formulat alţii gandurile. Le-au aşezat în petiţii, pe care am doar obligaţia de a le semna. Pe bannere, pancarte, pagini de ziar. E inutil să gândesc cu mintea mea. E chiar contraindicat. Societatea nu aşteaptă asta de la mine. Sunt doar o serie. Un număr.

Uneori descopăr că pot gândi cu mintea mea. Şi atunci încep să pun întrebări nelalocul lor. Să găsesc răspunsuri şi mai nelalocul lor. Să realizez că e hilar ca un absolvent de Ştefan Gheorghiu să pozeze în Savonarola, demascator al turnătorilor la securitate. Atunci mă întorc spre cei care spun că mă conduc, care gândesc pentru mine.

Nimeni nu a acordat o atenţie prea mare individului, şi aceasta este cauza fundamentalã a multor probleme. Oamenii sunt tratati statistic si nu individual. Datoritã faptului cã individul pare atât de mic şi societatea atât de mare, oamenii au impresia ca societatea poate fi schimbata, dupã care individul se va schimba la rândul lui.

Dar lucrurile nu stau deloc aşa, cãci „societatea” nu este altceva decât un cuvânt; existã numai indivizi, nu existã societate. Societatea nu are suflet, în cadrul ei nu se poate produce nici o transformare. Schimbarea adevarata este posibilã numai individual, indiferent cât de micã ar fi aceasta. Şi odata ce învãţati cum sã schimbaţi individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindeni.

Eu cred cã într-o bunã zi vom avea o societate care sã fie în deplinã armonie, care sã fie mult mai bunã decât toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasã.

Societatea a fost împãrţitã în diferite culturi, în diferite religii, în diferite naţiuni – toate având drept fundament diverse superstiţii. Nici una din aceste împãrţiri nu e in esenta valabilã. Ele aratã însã cã omul este divizat în el însuşi, iar acestea sunt proiecţiile conflictului sau interior. Omul nu are unitate lãuntricã si, prin urmare, nu este în stare sã creeze o societate, o umanitate unicã, nici în afara lui. Cauza nu se gãseste în exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiinţei sale lãuntrice.

Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sãmânţã. Trebuie sã creşti, trebuie sã ajungi la o înflorire, iar aceastã înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Aceastã înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legãturã decât cu tine, cu evoluţia ta personalã.

The-Perks-of-Mentorship1


DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!