Occidentul, care crede ca mantuirea omului se poate realiza in afara oricarei legaturi cu divinul, si de aici neintelegerea Tainelor, ba chiar negarea lor este intr-un moment de criza profunda.
Occidentul al carui umanism (de altfel extrem de valoros) vede pe om taiat de credinta, suflet, spiritualitate si de legaturi sufletesti cu natura si nu o considera pe aceasta decat ca un obiect de exploatare economica. Si astfel, e firesc sa nu constatam aceasta simtire a vrajei si a frumusetii indefinite a naturii de care omul are absoluta nevoie pentru a se imbogati sufleteste si intari trupeste.
Asistam la un occident fara credinta si fara biserici. Au reusit ceea ce n-au reusit comunistii cu forta in estul Europei, distrugerea credintei si a bisericilor. Catedrale superbe, construite ca sprijin si simbol pentru crestini si crestinism, au devenit simboluri capitaliste prin transformarea lor intr-un soi de muzee sau sali de concerte rock. Locuri sfinte, fortate sa devina « eficiente economic ». Am asistat, cu teama, nu demult, la un astfel de « eveniment » si in Romania. Sper sa fie si ultimul.
Si azi, se pare ca incepe sa simta intreaga omenire ca o cauza importanta a crizei prin care trece civilizatia contemporana e ruperea omului de natura sa divina, care duce si la ruperea de natura ca mediu de liniste, meditatie, succes si evolutie.
De altfel, umanismul occidental, valorile sale, definite si realizate in interiorul crestinismului (uneori pornind de la negarea valorilor crestine sau chiar a divinitatii), va deveni cu adevarat universal, va face cu adevarat parte din umanitate, si isi va pune in valoare forta si frumusetea, abia din momentul in care, fara ura si fara partinire, se va reintegra in izvorul sau initial, crestinismul.
Dorinta neîntrerupta si insistenta de a cunoaste Adevarul, ne va trezi fortele virtuale (germenii lor dormiteaza în noi) si ne va schimba complet viata noastra, destul de bulversata altfel. Atunci vom putea contempla fericiti diversele înfatisari ale existentei noastre.
Prea ne-am obisnuit, în ignoranta noastra, sa calatorim cu neastâmpar si dezechilibru, într-o lume mutilata de finante, economie, eficienta, pragmatism, egoism, media … O lume in care ne inchinam la multinationale si deificam escroci plini de bani. O lume in care nu mai este loc pentru Noi ca fiinte, ci doar pentru noi ca forta de munca numai buna de stors si exploatat. O lume in care ne petrecem viata la serviciu, vacanta pe datorie, in case care nu sunt ale noastre, mandrii de masini care doar subliniaza existenta noastra efemera, cu scurte si superficiale priviri aruncate spiritualitatii, si atunci parca jenat de situatie.
Relele consecinte ale hoinarelii în aceste sfere inferioare, se reflecta asupra noastra ducand la degradare morala, psihica, fizica si desigur spirituala.
