Atunci cand vorbim, trebuie sa ne convingem ascultatorul ca suntem sinceri si ca poate avea incredere in noi. Putem face acest lucru realizand un acord intre felul cum vorbim si aspectul nostru. Indiferent cat de stralucitor este mesajul nostru, daca nu este considerat credibil de catre receptor, mesajul nu va fi crezut.
De vreme ce actiunile vorbesc mai tare decat cuvintele, trebuie sa ne asiguram ca cele doua forme de convingere (vorbele si faptele) se potrivesc. Daca spunem ceva, insa prin limbajul trupului dam de inteles cu totul altceva, cei care ne observa vor interpreta aceasta neconcordanta ca pe un semn al nesinceritatii noastre. In cazul unui conflict intre vorbele noastre si felul in care ne prezentam (de exemplu, spunem “Totul e in regula, ma simt minunat”, si totusi muschii obrazului si mainile ni se contracta nervos), oamenii tind sa aiba mai multa incredere in limbajul trupului decat in cuvintele pe care le folosim.
In continuare voi prezenta cateva sfaturi pe care le putem urma pentru a deveni mai credibili, pentru a capata mai usor increderea celor din jurul nostru, pentru a comunica mai bine.
Ochii
Cand ne uitam in ochii cuiva(nu la fruntea sa, nici peste umarul sau) aratam ca acordam importanta persoanei respective. Acest lucru il flateaza pe ascultatorul nostru si ii capteaza toata atentia, dar, mai important, procedand astfel ne creem credibilitate. Daca cineva nu ne intalneste ochii atunci cand vorbeste cu noi, dam impresia ca nu suntem deloc interesati de ceea ce auzim, ca avem ceva de ascuns sau poate ca nu-l agreem pe vorbitor.
Fata si mainile
Cand vorbim, emitem in permanenta semnale – mai ales prin mimica fetei si prin gesturile pe care le facem cu mainile. Folosindu-ne de aceste semnale, efectul asupra auditorului nostru va fi considerabil sporit.
Mimica fetei. Expresii care dureaza mai putin de o secunda pot dezvalui sentimente care sunt prinse instantaneu de catre ceilalti. Cand zambim, oamenii ne vad ca pe o persoana deschisa, abordabila. Interesant este ca intotdeauna oamenii zambesc mai putin decat cred ei. Zambetul pur(si nu acel ranjet fix, fara participarea ochilor) schimba practic “chimia” creierului si ne face sa ne simtim mai bine. Acest sentiment este comunicat instantaneu.
Gesturile. Mainile care “vorbesc” ii implica pe ascultatori si ii apropie de noi, ajutandu-i sa inteleaga ceea ce vrem sa exprimam.
Mimica fetei si gesturile pe care le facem in timp ce vorbim constituie o parte integranta a mesajului pe care-l transmitem.Daca nu ne adresam cuiva privindu-l in ochi, daca nu adoptam o expresie adecvata, in functie de intelesul pe care vrem sa-l dam spuselor noastre si daca nu folosim gesturi deschise, oamenii vor tinde sa nu creada ceea cele spunem.
Corpul
Desi impactul major asupra celorlalti este dat, in general, de contactul ochilor, de mimica fetei si de miscarile facute cu mainile, restul corpului poate contribui de asemenea la impresia pe care o creem.
Atitudinea.
Stand (jos sau in picioare) intr-o maniera rigida putem sugera autoritatea, atunci cand dorim acest lucru. Relaxandu-ne umerii si incrucisindu-ne picioarele putem “rapi” din solemnitatea(insusirea a ceea ce este solemn; gravitate, maretie) unei ocazii formale, dar in cazul unei ocazii mai neoficiale putem fi perceput ca fiind o persoana prietenoasa.
Miscari involuntare. Miscarile involuntare ale mainilor si ale picioarelor pot dezvalui o serie de emotii, variind de la dezinteres la teama. Chiar daca fata ramane imobila, bratele incrucisate, unghiile rontaite sau genunchii leganati tradeaza disconfortul.
Apropierea fizica. Stand prea aproape de cineva ii putem creea un sentiment de invazie a proprietatii sau de amenintare. Daca stam la o distanta mai mica de 50-70 de cm de cei cu care vorbim, ascultatorul va tinde sa se miste inapoi instinctiv, percepand apropiereaca pe o violare a intimitatii sale (distanta variaza in functie de locul in care traieste cel cu care vorbim, de nationalitatea si de cultura lui). Pe de alta parte, daca stam la o departare mai mare de 120 de cm de persoana cu care vorbim, ascultatorul va crede ca suntem indiferenti la spusele sale, ca ne este dezagreabil(neplacut, separator) sau va avea un sentiment de izolare.
Atitudinea corpului constituie un suport sau, dimpotriva, o negare a cuvintelor noastre. Fiind constienti de acest lucru ne vom putea controla cu mai multa usurinta limbajul trupului. Folosind unul sau mai multe gesturi pentru a spori efectul cuvintelor pe care le rostim in diferite situatii, vom avea rezultate semnificative.