Estetica

Estetica

Termenul estetică își are originea în termenul grecesc aistheton însemnând ceva capabil de a fi perceput prin intermediul simțurilor. Estetica  are ca obiectiv principal analizarea frumosului în sens larg.

Demersul esteticii are în vedere conceptualizarea frumosului artificial – creația umană,  dar și conceptualizarea frumosului natural ca de exemplu – un peisaj, un apus de soare. Din această descriere se observă că estetica are un domeniu de interes mult mai larg decât filosofia artei, aceasta din urmă rezumându-se la analiza artei – deci a obiectelor create de om.

Estetica e preocupată de experiența estetică (ce simțim în preajma operei de artă), originea operei de artă, simțul estetic, relația dintre artă, realitate și societate, categoriile estetice. Finalitatea esteticii ca disciplină este inițierea experienței artistice a individului și cultivarea acesteia. Are un caracter atât descriptiv, cât și normativ. Estetica oferă o serie de prescripții  la felul în care trebuie să se constituie opera de artă, obiectele estetice în general, să se producă  creația artistului și contemplația estetică.  Estetica oferă și o serie de norme prin care ne putem apropia de opera de artă.

Estetica e cel puțin în egală măsură un capitol al matematicii și fizicii cât și al artei și filozofiei. Estetica studiază forma, mișcarea interioară, căile de comunicație, sursele, proporția. Instinctul căutător al frumuseții este o radiație a arhetipului. Este un impuls exterior timpului dar care acționează în el și întru el.

Estetica are o valență universală. Felul în care ne raportăm la frumos e universal. Estetica nu înseamnă să îți placă ceva. Frumosul este principala categorie estetică.

Roman Ingarden, încearcă să descrie momentele estetice relevante:

  1. momente materiale (care țin de conținut),
  2. emoționale (veselul, dureros, trist, măreț, demn, emoționant, liric, dramatic, posomorât, groaznic, patetic);
  3. intelectuale (profund, pătrunzător, interesant, inedit, plin de umor, banal, superficial);
  4. de substanță (calități senzoriale ale operei de artă): culoare, sunet, textură.
  5. pur obiectuale: simetric, armonios, omogen, unitar.
  6. derivate din experiența receptorului: dinamic, expresiv, echilibrat, proporțional, static, ordonat, pătrunzător.
  7. calități alese sau vulgare: distins, elegant, nobil, rafinat, subtil, vulgar, grosolan, ordinar, nerafinat, impur.
    • moduri de manifestare a calităților: dur, blând, discret, strident, agresiv.
    • variante ale noutății: noutatea absolută.
    • variante ale vechiului: demodat, comun
    • variantă a naturaleței, a veridicității, a realității, având capacitatea de a acționa asupra receptorului.

Bunătatea reprezintă toleranța, ceea ce transmutat din etica în fizică înseamnă permisiune, iar din etica în matematică înseamnă simetrie și echilibru. Bunătatea reprezintă toleranța de a se accepta și apropia și alte particule în vederea relaționării ori simplei coexistențe pe un spațiu dat. Bunătatea nu exclude o anume rigiditate temporară.

Răutatea face însă din inflexibilitate un mod de a fi. Răutatea rupe simetria existentei. Iată cum, desigur foarte schematic, legile morale derivă din cele fizice și matematice cât și din filozofie și artă, având însă rădăcinile în religie și credință.

8 Martie

Ziua femeilor a fost sărbătorită pentru prima dată la

28 februarie 1909 în New York, în amintirea unei greve a unui sindicat al femeilor, grevă care avusese loc în 1908. În ciuda a ceea ce s-a pretins mai târziu, pe data de 8 martie nu a avut loc de fapt nici o grevă.  În august 1910, cu ocazia Internaționalei Socialiste reunită la Copenhaga, activista socialistă germană Luise Zietz împreună cu colega ei Clara Zetkin propun sărbătorirea zilei internaționale a femeii, fără a specifica însă o dată anume. Ziua internațională a femeii a fost sărbătorită pentru prima dată anul următor, în 19 martie 1911. Începând cu anul 1913, femeile din Rusia au sărbătorit ziua femeii în ultima duminică din februarie. În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou.  Femeile din Sankt Petersburg au declanșat o grevă cerând încheierea Primului Razboi Mondial, sfârșitul raționalizării alimentelor și abolirea dinastiei țariste. După Revoluția din Octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai si Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, iar abia la 8 mai 1965 aceasta a devenit zi nelucrătoare. Următoarea etapă în instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, în 1977, de către ONU, a Anului Internațional al Femeilor și declararea perioadei 1976–1985 ca Deceniul ONU pentru condiția femeii.

Efecte colaterale ale epidemiei cu Corona Virusul Covid-19

Munca de acasă și Covid-19

Cred că mulți dintre noi ne-am gândit cum ar fi să lucrăm de acasă. Mulţi ar descrie ca fiind job-ul ideal, ce ar corespunde aşteptărilor fiecăruia. Visul oricarui profesionist din lumea moderna a fost la un moment dat să își dea demisia de la jobul clasic, de la 9 la 5 și să își realizeze munca de acasă. Fără timpul pierdut pe drumul spre job și înapoi, fără hainele office și colegii gălăgioși.
Ce vis frumos să poți lucra de acasă, din cafenea, de pe plajă, de oriunde altundeva numai dintr-o clădire de birouri nu.

Iată unul dintre efectele colaterale ale actualei epidemii cu Covid-19. Un efect care are însă perfect sens și a pus pe mulți oameni pe gânduri și s-ar putea să aducă multe schimbări de atitudine în viitorul apropiat și nu numai.

Lucrul de acasă “remote” a devenit, in acest moment, brusc, foarte interesant pentru mulți oameni, mai ales din cauza situației cu Corona Virusul Covid-19. Mulți realizează acum un avantaj important pentru sănătatea lor dacă ar putea lucra de acasă și nu ar mai fi zilnic, multe ore, într-o comunitate. E de așteptat o schimbare de paradigmă.

Pentru puține persoane, în acest moment, asta este o practică uzuală, pentru majoritatea este însă un mod nou de a munci și de a gândi.

Este, de asemenea, un mod de a ne aduce contribuția la reducerea amprentei de carbon.

In proiectul nostru NetWin, lucrul de acasă “remote” este practica uzuală.

Munca la domiciliu câștigă tot mai mult teren și este unul dintre beneficiile pe care merită să-l ceri fără ezitare când îți negociezi condițiile de lucru. Desigur, dacă domeniul îți permite. Potrivit unui studiu derulat în  România, 8 din 10 români ar vrea să lucreze remote, măcar o zi pe săptămână, acest aspect fiind important și în decizia de a accepta un job. Dacă te numeri printre ei poate ar fi interesant sa te informezi despre proiectul nostru NetWin.

Poate visezi să lucrezi de acasă, măcar o zi pe săptămână, să stai confortabil la biroul tău și să faci distanța dintre dormitor și spațiul de lucru în câțiva pași.

Munca la domiciliu este un concept care presupune să-ți faci treaba de acasă. Lucrul de acasa îți oferă flexibilitatea programului, dar și un echilibru muncă-viață personală mai bun decât dacă te-ai deplasa zi de zi la birou. În plus, având în vedere că nu mai există distragerile de la birou, productivitatea ar trebui să fie mai mare.

Un birou confortabil acasă, unde poţi savura cafeaua în linişte, fără presiunea timpului, îţi surâde cu siguranță. Mai ales după ce ai lucrat într-un ritm alert sau dacă ai avut un program nu tocmai prietenos.

Beneficiile lucrului de acasa pot fi numeroase. Nu mai pierzi timp și bani cu traficul. Pe de o parte ai mai multă liniște, îți poți face propriul program, după cum consideri. Lucrezi în ritmul propriu, economisești timpul pe care îl pierzi în trafic și câștigi, implicit, mai mult timp pentru tine. Lucrul la domiciliu înseamnă mai multă libertate, mai mult timp pentru tine. Cheltuieli mai mici. Înseamnă să mănânci mai sănătos. Să petreci mai mult timp cu familia. Să nu mai fii expus zilnic la afectiuni virale.

Practica arată că rezultatele sunt, în cele mai multe cazuri, mai bune decât cele de la birou. Acasă te poți concentra mai bine, nu ești întrerupt de ceilalţi colegi.

În era în care comunicarea se poate face atât de ușor, avem atâtea medii pe care le putem folosi pentru a rămâne conectat cu echipa. Din când în când, desigur, este util să te întâlnești și direct cu partenerii și colegii tăi.

Preferința pentru o anumită locație de lucru și eficiența, depinde, însă, și de vârsta ta: Generația X (născută în perioada 1965 – 1982) funcționează cu siguranță mai bine în birou, generația millenials, obișnuită cu socializarea digitală, obține rezultate mai bune prin lucrul la distanță. Generația Z care vine din urmă, născută după anul 2000, și crescută în era digitală, va lucra cu siguranță mult mai bine independent, de acasă.

Ce te faci însă când îți iei în sfârșit o zi de lucru remote? Te iei cu aranjatul și cu gândul că mai e timp și pentru muncă. În tot acest timp căsuța de e-mail-uri crește și mesajele de pe canalele interne de comunicare vin și ele fără răbdare. Un plan de care să te ții îți prinde bine. Iată câteva idei de organizare pentru lucrul de acasă.

E bine să începi lucrul devreme. Cum drumul nu mai este o scuză, poți începe să-ți faci task-urile care țin de tine mai devreme de ora la care ajungi în mod normal la birou. Astfel, când alții sunt încă pe drum spre joburi, te poți ocupa de sarcinile urgente. Cu planificarea aceasta, ai șanse să muncești într-un ritm normal, fără să simți că iei „foc” la un moment dat și chiar să termini mai devreme munca sau să te bucuri de o pauză mai lungă.

Comportă-te ca la birou.  Când lucrezi de acasă, pregătește micul dejun, îmbracă haine pe care le-ai purta la birou, zâmbește și începe cu verificarea agendei.

Planifică-ți ziua, exact ca la birou. Când lucrezi de acasă, ești propriul tău manager. Fără acele întâlniri cu managerul tău care să-ți spună ce să faci, îți poți pierde ușor concentrarea. Ca să-ți fie mai ușor, notează toate sarcinile pe care le ai de făcut și acordă-le un timp.

Alege un loc care să te inspire. Sigur ți-ai amenajat un loc în casă unde te simți zen. Poate o terasă, un balcon, un fotoliu. Important este să le folosești. Cine știe, poate chiar îți vor da mai multă inspirație. Ia în calcul și cafenelele și co-working space-urile din apropierea casei care îți dau din energia biroului și te ajută să fii productiv.

Asumă-ți responsabilitatea pentru ceea ce vei face.  Important e să te ții de sarcinile pe care ți le asumi. Chiar dacă un proiect nu merge așa cum ar trebui din anumite motive, este important să-ți notezi toate sarcinile mărunte care au apărut în timpul zilei și pe care le-ai rezolvat.

Lucrează când ești cel mai productiv. Sigur îți știi momentele când dai poate 110%. Ar fi bine să faci sarcinile cele mai dificile în acele intervale orare și să păstrezi sarcinile mai ușoare pentru momentele când nu ești așa productiv.

Muzica de fundal contează. Găsește playlist-ul care ți se potrivește în funcție de sarcina pe care o faci. Poate atunci când îți verifici e-mail-ul vrei un ritm mai alert, când scrii ar fi potrivit un ritm mai lent.

Pauzele sunt parte importantă din programul tău. Să lucrezi de acasă nu înseamnă să te dedici 100% activității. Gândește pauze de 5-10 minute la fiecare oră, planifică o scurtă plimbare, pregătește un prânz. Te va ajuta să te întorci cu forțe noi la treabă.

Opțiunea de a lucra de acasă înseamnă și costuri mai mici pentru tine. Economisești banii de transport și chiar cei de mâncare.

Lucrul de acasa devine tot mai tentant și poate fi o opțiune mai ales când ai sarcini care au nevoie de concentrare și timp. Contează însă să te organizezi bine, să fii managerul timpului tău, să-ți planifici atent sarcinile și orele pe care le dedici lor. Să-ți creezi momente de respiro, dar în același timp să rămâi conectat la ceea ce se întâmplă. Iar la finalul zilei să poți spune: m-am bucurat de ziua asta și chiar a fost productivă.

Un studiu realizat recent, arată că peste 55% dintre români ar renunţa la serviciul cu normă întreagă, dacă ar putea să se întreţină muncind doar de acasă. Dacă te numeri printre ei poate ar fi interesant să te informezi despre proiectul nostru NetWin.

Principalul motiv pentru care munca de acasă nu este adoptată de companii din mai multe domenii este acela că managerii nu au încredere în subordonaţii lor, considerând că aceştia vor dedica mai puţin timp muncii şi astfel se pierde din fluxul de muncă.

Rămâne de văzut cum va evolua piaţa pe viitor din acest punct de vedere. Ce este sigur este că acest tip de „beneficiu” începe cu siguranţă să fie favorizat în faţa altora în momentul alegerii unei noi activități.

Munca de acasă este încă o practică rar întâlnită în România: suntem penultima țară din Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea celor care lucrează de acasă din totalul persoanelor active, potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat.

In România, sub 1% dintre persoanele ocupate, lucrează de acasă, mult sub media Uniunii Europene, de 5%.  În Uniunea Europeană, doar în Bulgaria era mai mică ponderea celor care lucrau de acasă.

La polul opus, țările UE în care se practică cel mai mult lucrul de acasă sunt: Olanda (13,7%), Luxemburg (12,7%) și Finlanda (12,3%).

Concluzionând, în momentul de faţă, piaţa ne îndeamnă să punem mai mult accentul pe rezultate şi nu pe prezenţa ta 8 ore pe zi, într-un spaţiu de birouri.

Dacă ai vreo sugestie,  sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți. Pentru a fi la curent cu noutățile nu uitați să vă abonați…

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Democratizarea Informatiilor si Coruptia

Democratizarea Informațiilor și Corupția

Ne mişcăm în această democratizare a informaţiilor.  Toată lumea, tot mai mult, în întreaga lume, vrea să ştie ce fac oamenii de la putere. Vor să aibă un cuvânt de spus în deciziile care se fac în numele lor şi cu banii lor. Asta e democratizarea informaţiei care cred că e o iluminare. Are multe principii similare cu cele ale Iluminismului. E vorba de căutarea adevărului, nu fiindcă cineva zice că e adevărat: „Fiindcă Eu spun că este aşa”.  Doar pentru că ești președinte, prim-ministru, ministru, director, lider politic…  nu înseamnă (sau chiar din contră) că trebuie să te cred. Este vorba de încercarea de a afla adevărul pe baza a ce poți vedea şi testa. Asta, în epoca Iluminismului, a dus la întrebări despre drepturile regilor, dreptul divin al regilor de a conduce oamenii, sau faptul că femeile ar trebui să fie subordonate bărbaţilor, sau că Biserica era cuvântul oficial a lui Dumnezeu.

Evident, Biserica n-a fost prea fericită de asta, şi a încercat s-o înăbuşe, dar ce nu au luat în calcul a fost tehnologia, a apărut Gutemberg și presa pentru tipărit, care dintr-odată a permis acestor idei să se răspândească ieftin, departe şi repede, şi oamenii se strângeau în curți, intersecții, cârciumi și cafenele, discutau ideile, puneau la cale revoluţii.

În zilele noastre, avem digitalizarea. Asta aduce acces la o întreaga masă de informaţii. Costul e aproape zero să copiezi şi să împărtăşeşti informaţii. Tipografiile noastre sunt pe Internet. Cafenele noastre sunt reţelele de socializare. Ne îndreptăm spre un sistem complet conectat. Și avem decizii globale de luat în acest sistem, decizii despre autostrăzi, resurse minerale, corupție, împrumuturi, pensii, educație, sănătate, decizii despre climă, despre sistemul de finanţe, despre resurse.

Gândiţi-vă puțin.  Dacă luăm o decizie importantă despre cumpărarea unei case, nu ne grăbim. Nu ştiu cum faceţi voi, dar eu vreau să văd a mulţime de case înainte să investesc mulţi bani în ea. Şi dacă ne gândim la sistemul de finanţe, avem nevoie de multe informaţii. Nu e posibil pentru o singură persoană să ia întregul volum de informaţii şi să-l analizeze pentru a lua o decizie bună.

Evident, clasa politica  nu este  prea fericită de asta, și v-a încerca s-o înăbușe.  Digitalizarea informației și transparența informațiilor despre banii publici, vor face corupția  din ce în ce mai greu de realizat. Iar în Comunitatea Europeană am intrat în deceniul digitalizării. Depinde de noi cum vom utiliza aceste oportunități.

Vizitați și  https://bww.ro/armeanu/

10.000 de ore pentru ajungerea la măiestrie

10.000 de ore pentru ajungerea la măiestrie

Nosce te ipsum et nosces universum et deos

Aproape toată lumea este foarte grăbită. Aproape toată lumea este foarte, dar foarte ocupată.  Dacă întrebi un prieten, sau o rudă, sau o cunoștință, sau un necunoscut dacă are timp să ….  și spuneți aproape orice, vă va răspunde că este ocupat, sau grăbit. De fapt suntem grăbiți și ocupați să venim de nicăieri și să mergem niciunde. Uităm să trăim, să gândim (nu să ne “distrăm”, așa zisa distracție este doar un mod de a face ceva cu care să te lauzi unor persoane cărora oricum nu le pasă), să ne găsim sau regăsim pe noi înșine. Ne este frica să ne extragem din mașina infernală a rutinei moderne, ne este frică să nu cumva să ne descoperim într-un mod care nu corespunde imaginii noastre deformate despre ce, sau cum,  ar trebui să fim.  Suntem grăbiți și ocupați să trăim viețile și visurile altora.

Făceți-vă timp pentru a descoperi ceea ce vreți cu adevărat în viață, și care vă sunt valorile personale. Vreți poate mai mult timp, poate mai mulți bani, o sănătate mai bună, o mai mare stimă și încredere de sine crescută, relații care să vă aducă mai multe satisfacții, o carieră diferită, sau să întemeiați o afacere? Poate vreți toate acestea la un loc. Amânarea are loc deseori pentru că nu există o corespondență reală între ceea ce plănuim și ceea ce vrem cu adevărat. E posibil să ne temem de abilitățile noastre (sau de presupusa lipsă a abilităților noastre) sau de faptul că ne putem face de râs în fața altora.

Performerii de elită în varii domenii profesionale, din artă, din știință, din sănătate, educație, sport etc., au la bază mii de ore de practică și studiu înainte de momentul în care își fac debutul profesional sau se afirmă profesional. Si nu orice fel de studiu, ci practică deliberată, studiu sistematic, bazat pe autocontrol, auto-observație și auto-evaluare permanente și auto-management.

Aproape oricine înțelege că e nevoie de ani de zile pentru a învăța o meserie, chiar și una simplă.  Mai puțini înțeleg că este nevoie de încă un număr de ani să devii bun în acea meserie.  Foarte puțini știu și înțeleg că este vorba de 10.000 de ore, da,  zece mii de ore, de practică, și din nou practică, pentru a ajunge la măiestrie aproape în orice domeniu. Si mai puțini ajung la această performanță.

Foarte, foarte puțini sunt cei care înțeleg cât de important este să învețe despre ei înșiși, despre ce este esențial în viață pentru ei și cum să ia decizii în conformitate cu dorințele lor.  Si după asta, să ia decizia să dedice 10.000 de ore pentru ajungerea la măiestrie. Pentru că ideea este nu de a prelua informații sau vântura meme interpretative, ci de a gândi. Şi aia e o practică. Cere exercițiu, pregătire și studiu sistematic.

Si să nu renunțe. In nici un caz să renunțe. Când renunți, te întorci la început și ai nevoie din nou de 10.000 de ore pentru ajungerea la măiestrie. Haideți să încercăm să adunăm acel minim de 10.000 de ore și după aceea vom mai vedea. Pentru că abia de acolo încep lucrurile interesante… In orice domeniu.

Dacă ai vreo sugestie,  sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți. Pentru a fi la curent cu noutățile nu uitați să vă abonați…

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Evolutia in Triburi

 

Dacă am privi înapoi cu vreo 50.000 de ani, în  Paleolitic, în primii ani ai lui Homo Sapiens, am vedea o lume plină de pericole, plină de forțe ostile care atentau la viața oamenilor.  Fie că este vorba de clima aspră, de lipsa resurselor, de animale periculoase, toate acestea reduceau speranța de viață și afectau sever stilul de viață și șansele de supraviețuire.

Dar oamenii au evoluat astfel la ființe sociale, care au început să traiască, să muncească și să se apere împreună. S-au grupat în triburi și a început să apară și sentimentul de apartenență la trib. Simțindu-se în siguranță între ei, între membrii tribului a apărut încrederea și cooperarea. Acestea au adus beneficii imense. Puteai dormi liniștit noaptea știind că cineva din trib veghează. Puteau vâna mai eficient și cu mai puține pericole împreună. Puteau folosi mai ușor resursele. Si multe alte avantaje. S-a creat astfel un mediu în care să te simți în siguranță, bazat pe încrederea reciprocă. 

In zilele noastre, lucrurile sunt diferite, dar asemănătoare din multe puncte de vedere  și ne împing să redevenim   ființe sociale.  Lumea moderna este și ea plina de pericole care ne frustrează, ne stresează și ne reduc  șansele de succes. Crizele economice, incertitudinile pieței de capital, conflictele de tot felul, evoluția tehnologiilor care te pot scoate de pe piață peste noapte. Fluxul informational uriaș, instabilitatea pieței muncii, instabilitatea financiară.  Solicitări psiho-fiziologice noi și pentru care nu suntem pregătiți.  Sau competiția care încearcă să te dea la o parte și să-ți ia postul sau afacerea.

Toate astea, și multe altele, în contextul unei societăți atomizate. Sunt forțe pe care nu le putem controla ca indivizi izolați. Dar putem forma medii de securitate, tot un fel de triburi, organizații  bazate tot pe încredere reciprocă și colaborare,  care să permită relaționarea, în cadrul cărora  să ne simțim protejați. In care să  folosim resursele colaborativ mai eficient, să fim mai bine protejați de stres și frustrări, să mărim șansele de succes, să mărim potențialul de a ne ridica nivelul de trai.  Triburi în care oamenii să se simtă în siguranță, mai protejați, dar și cu șanse  de succes mult mai mari. 

Astfel de organizații au apărut deja de peste 50 de ani, dar ele sunt forme de cooperare care aparțin, prin esența lor,  secolului 21, erei informaționale și a cunoașterii, și abia acum se află în conjunctura care le fac absolut necesare pentru protecția emoțională, informaționala, relațională, pentru  evoluția oamenilor.

Fiecare dintre noi simțim din ce in ce mai mult nevoia unei organizații, a unui trib, in care sa ne simțim in siguranță, în care să ne putem combina sinergic talentele și abilitățile, să folosim resursele prin cooperare  și care să ne protejeze de pericolele din exterior. Dar triburi fără șefi sau conducători, ci cu lideri și persoane a căror autoritate vine din fapte, atitudine, empatie,generozitate, comportament. Si desigur, triburi în care factorii motivaționali dominanți sunt cei interiori: AUTONOMIA, MĂIESTRIA și  SCOPUL.

Nu peste multa vreme, fiecare dintre noi va face parte dintr-unul sau mai multe triburi.

PROBLEMA LUMANARII 5 – AUTONOMIE, MAIESTRIE, SCOP

In secolul 20 a fost inventat managementul. Managementul nu a emanat din natura.  Managementul  nu este ca o floare sau un copac. Este ca un televizor.  Cineva l-a inventat.  Si nu înseamnă că va funcționa dea pururea. Managementul este foarte bun.  Noțiunile tradiționale ale managementului sunt extraordinare dacă vreți ascultare, conformitate. Dar dacă doriți angajament, creativitate, auto-conducerea funcționează mai bine.

Să  dau câteva exemple de experimente de auto-conducere.  Asta înseamnă  în primul rând să plătești oamenii în mod  corect.  Să elimini pentru ei problema banilor.  Dându-le apoi  mai multă autonomie.

Atlassian este o companie de software din Australia.  Ei fac ceva incredibil.  De câteva ori pe an spun inginerilor lor, “Mergeți și lucrați în următoarele 24 de ore la orice doriți,  Dar să faceți ceva care nu face parte din sarcinile voastre de serviciu. Lucrați la orice doriți.” Asa că inginerii folosesc acest timp pentru a veni cu o amestecătură interesantă de linii de program, cu  soluții elegante nonconformiste.  Apoi ei prezintă toate aceste lucruri colegilor și restului companiei într-o  întâlnire, la care participă cu toții.

Este interesant și foarte inteligent.  Acea singură zi de autonomie intensă a produs o întreaga gama de soluții software care altfel nu ar fi existat.

Si a funcționat așa de bine că au trecut  la nivelul următor oferind  20% din timp pentru aceste activități. Inginerii pot   petrece 20% din timpul lor lucrând la orice vor ei.  Au autonomie asupra timpului lor, sarcinilor lor, echipei lor, tehnicilor utilizate. Iar aproape jumătate din produsele noi dintr-un an  se nasc în acea perioada de 20% din timp.

Sa vedem un alt exemplu.  Ceva numit Mediul de Lucru Orientat pe Rezultate. Prescurtat MLOR. Creat de doi consultanți americani, implementat la mai multe companii din America de Nord.  Într-un asemenea mediu de lucru MLOR oamenii nu au program fix.  Ei vin când doresc.  Ei nu trebuie să fie în birou la program,  să vină sau să plece la anumită  oră. Ei trebuie doar să-și îndeplinească cu bine propriile sarcini. Cum o fac,  când o fac, unde o fac,  depinde complet doar de ei.

Ce sa întâmplat? Aproape în toate domeniile unde s-a aplicat, productivitatea a crescut, implicarea angajaților a crescut, satisfacția angajaților a crescut,  fluctuația de personal a scăzut.

Autonomie, măiestrie și scop.  Acestea sunt elementele motivaționale constructive ale unui nou mod de a face lucrurile mai bine. Acum unii dintre voi citiți și spuneți,  “Sună bine, dar este o Utopie.”  Iar eu va răspund  “Ba nu. Am dovada experimentală, practica. O practicăm în echipa noastră NetWin.”

În mijlocul anilor 1990 Microsoft a pornit o enciclopedie numită Encarta. Ei au folosit toate stimulentele potrivite.  Au plătit profesioniști pentru a scrie și edita mii de articole. Manageri bine retribuiți au supravegheat întreaga afacere pentru a fi siguri că va ieși în buget și la timp. Peste câțiva ani a fost lansată o altă enciclopedie. Dar folosind un model diferit.  Se bazează pe „Fă-o din plăcere.”  Nimeni nu este plătit. Fă-o fiindcă ați place să o faci.

Dacă acum 10 ani ați fi mers la orice economist, oriunde pe planetă,  și l-ați fi întrebat “Uite, am aceste doua modele diferite pentru a crea o enciclopedie.  Pe care să-l folosesc pentru a avea succes?”  Cu 10 ani în urma, nici un singur economist treaz și zdravăn la cap,  nu ar fi mizat sau ar fi prezis succesul modelului Wikipedia.

Asistam la  bătălia dintre aceste doua abordări. Aceasta este meciul factorilor de motivare.  Factorii de motivare interni împotriva celor externi.  Autonomie, măiestrie și scop, împotriva recompensei și pedepsei.  Cine va câștiga?  Desigur, cea mai bună practică înseamnă îmbinarea inteligentă și adaptată la context a celor doua categorii de factori motivaționali.

Incă este o nepotrivire între ceea ce spune și știe știința și ceea ce se face practic.  Iată ce știe știința.

Unu: acele recompense din secolul 20, acei factori de motivare pe care  credem că fac parte naturală din noi,  funcționează,  dar numai într-o gama  îngusta de activități și circumstanțe.

Doi: Acele recompense de tip dacă A atunci B distrug adeseori creativitatea.

Trei: Secretul performantei ridicate nu sunt recompensele și pedepsele, ci motivația internă nevăzută.  Motivația de a face lucrurile cu plăcere și de dragul lor. Motivația de a face lucrurile fiindcă sunt importante.

Aici este partea cea mai buna. Stim deja asta.  Știința confirmă ceea ce speram și știm în inimile noastre. Dacă reparăm această nepotrivire dintre ceea ce știe știința și ceea ce facem practic în activitățile noastre, dacă aducem motivația noastră, noțiunile de motivare în secolul 21, dacă depășim această ideologie leneșă și periculoasă a recompensei și pedepsei, putem să  întărim toate domeniile și putem rezolva o mulțime de probleme ale lumânării, și poate chiar putem schimba lumea,  într-una mai bună, mai eficientă, mai prietenoasă. Așa cum este în Network Marketing.

 

PROBLEMA LUMANARII 4 – AUTONOMIE, MAIESTRIE, SCOP

Dan Ariely, unul din marii economiști ai zilelor noastre,  împreuna cu  trei colegi au făcut un studiu cu ajutorul  unor studenți de la MIT. Ei au dat acestor studenți mai multe de jocuri. Jocuri care implica atât creativitate dar și abilități motrice și de concentrare.   Le-au oferit pentru performanța obținută trei niveluri de recompense. O recompensă mică, una medie și una mare.

Ce s-a întâmplat?  Cat timp sarcinile au implicat doar abilități mecanice, bonusurile au funcționat așa cum era de așteptat:  bonusul mai mare a dus la performanța mai bună.  Dar odată ce sarcina a necesitat chiar și cele mai rudimentare abilități cognitive, o recompensă mai mare a condus la performanța mai slabă.

Apoi și-au pus următoarea  problemă,  “Exista vreo predeterminare culturala?”  Sa mergem în India și să refacem testul. Standardul de viață este mai redus în India.  In India,  o recompensă care este modestă conform standardului  European sau Nord American, este semnificativă acolo.  Rezultatul însă a fost același.  Mai multe jocuri, trei niveluri de recompensă.  Ce sa întâmplat? Cei cărora le-a fost oferita recompensa medie nu au reușit mai bine decât cei cărora le-a fost oferită recompensa mică. Dar, de această dată, oamenii cărora le-a fost oferită recompensa cea mai mare, au avut cele mai proaste rezultate.  In opt din cele noua sarcini pe care le-au examinat in cele trei experimente, stimulentele mai mari au condus la performanța cea mai scăzută.

Are cumva loc un fel de conspirație?  Ei bine, Nu.

Sa mergem acum la Școala de Economie din Londra,  London School of Economics. Alma mater-ul a 11 laureați Nobel în economie.  Economiștii de la LSE au analizat 51 de studii privind plata după performanță,  în interiorul companiilor.  Iată ce au constatat:  “Am descoperit  ca stimulentele financiare pot duce la un impact negativ asupra performaței totale.”

Este o diferență între ce spune  știința și ce se întâmplă în practică, în afaceri, educație  sau politică. Iar ceea ce este îngrijorător, este că,  în timp ce stăm in molozul crizei și colapsului economic, prea multe corporații, organizații, ministere, oameni politici  iau decizii, dar deciziile  lor despre talente și oameni, se bazează  pe presupuneri depășite, ne-examinate, care au rădăcinile mai mult în folclor decât în știință.  Si dacă vrem într-adevăr să ieșim din această încurcătură economică,  și dacă vrem într-adevăr performanță înaltă în  sarcinile emblematice ale secolului 21,  soluția nu este să persistăm în greșeli. Să continuăm să gândim în paradigma “Dacă A atunci B” adică a stimula oamenii cu o recompensă mai dulce, sau de a-i amenința cu o pedeapsă mai aspră.  Avem nevoie de o abordare complet nouă.

Iar vestea bună este că oamenii de știință care au studiat factorii motivaționali ne-au dat o abordare complet nouă. Este o abordare clădită mai mult pe motivarea internă.  In jurul nevoii de a face lucrurile pentru că ele contează, fiindcă ne place să le facem, fiindcă sunt interesante, fiindcă ele sunt părți  ale unui ceva nou și  important.

Noul sistem de operare motivational pentru afaceri,  politică, educație,  sănătate  s.a.  se  învârte în jurul a trei elemente:  AUTONOMIE, MĂIESTRIE și SCOP.

  • Autonomie, impulsul de a ne conduce viețile proprii.
  • Măiestria, dorința de a deveni tot mai bun la ceva ce contează.
  • Scopul, dorința arzătoare de a face ceea ce facem în serviciul a ceva mai mare, mai cuprinzător  decât noi înșine.

Acestea sunt blocurile constructive ale unui sistem de operare motivational  complet nou pentru toate activitățile noastre.

Tot proiectul NetWin de e-Network Marketing l-am structurat în jurul acestor blocuri.

PROBLEMA LUMANARII 3

Recompensa de tip „ dacă A atunci B” funcționează foarte bine pentru acele tipuri de sarcini, unde există un set simplu de reguli și o țintă clară spre care trebuie să mergi. Recompensele, prin natura lor, îngustează focalizarea noastră, concentrează gândirea. De asta funcționează în așa de multe cazuri. Si astfel,  pentru sarcini care nu necesită creativitate,  deschidere,  imaginație,  care au nevoie de o focalizare îngustă,  unde vezi clar ținta de atins, te arunci drept înainte spre ea, recompensele pozitive sau negative funcționează foarte bine.  Dar pentru problema reală a lumânării, trebuie să privești altfel.  Soluția nu este în fața ochilor.  Soluția este la periferie. Ai nevoie să te uiți împrejur.  In acest caz,  și in multe altele, recompensa îngustează de fapt zona noastră de concentrare și restrânge potențialul  nostru creativ.

Iată de ce este asta ața de important. In Europa de Vest, in multe parți din Asia, America de Nord,  în Australia,  muncitorii din birouri fac mai puțina muncă de rutină, și mai multă muncă de tip creativ.  Munca de rutină,  bazată pe reguli,  pentru partea stângă a creierului, anumite tipuri de contabilități, de analize financiare, anumite tipuri de programare a computerelor, au devenit foarte ușor de subcontractat, foarte ușor de automatizat și foarte ușor de scăzut costurile.  Software-ul o poate face mai repede.  Furnizori  cu costuri mici din întreaga lume o pot face mai ieftin.  Așadar, ceea ce contează de fapt sunt abilitățile creative, orientate pe partea dreaptă a creierului,  abilitați de tip conceptual.  Acestea sunt și vor fi cel mai bine plătite.

Gândiți-va la propria munca.  Problemele pe care le întâmpinați, sau chiar problemele de care am vorbit aici, sunt ce tip  de probleme – au ele un set clar de reguli, și o soluție unica?  Sau regulile sunt de neînțeles.  Soluția,  dacă există, este surprinzătoare și nu este evidentă. 

Fiecare ne confruntam  cu propria versiune a problemei lumânării. Iar pentru problemele lumânării de orice tip, în orice domeniu de activitate, acele recompense de tip  dacă A atunci B, lucrurile pe care ne-am clădit așa de multe din activitățile noastre, nu funcționează.

Acest lucru poate fi bulversant pentru unii dintre noi. 

PROBLEMA LUMANARII 2

Acum vreau să vă povestesc  despre un experiment folosind problema lumânării, realizat de un psiholog si sociolog american, acum peste 40 de ani, Sam Glucksberg.   Acest experiment scoate in evidenta un aspect neașteptat și care arată puterea stimulentelor.  Iată ce a făcut.  A adunat participanții și i-a împărțit în doua grupuri și le-a dat problema lumânării.   Primului grup i-a spus “Voi măsura timpul vostru să vedem cât de repede puteți rezolva problema?  Voi măsura timpul vostru pentru a stabili norme, mediile pentru cât de mult îi trebuie în mod tipic cuiva să rezolve acest tip de problemă”.

Celui de al doilea grup i-a oferit recompense.  Le-a  spus, “Dacă sunteți în primul sfert din topul celor mai bune timpuri veți primi zece dolari. Dacă sunteți cel mai rapid dintre toți cei pe care îi testăm azi veți primi cincizeci de dolari.”  Este o sumă decentă pentru câteva minute de munca.  Este un factor motivațional bun.

Întrebare:  Cu cat mai repede a reușit  al doilea grup să rezolve problema?  Răspuns: Le-a luat,  in medie, cu trei minute și jumătate mai mult. Cu trei minute și jumătate mai mult.  Surprinzător, nu?  Asta nu este modul în care ar trebui să funcționeze.  Corect?  Dacă vrei ca oamenii să execute o sarcină mai bine, le dai recompense.  Corect? Bonusuri, comisioane, premii.  Îi stimulezi.  Asa funcționează afacerile. Dar asta nu se întâmplă aici. Ai utilizat un stimulent proiectat pentru a ascuți gândirea și a accelera creativitatea.  Si a produs rezultatul contrar.  A îngreunat gândirea și a blocat creativitatea.

Și ceea ce este interesant despre acest experiment este că nu e o aberație.  A fost reprodus de nenumărate ori timp de aproape 40 de ani. Aceste stimulente în masă, de tipul  dacă A atunci B,  dacă faci asta, atunci primești aia, funcționează doar în unele situații. Dar pentru o mulțime de sarcini,  ele sau nu funcționează  deloc sau  chiar dăunează.  Acesta este unul din cele mai solide rezultate din științele sociale.  Si de asemenea unul dintre cele mai ignorate.

Studiind dinamica factorilor externi de motivare  și a factorilor interni de motivare se constată că  nu sunt nici măcar apropiați. Dacă   privești rezultatele științifice,  constați că este o diferență mare intre ceea ce cunoaște știința și ceea ce se aplică în afaceri sau în politică.  Iar ceea ce este alarmant  este că sistemul de operare în afaceri și politică –  gândiți-va la mulțimea de presupuneri  și protocoale aflate la baza afacerilor, cum motivam oamenii,  cum utilizam resursele umane – este construit în întregime pe acești factori de motivare externi,  în jurul recompensei și pedepsei. Acesta este de fapt functional pentru multe din sarcinile tipice secolului 20. Dar pentru sarcinile secolului 21, această abordare mecanică,  de tip recompensă și pedeapsă, nu se aplică,  adesea nu funcționează ba chiar  dăunează adesea.

DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!