Detașare sau angajament

Detașare sau angajament

Profesioniștii dezvoltă detașarea emoțională. Este singura modalitate pentru a prospera în activitate. Detașarea emoțională ne ajută să ne amintim că noi nu suntem munca noastră și nu trebuie să ne confundăm cu ea. Ne ajută și să ne amintim  că feedback-ul este esențial, chiar și cel negativ este util, și în nici un caz nu este un atac.

Angajamentul și dedicația ne permit să continuăm, mai ales atunci când ni se cere să depunem mai mult efort decât ne-am planificat.

Este ușor să le confunzi pe cele două.

A fi detașat nu înseamnă că nu-ți pasă. Pur și simplu înseamnă că te concentrezi pe muncă și pe cei pe care îi slujești, nu pe propria narațiune.

Iar a lucra cu angajament și dedicație vine dintr-o decizie profesională, nu dintr-o criză existențială.

Taxonomia

Taxonomia (numită uneori și taxologie) este  o disciplină științifică care se ocupă cu stabilirea unor legi de clasificare și sistematizare a unor domenii reale, caracterizate printr-o  structură complexă.

Orice testare trebuie sa tina cont de nivelurile taxonomice ale lui Bloom, adică să testeze: memoria, intelegerea, aplicarea, analiza, evaluarea și creativitatea. Desigur bine echilibrate.

În contextul științelor biologice, termenul  de taxonomie  desemnează, o disciplină a clasificărilor speciilor de viețuitoare de pe Pământ.

În internet, clasificarea în acest fel a elementelor de conținut (pagini de internet, posturi pe blog, fotografii, filme etc.) duce la formarea așa-ziselor taxonomii populare sau folksonomii.

Taxonomia Dimensiunilor Bloom și a Obiectivelor

Taxonomia lui Bloom este un set de trei modele ierarhice care sunt folosite pentru a clasifica diferite obiective de învățare în funcție de complexitatea și specificitatea lor. Această clasificare consideră că învățarea se desfășoară pe trei niveluri: cognitiv, afectiv și psihomotor.

Taxonomia lui Bloom își poartă numele de la Benjamin Bloom, pedagog care a prezidat comitetul de educatori care a creat acest sistem de clasificare. În plus, a fost editorul primului volum al manualului numit „Taxonomia Obiectivelor Educaționale: Clasificarea obiectivelor educaționale”.

Bloom Wheel

Mai târziu, în a doua jumătate a secolului XX, au fost publicate mai multe manuale cu privire la diferitele tipuri de obiective educaționale. În 1956, a fost publicată cea legată de scopurile cognitive, iar în 1964 cea care avea de-a face cu obiectivele afective.

Nivelurile taxonomice

6 Creați, 5 Evaluați, 4 Analizați, 3 Aplicați, 2 Înțelegeți, 1 Amintiți-vă

Creatorii acestui sistem de clasificare au considerat că obiectivele de învățare pot fi de trei tipuri: cognitive, afective și psihomotorii. Deși educația tradițională sa referit doar la obiectivele cognitive, cele trei tipuri sunt la fel de importante pentru dezvoltarea corectă a elevilor si studenților.

În cadrul fiecăreia dintre dimensiuni, se stabilesc o serie de niveluri, variind de la cele mai simple la cele mai complexe. Creatorii acestui sistem de clasificare consideră că este necesar să treacă prin fiecare dintre ele pentru a ajunge la cele mai complicate.

Dimensiunea cognitivă

De la apariția taxonomiei Bloom, domeniile s-au schimbat ușor, mai ales după revizuirea din 2001 a acestui sistem de clasificare. În prezent, nivelurile dimensiunii cognitive sunt următoarele: amintiți-vă, înțelegeți, aplicați, analizați, evaluați și creați.

Memoria

Primul nivel, memoria, implică posibilitatea de a stoca diferite tipuri de informații în memorie: fapte, concepte de bază, idei … În acest prim nivel nu este necesar să înțelegem ce înseamnă aceste idei, ci doar să le amintim.

Nivelul de memorie, prin urmare, este cel mai ușor de realizat și de multe ori este singurul care se realizează în cadrul setărilor educaționale tradiționale.

Înțelegerea

Cel de-al doilea nivel, înțelegere, implică nu numai amintirea informațiilor, ci și înțelegerea semnificației lor. Acest lucru se realizează prin organizarea, compararea și interpretarea ideilor memorate.

Aplicarea

Al treilea nivel, aplicația, constă în utilizarea cunoștințelor memorate și înțelese pentru rezolvarea problemelor. În acest fel, studentii ar trebui să fie capabili să extrapoleze ceea ce au învățat în situații noi pe care nu le-au întâlnit înainte.

Adesea, aplicarea ideilor învățate întărește memorarea și înțelegerea la rândul său.

Analiza

Nivelul al patrulea este analiza. Acest nivel al învățării cognitive implică examinarea informațiilor învățate, găsirea de relații între componentele sale și posibilitatea de a face deducții, predicții și deduceri.

În general, pot fi analizate trei componente ale informațiilor: elementele, organizarea acestora și relația dintre ele.

Evaluarea

Nivelul 5 al noii taxonomii a lui Bloom este evaluarea. Aceasta constă în capacitatea de a face judecăți cu privire la idei și valabilitatea acestora, precum și metoda urmată pentru a le atinge. Evaluarea se poate face pe baza dovezilor interne sau a criteriilor externe, cum ar fi gusturile personale.

Noi cunoștințe

În sfârșit, al șaselea nivel al dimensiunii cognitive a învățării este crearea de noi cunoștințe. În general, este vorba despre reorganizarea ideilor existente în noi moduri, astfel încât să se genereze soluții alternative la o problemă și să se propună noi teorii.

Înainte de revizuirea din 2001 a modelului lui Bloom, această ultimă categorie nu era creație ci sinteza cunoașterii.

Dimensiunea afectivă

Dimensiunea afectivă include toate acele cunoștințe care servesc la înțelegerea propriilor sentimente și a celor ale altora. De asemenea, are de-a face cu abilități cum ar fi empatia, gestionarea emoțională și comunicarea sentimentelor.

Conform clasificării taxonomiei Bloom, există cinci nivele în domeniul afectiv, variind de la cele mai simple până la cele mai complexe: recepția, răspunsul, evaluarea, organizarea și caracterizarea.

Recepția

La recepție, primul nivel și cel mai simplu dintre toate, studentul trebuie să acorde atenție într-un mod pasiv.

Folosind memoria sa, el este capabil să recunoască componenta emoțională a unei interacțiuni. Deși este cel mai simplu nivel, fără ca ceilalți să nu poată.

Răspunsul

În răspunsul celui de-al doilea nivel, elevul acționează după ce a recunoscut componenta emoțională a situației.Dacă este dat corect, acest nivel al învățării afective poate îmbunătăți predispoziția elevului de a învăța sau de a motiva.

Evaluarea

Cel de-al treilea nivel, evaluarea, este că ucenicul dă o valoare specifică unui obiect, unei informații sau unui fenomen. Această valoare poate varia de la simpla acceptare a faptului la un angajament mai puternic. Evaluarea se bazează pe internalizarea unei serii de valori specifice.

Organizarea

Nivelul 4 este organizația. Când ajunge la ea, ucenicul poate organiza diferite valori, informații și idei și le poate găzdui în cadrul propriilor scheme de gândire. Elevul compară propriile valori și este capabil să stabilească o ierarhie între ele.

Caracterizarea

În ultimul nivel, caracterizarea, studentul este capabil să-și creeze propriul sistem de valori care îi ghidează comportamentul din acel moment. Când atinge acest nivel, ucenicul prezintă un comportament consistent, previzibil și total individual, bazat pe valorile pe care le-a dobândit.

Dimensiunea psihomotorie

Dimensiunea psihomotorie are de a face cu capacitatea de a utiliza correct fizic un instrument. De aceea, obiectivele psihomotorii au, de obicei, de a face cu învățarea unor noi comportamente sau abilități.

Deși în clasificarea originală a Bloom, subcategoriile pentru domeniul psihomotor nu au fost create niciodată, alți educatori și-au preluat și și-au dezvoltat propria clasificare.

Cea mai folosită este aceea a lui Simpson, care împarte învățarea psihomotorie în următoarele nivele: percepție, dispunere, răspuns ghidat, mecanism, răspuns complex, adaptare și creație.

Percepția

Primul nivel, percepția, implică capacitatea de a folosi informații din mediul înconjurător pentru a ghida activitatea fizică. În funcție de stimulii detectați de student, el poate alege cel mai bun mod de acțiune pentru fiecare moment.

Dispoziția

Al doilea nivel, dispoziția, are de a face cu răspunsul predeterminat pe care ucenicul îl va avea înainte de fiecare tip de stimul. Când se dă o situație suficientă, elevul va avea o dispoziție de a oferi un anumit răspuns mental, fizic și emoțional.

Ghid de răspuns

Răspunsul ghidat, cel de-al treilea nivel, implică practicarea de abilități complexe prin imitație și încercare și eroare. Acest nivel este esențial pentru a dobândi măiestrie într-o nouă abilitate.

Automatismele

Automatismele, al patrulea nivel, este punctul intermediar în procesul de dobândire a unor îndemânări complexe. Răspunsurile învățate au devenit obișnuite, iar mișcările se pot face cu un anumit grad de încredere și succes.

Răspuns complex

Următorul nivel, răspunsul complex, este punctul în care o nouă calificare a fost stăpânită. Mișcările și acțiunile pot fi efectuate rapid, fără a necesita o atenție conștientă și de succes.

Adaptarea

Adaptarea, penultimul nivel, constă în capacitatea cursantului de a modifica răspunsurile învățate pentru a le adapta la nevoile lor individuale.

Creativitatea

În cele din urmă, creația constă în dezvoltarea de noi modele, mișcări si acțiuni pentru a se adapta noilor situații pentru care abilitățile învățate nu sunt suficiente.

Emisfera dreapta a creierului

Creierul este alcatuit din arhicortex si cele doua emisfere cerebrale, stanga si dreapta, corespunzator ratiunii si sentimentelor, construite pentru a lucra impreuna. Emisfera stanga controleaza partea dreapta a corpului si invers, cea dreapta controleaza partea stanga.

De regula, femeile folosesc mai mult emisfera dreapta, iar barbatii pe cea stanga. In situatia in care este utilizata excesiv doar una dintre cele doua emisfere cerebrale se poate produce insa un dezechilibru energetic.

De aceea, este bine ca ambele emisfere sa fie antrenate astfel incat sa functioneze impreuna in mod armonios. Oamenii de stiinta sustin ca cel mult 10% din capacitatea creierului uman este folosita.

Diferenta dintre cele doua emisfere

Neurologii au subliniat ca emisferele cerebrale au functii diferite, dar se completeaza reciproc. Emisfera dreapta controleaza partea stanga si emisfera stanga controleaza partea dreapta a corpului.

Emisfera noastră dreaptă este dedicată momentului prezent.  Totul este „aici și acum”.  Emisfera noastră dreaptă gândește în imagini  și are un mod de a învăța  kinestezic prin mișcarea corpurilor noastre. Informația,  sub  formă de energie, izvorăște simultan prin toate sistemele noastre senzoriale  și apoi explodează în acest imens colaj despre cum arată momentul prezent, despre cum miroase prezentul și ce gust are,  cum îl simțim și cum sună el.

Emisfera dreapta se ocupă de afectivitate

• se ocupa de abilitatile spatiale, recunoasterea faciala si procesarea muzicii;

• manageriaza intelegerea imaginilor vizuale;

• este responsabila de creativitate;

• administreaza emotivitatea si afectivitatea;

• transforma imaginile in reprezentari mentale;

• stimuleaza imaginatia;

• coordoneaza cele cinci simturi spirituale;

• gestioneaza simturile artistice;

• lucreaza cu perceptii, reprezentari;

• pastreaza experientele acumulate in lumea imaginativa;

• confera fantezie si creativitate.

Suntem  ființe de energie conectate  la energia care ne  înconjoară prin conștiința emisferelor noastre  drepte.  Suntem ființe de energie, conectați unul la celălalt prin conștiința emisferelor noastre drepte,  formând o singură familie: umanitatea.

Si aici,  acum,  in emisfera dreapta suntem frați și surori pe această planetă aflându-ne aici pentru a face lumea un loc mai bun. Și în acest moment suntem perfecți,  suntem compleți și frumoși.

creier

 

Ţinteşte cât mai sus

Ţinteşte cât mai sus. De ce să te târasti când ai putea să zbori?! Ai grijă să-ţi foloseşti la maximum capacităţile în expresia lor cea mai înaltă.  Fă-ţi viaţa fericită.  Cu cât ai mai muItă încredere în tine însuţi, cu atât îţi va veni mai uşor să-ţi împlineşti visele.

Încrederea în sine nu este deloc acelaşi lucru cu îngâmfarea. Un îngâmfat se laudă cu realizarile lui într-un fel care te face să te întrebi cum de îşi mai încape în piele, dar, în realitate, persoana rspectiva  este nesigura de sine  însuşi  si nu este în  stare să recunoască succesele altora.

In schimb, o persoană sigură de sine nu are nici un motiv să bagatelizeze meritele celorlalţi;  dimpotrivă, îi face plăcere să-i vadă reuşind, fiind convins că şi el, la rândul său, îşi are partea sa de glorie.

Invidia şi gelozia devin inutile din clipa când începi să crezi cu adevarat în tine însuţi.

La peste 15% inflație ai două variante:
– Iți cobori standardele și stilul de viață,
– îți crești veniturile.

Impreună cu noi, îți poți crește atât veniturile, dar și standardele,
într-un proiect accesibil de AFILIERE!

Eşti o persoană dinamică, energică, eşti atras de Internet, social media?  ŢINTEŞTE SUS, FII CEL MAI BUN!  Acum este momentul! Alege o carieră  în Affiliate e-Network Marketing!

Pentru informații folosiți
arnetbww@gmail.com

DSC_3979

Convingerile de azi determina ce vom fi maine

Convingerile de azi determină ce vom fi mâine

Convingerile noastre în legătură cu ceea ce suntem și ceea ce putem fi determină ceea ce vom fi. Dacă noi credem în magie, vom trăi o viată magică. Dacă noi credem că viața noastră este delimitată de niște granițe înguste, dintr-o dată acele granițe vor deveni reale. Dacă credem că vom reuși, că vom avea succes, așa va fi. Dacă noi credem că nu putem realiza sau face ceva, așa va fi. Ceea ce credem noi că este adevărat, ceea ce credem noi că este posibil devine adevărat și posibil.

Multi oameni au potențialul, abilitățile necesare și sunt chiar pasionați, dar din cauza convingerilor lor limitative în legătură cu cine sunt și ce pot face, niciodată nu găsesc puterea să treacă la fapte care le-ar putea face visurile să devină realitate. Oamenii care reușesc în viată știu ce vor și cred cu adevărat că pot obține ceea ce vor.

De obicei ne gândim la convingeri ca la niște crezuri sau doctrine, și asta sunt multe dintre ele. Dar, în sensul cel mai elementar, o convingere este orice principiu călăuzitor, orice credință religioasă sau pasiune care poate da un sens vieții. Ne stau la dispoziție nenumărați stimuli. Convingerile, credințele sunt niște filtre organizate, prestabilite, pentru modul cum percepem lumea, evenimentele, tot ceea ce ne înconjoară. Convingerile sunt ca niște comandanți ai creierului. Atunci când credem cu tărie că ceva este adevărat, este ca și când am da o comandă creierului nostru în legătură cu felul în care își reprezintă ceea ce se întâmplă.

Încrederea există în noi, însă este sarcina fiecăruia să o scoată la suprafață.  Dacă zici: cred că o să reușesc dar să văd dacă…  asta nu este încredere, este deja îndoială și nu numai că nu te ajută la nimic, ba chiar te încurcă .

Nu există situație pe lumea asta în care să intri și să nu poți să ieși dacă tu crezi cu adevărat.  Orice lucru rău ți s-ar întâmpla, atâta timp cât ești încă viu,  înseamnă că ai puterea să îl întorci în favoarea ta, dar trebuie să crezi asta cu fiecare bucățică din tine. 

Pentru a-ți mări încrederea în forțele proprii este necesar să te cunoști cat mai bine pe tine însuți

9

Democratia economica

OLIGARHÍE, oligarhii, s. f. 1. Formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane. ♦ Grup de persoane care exercită puterea într-o astfel de formă de guvernământ. 2. (În sintagma) Oligarhie financiară = grup restrâns de mari posesori ai capitalului financiar, care domină viața economică a unui stat.  – dex

Capacitatea cetatenilor de a lua parte la impartirea veniturilor si bogatiilor statului a jucat un rol crucial in istoria omenirii, iar distribuirea surplusului economic a avut intotdeauna un rol cheie in echilibrul social si politic, iar de aici  vine insasi continutul democratiei economice.

Asta insemnind ca cea mai mare parte a cetatenilor pot lua parte la distribuirea veniturilor statului, avind posibilitatea de-a detine functii oficiale in interiorul statului, iar prin modul de distribuire al comenzilor de stat, li se ofera ocazia de a participa la efectuarea lucrarilor publice,  etc.,  ceea ce reprezinta in cele din urma cel mai inalt grad al democratiei economice.

Daca luam ca exemplu democratia Ateniana, modelul desavirsirii democratiei politice in rindul cetatenilor liberi ai statului era acompaniat de un un proces de largire a democratiei economice. Diferenta caracteristica dintre democratia Ateniana din perioada sa de apogeu, in raport cu alte sisteme sociale prezente in lume incepind din antichitate si pina in ziua de azi, este reprezentata de un efort colectiv constient indreptat in directia largirii si adincirii democratiei politice si intr-un punct esential, in extinderea si consolidarea democratiei economice.

Importanta ce o reprezinta azi experienta democratiei Ateniene nu se rezuma doar la faptul ca, in cazul anumitor conditii preliminare, dezvaluie posibilitatea organizarii si functionarii societatii umane din zilele noastre, pe baza principiilor reprezentate de democratia directa, cea care este singura forma ce poate asigura o democratie adevarata. Importanta sa fundamentala, o reprezinta insa faptul ca ilustraza incompatibilitatea dintre democratia politica si oligarhia economica. 

Un studiu asupra societatii romanesti contemporane, scoate in evidenta una din cauzele fundamentale ale  marilor probleme din Romania. Anume, o democratie politica slaba si o democratie economica inexistenta. Romania traieste deocamdata intr-o democratie oligarhica (chiar salbatica) care nu numai ca o tine pe loc, dar o trage inapoi  si a dus si va duce la mari nemultumiri sociale.

Democraţia are potenţialul de a beneficia mai mult de pe urma noilor

tehnologii decât societatea oligarhică. Democratia este mai eficienta economic decat oligarhia. Democratia are costuri financiare, sociale si de echilibru mult mai mici decat oligarhia. Asta intrucat democraţia permite agenţilor economici să aibă conditii comparativ egale de dezvoltare, iar in aceste epoci de crestere tehnologica extrem de avansata, democratia ofera accesul echilibrat  la  tehnologie ce poate fi implementata antreprenorial, în timp ce oligarhia blochează aceste implementări.

Regimul politic şi distribuţia puterii politice arată dacă o societate este oligarhică sau democrată.  Poate o societate să fie de tip oligarhic chiar dacă menţinerea regimului se face cu costuri ridicate? Se poate, dar cu costuri atat economice dar si sociale uriase.

Grupurile sociale care se îmbogăţesc pe baza unui regim politic vor susţine acel regim şi îşi vor proteja poziţia privilegiată. În sistemul oligarhic, marii  „oameni de afaceri”  deţin deja puterea politică şi manipulează totul cu un singur scop: profitul ridicat.  Aceste profituri ridicate sunt direct proporţionale cu puterea politică,  făcând trecerea de la oligarhie la democraţie dificilă.

Realizarea unei democratii politice reale, dar si distrugerea sistemului oligarhic actual si realizarea democratiei economice sunt esentiale pentru Romania. Restul sunt gogosi electorale. Si gogosile electorale nu tin de foame. Sunt din ipsos.

oligarh1

 

 

Nu sfeterisi! Guvernul nu accepta concurenta.

SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV. Tranz. (înv. și fam.) A sustrage, a-și însuși ceva prin mijloace incorecte; a șterpeli, a fura. – Din ngr. sfeterízome.  Conform DEX

Politicienii romani au îndatorat  țara ca să poată sfeterisi.  Acum coaliția de guvernământ are un procent așa de mare în parlament, că este liber să oblige cum vrea el poporul să le furnizeze lichiditatea pe care au sfeterisit-o. Așa că au nevoie de bani  la buget. De la cine? De la popor. Metode?  Multe. De la acciza pe benzina, la taxa de drum, la taxa de pod, la noul cod fiscal, la reducerea CASS  si mult prea multe altele.  Cu toate acestea,  politicienii se prefac că n-ar fi ei de vină şi „amendează” pe „marele vinovat”, adică  poporul.

PIB-ul a crescut de trei ori fată de anul 2000 şi de două ori comparativ cu 2004. Din 2009, s-au repatriat miliarde de euro, dar PIB-ul şi masa bănească rămasă fără „acoperire” sunt la fel de mari ca înainte de criză. De ce?  Pentru ca excesul de bani să fie dat Trezoreriei Statului, să se finanțeze cu el deficitul bugetar enorm şi să fie satisfăcuți astfel  „fanarioții”  care conduc  România? Cum se face ca bani din ce în ce mai mulți, ajung din ce în ce mai puțin?  Ar fi două răspunsuri. Sau s-au înmulțit hoții, sau sunt tot ăia, dar sfeterisesc mai mult.

Noile taxe și impozite, noul cod fiscal bagă adânc mâna în buzunarul cetățeanului. Va închide încă multe mici firme, adică va crește șomajul. Va crește sărăcia.

Noile prevederi din cod fiscal sunt un atentat la siguranța națională. Intr-o țară în care peste 80% din populație trăiește de pe o lună pe alta, când dai legi și ordonanțe de urgență care să accentueze sărăcia, doar de dragul de a avea de unde sfeterisi,  nu poate fi trecută cu vederea. Este mult prea grav. Efectele perverse ale acestor creșteri de taxe și impozite, sunt însă ascunse în spatele unor minore relaxări, care deja au devenit pentru guvern un motiv de „mândrie patriotică”. Populația va simți efectele foarte curând.  Pana atunci ni se servesc gogoși electorale.

Desigur, o cauză este și incompetența guvernanților, lipsa lor de viziune, incapacitatea de a prevedea consecințele pe termen mediu și lung. Macroeconomia este grea și necesită multă știință de carte economică. Mediul academic tot trage atenția că nu e bine. Doar că guvernanții nu-i bagă în seamă.

Mă gândesc. Nu ar fi bine,  eventual, să luați o măsură și-n folosul nostru, nu doar al vostru ?

Mă întreb. Cine își va asuma peste doi ani guvernarea asta?  Sau ni se va explica din nou că așa au fost vremurile, nu aveau ce face, că ei s-au sacrificat pentru tărișoară …

Nu sfeterisi! Guvernul nu acceptă concurența.

government-trust

Unitate in Spiritualitate

27

Unitate in Spiritualitate

Noi „creştem” din univers tot aşa cum frunzele cresc pe ramuri, iar ramurile cresc din copac. A  crede că exişti separat este ca şi cum ai crede că eşti o frunză care a crescut în aer, fără copac. Iată iluzia! Universul este „copacul” nostru comun, realitatea care ne naşte şi apoi ne distruge, doar pentru a ne transforma şi a ne naşte din nou. Cu acest proces putem colabora sau i ne putem opune,  depinde câtă minte avem.  Putem crede ca putem fi bogati, ceilalti fiind saraci. Putem crede ca putem fi fericiti in mijlocul nefericirii. Putem crede ca putem face rau, ceilalti facand bine. Si asa mai departe. Toate acestea sunt cauza fundamentala a nefericirilor. Pentru ca noi toti suntem interconectati, si conectati cu natura si universul. Si toate  conectate la divinitate.

Iluminarea spirituală, termen preţios sub care s-au redactat tratate şi mai preţioase (câteva absolut  tembele), înseamnă înţelegerea acestei idei foarte simple. Tu nu eşti separat de mine! Eu şi tu suntem conectaţi, indiferent dacă asta ne place sau nu.  Ceea ce îţi fac ţie, într-un fel, îmi fac mie însumi, deoarece tu eşti o parte din mine, iar eu sunt o parte din tine.  Odată înţeleasă, ideea rodeşte într-un mod particular în planul acţiunii,  în sensul următor:  devine temeiul unor acţiuni pătrunse de iubire sau grijă pentru cei în care ne recunoaştem. Cu cât aceştia sunt mai mulţi, cu atât sfera iubirii se extinde. Asta mă face, de pildă, să cred că Soarele este o fiinţă extraordinar de iubitoare, deoarece el răsare deopotrivă pentru cei cinstiţi şi pentru pungaşi, pentru oameni buni la suflet şi pentru hahalere. Tot aşa, ploaia cade peste ogoarele celor bogaţi şi săraci, deopotrivă, iar un pom îşi oferă fructele şi celor care îl îngrijesc şi celor care îl lovesc.

Există oameni care cumpără mai multe mere sau banane decât pot mânca sau decât le face bine, tot aşa cum există oameni care au case în care nu locuiesc sau maşini cu care nu circulă.  Dar acesti oameni nu ar da, fara interes, nici un leu pentru cineva aflat in nevoie.  Ceea ce este periculos este ca aceşti oameni au devenit modele sociale, reprezentanţi adulaţi ai unui stil de viaţă la care tinerii (si nu numai ei) aspiră, situaţie care, oricât umor aş avea, îmi creează nişte fiori reci pe şira spinării.

univers

Oligarhia cleptocratica – O tiranie se poate transforma in alta tiranie

Conform statisticilor, majoritatea suntem de acord ca Romania merge intr-o directie gresita.

Aristotel avertiza cu mult timp în urmă că „ … o tiranie se poate transforma în altă tiranie …”

Daca analizam ce se intampla in Romania, constatam ca ne indreptam spre un model social latino-american sau rusesc, o forma „neoriginala”  si nelegiuita de oligarhie. Fosta conducere comunista impreuna cu aparatul de represiune, dupa ’90, au  acaparat politicul,  economia si au  dat nastere la oligarhie.

Oligarhia reprezintă guvernarea statului de către un grup, pervertit prin abuzul de putere. Oligarhia reprezintă o formă de guvernământ în care cea mai mare, sau întreaga putere politică, este deținută de un mic segment al societății, în general cel mai reprezentativ din punctul de vedere al puterii, segment care se caracterizează fie prin avuție,  înrudire,  putere militară sau influență politică.   Cuvântul își are rădăcinile în limba greacă și provine din ‘oligo’ – puțini și  ‘arkhos’ – a conduce.  Oligarhia este tot o forma de tiranie, dar mascata de unele aparente democratice de multe ori foarte bine regizate.

In sistematizarea gandirii politice grecesti derivate de la Aristotel, conceptul a fost inteles ca „guvernarea celor bogati” si, ca atare, ca o forma degenerata a aristocratiei. Termenul, cu semnificatie negativa, indica si stapanirea unor grupuri restranse de persoane in alte medii decat cel politic (oligarhia economica, birocratica, militara, financiara). In epoca moderna conceptul a fost reluat de teoria elitelor  care a identificat o „lege de fier a oligarhiei”, adica tendinta oricarei mari organizatii, incepand de la partidele politice, de a dezvolta minoritati dominante stabile.

În mod tradițional, oligarhiile se perpetuează prin intermediul câtorva familii importante, ale căror copii sunt formați pentru a deveni moștenitorii acestei puteri.  Oligarhia este inca mai rea decat aristrocratia.  În contrast cu aristocrația, forma de guvernământ în care “cei mai buni, mai nobili” dețin puterea, oligarhia reprezintă adeseori o manifestare a puterii exprimată în mod nedemocratic, în care personalitățile-cheie rămân în umbră, preferând să conducă din culise, de cele mai multe ori prin intermediul mijloacelor economice.

O societate poate deveni o oligarhie într-un anumit moment al evoluției ei printr-un mecanism de acumulare graduală și netransparentă de mijloace economice de către un grup restrâns de indivizi. Exact ce sa intamplat  la noi dupa 1990.

Oligarhia are tendința de a-și crea structuri suprastatale, și nu poate funcționa în absența unui control strict al justiției. Ecuația oligarhiei include în mod obligatoriu infiltrarea politică, controlul mass-media, accesul privilegiat la resursele energetice și îmblânzirea justiției.  Orice bresa in controlul justitiei este considerata de oligarhi un mare pericol si acestia reactioneaza uniti prin toate mijloacele, mai ales politice si media pentru a repara bresa.

Și in Thailanda legii marțiale și in Ucraina ruptă de separatiști, scânteia turbulențelor s-a aprins de la corupția guvernamentală. Același combustibil anti-corupție a pârjolit Turcia protestelor de anul trecut, gata gata să izbucnească iar, când cu accidentul minier și neregulile operatorilor minieri licențiați suspect. China însăși desfășoară o campanie virulentă și spectaculoasă împotriva nomenclaturiștilor corupți de înalt rang, din Partid sau din Securitate. Iar americanii își urmăresc și ei ferm coruptiii, fapt redemonstrat prin  amend  de peste 2.5 miliarde de dolari împotriva unei bănci elvețiene unde cei mai bogați americani își ascundeau veniturile. Toata lumea stie pericolele oligarhiei si a subprodusui sau, coruptia.

Cu toate acestea, politicienii dau legi si reglementari nu pentru a ameliora imperfecţiunile pieţei asociate monopolurilor sau pentru a scădea inegalităţile sociale, din contră, aceştia doresc să răspundă la nevoile grupurilor de interese, adica ale oligarhilor ce se află în situaţia de a oferi în schimb alte beneficii politicienilor.  Scopul şi caracterul acţiunilor de reglementare reflectă interesele grupurilor care se află în conjunctura de a putea să influenţeze politicienii.

Politicienii „vând” reglementarea celui care „licitează” mai mult, pe o piaţă unde „licitaţiile” sunt sub forma mitelor,  coruptiei, voturilor şi altor surse cuantificabile valabile pentru politicieni sau alţi factori decizionali.

Cam asta s-a intamplat si se intampla  in Romania. Evenimentele din ’89 au fost deturnate spre o democratie aparenta care sa mascheze oligarhia, cu institutii fardate democratic, dar, doar partial  functionale  sau chiar nefunctionale.

greed

7 Trucuri pentru a creste Performanta

Dacă vei lua crucea de bunăvoie, ea însaşi te va îndruma şi te va duce spre limanul dorit; dar dacă o vei lepăda, vei da de bună seamă peste alta poate încă şi mai grea. – Toma de Kempis

Cum sa-ti cresti performanta

1. Pentru a putea preveni  dificultatile e bine  să fim preveniţi, adică informaţi si pregatiti.  Omenirea are mii de ani de existenţă şi experienţă. Acelaşi drum pe care-l străbatem noi astăzi a mai fost parcurs de multe ori. Să căutăm manualele de viaţă: acelea care ne învaţă despre greşelile şi succesele antecesorilor. SI trebuie sa intelegem ca experienţa personală este nu ceea ce trăim, ci aceea ce înţelegem noi din ce traim si cunoaştem.

2. Cea mai mare difcultate este să pornim în călătorie fără să ştim măcar că facem acest lucru. Înseamnă să fim duşi de val. Bătăliile se câştigă sau se pierd mai înainte de a se încrucişa primele spade; ele se poartă în mintea şi în sufletul generalilor. A începe o intreprindere fără un plan este nu doar cea mai mare dificultate, ci şi calea cea mai scurtă şi sigură spre eşec.

Necesitatea planificării acţiunilor prezente şi viitoare, este vitală, ne duce pe drumul corect, dar nu ne fereşte de toate obstacolele şi dificultăţile. Fiecare plan are limitele lui. De aceea ele trebuie concepute flexibile şi permisive la. Un sfat bun este un sfat bun indiferent de la cine provine. Multe bătălii au fost câştigate cu sugestiile venite de la duşman.

3. “Fie că îi iubim,  fie că îi urâm pe oameni,  un lucru este cert: nu putem trăi fără ei” – Herman Hesse.

Obiectivele importante nu pot fi atinse de unul singur.  De aceea să ne căutăm mereu camarazi, parteneri, tovarăşi de drum.  Care impartasesc aceleasi idei si merg în aceeaşi direcţie.  Numai armatele câştigă bătălii, soldaţii singuri sunt doar haiduci sau mercenari – adică străini de succes.

4. Să avem o harta si un sistem eficient de măsurare a abaterilor de la drumul şi obiectivele noastre. Nici un corăbier nu se aventurează pe mare fără busolă. La fel şi pe marea vieţii. Orizonturile pot fi înşelătoare.

5. Cea mai bună reţetă pentru a preîntâmpina dificultăţile este gandirea pozitiva si optimismul.  “Pesimistul vede în fiecare oportunitate o dificultate, optimistul face din fiecare dificultate o oportunitate” – Winston Churchill.

6. Sa fim focalizati. Să nu ne luăm privirea de pe obiectivele propuse. Sa consultam periodic harta si busola. Chiar daca uneori trebuie sa facem un ocolis, directia trebuie sa ramana aceiasi.

7. Vorbeste mereu despre călătoria ta, ca despre un lucru extraordinar care se petrece, dar aspectele importante ce ţin de ea (care este scopul, destinaţia finală; cine sunt tovarăşii de drum; ce strategii adoptăm pentru abordarea traseului etc) să rămână cel mai mare secret pentru cei ce nu sunt alaturi de tine.

Este clar, cred pentru toată lumea, ca ideile sunt mai tari ca realitatea, iar simbolurile la fel. În cheie simbolică, aducerea Affiliate e-Network Marketingului la nivel de știință, la nivel 6.0, este un pas cu semnificații mult mai mari decât realizarea unor noi strategii, tactici și metode de lucru.

Toți cei care avem șansa să trăim în aceste vremuri excepționale, trebuie să acceptăm să ieșim atât din cutie, cât și din postura de spectatori și să fim pregătiți pentru schimbare și pentru un viitor care va fi mult diferit de ce trăim astăzi.

Este ceva din toate acestea care te-a Intrigat? Atunci scopul acestei postări a fost atins.

Dacă aveți vreo sugestie,  sau doar vreți să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine.

10386304_930156790334946_948701428673356276_n

 

2 forte relevante

Cele mai relevante două forțe pentru umanitate sunt într-un dans puternic și periculos chiar acum:

  • Creșterea alimentată de carbon a industriei.
  • Creșterea alimentată de informații a ideilor și a conexiunii.

Industria a schimbat modul în care arată Pământul din spațiu, a îmbogățit miliarde de oameni și a dus specia noastră la un pas de dispariție din cauza impactului nostru asupra climei. S-a bazat adesea pe drepturi de castă și constrângere și a creat atât oportunități, cât și probleme.

Conexiunea a permis culturii să prospere, iar în ultimii ani, amplificată de zgomotul internetului, a făcut, de asemenea, mulți oameni fericiți sau nefericiți pe termen scurt.

În timp ce trecem printr-un alt an lung, plin de provocări, unul în care aceste două forțe intră în conflict, se amplifică și se concurează între ele, îmi amintesc ce spunea Theodore Parker acum mai bine de 150 de ani:

Nu mă prefac că înțeleg universul moral, arcul este unul prea lung pentru mine, ochiul meu ajunge doar la căi mai mici. Nu pot calcula curba și completa imaginea doar după experiența vederii. O pot diviniza prin conștiință. Dar, din câte văd, sunt sigur ca se apleacă spre dreptate.

De 5 Bani Valoare

Banii sunt exemplul cel mai clar de transformare a unei forme în materie, a unei imagini mentale într-un lucru. Ei se dovedesc a fi mijlocul de reprezentare a unei relatii invizibile printr-un obiect vizibil, moneda palpabilă,  cardul, biletul de banca sau cecul care trece dintr-o mâna în alta și face să circule bunurile dintr-un loc într-altul.

Mai mult, ei asigură, în special în lumea modernă, preponderența sistemului de reprezentare, deci a convenției și a simbolului asupra ansamblului de obiecte și de raporturi efective.

Astfel, ei  imprimă asupra substanței o figură a gândirii  care o distinge de alte substanțe și permite recunoașterea ei.  Lucrul se înțelege de la sine.  A se substitui lucrurilor, a servi în procesul de schimb,  prin calitati sau greutate, a se preta la masură și transport, este ceva  ce aparține naturii sale fizice. Că și în ceea ce privește natura sa intelectuală, de a oferi valoare pentru ceva, de a asocia semnele și de a permite calculul valorii. În acelasi timp idee și lucru, banul își îndeplinește misiunea de reprezentare a unei mase de bogății și nevoi omenești.

Totodată,  însă,  reprezentarea socială,  asemeni miturilor, religiilor și oricarui alt sistem de semne colective,  este perspectiva prioritară din care îi recunoaștem dominația pe care o exercită asupra noastră, ca și rațiunea banilor de a fi.

Muenze_Immanuel_Kant

 

Matematica vietii

Incepe să trăiești o viață dinamică. Nu mai asculta în stânga și în dreapta,  fă ceea ce simți, crezi  și consideri că este bine și moral pentru tine. Suntem împinși în fiecare zi într-o băltoacă siropoasă și mâloasă  a unei mentalități leneșe și perdante, conform căreia putem să obținem ceva fără să dam nimic în schimb.

Incepe să oferi necondiționat și vei vedea că totul se va întoarce înzecit.  Dacă faci acest lucru cu plăcere,  matematica vieții tale se va schimba,  cu cât vei dărui mai mult , cu atât vei deveni mai bogat și mai mulțumit .

Scoate-i de pe frecvența  ta pe cei care insinuează că nu ai talent, abilități, ambiție sau orice atribut care-ți stă la dispoziție atunci când ai încredere în tine. Ascultă acele cuvinte care-ți întăresc imaginea de sine pozitivă; ascultă-i pe cei care te ajută să-ți faci o imagine bună și astupă-ți urechile față de cei care-ți distrug imaginea pozitivă.

De ce îți este  teamă să încerci ? Unii se tem să încerce pentru că se tem să nu dea greș.  Si ce dacă dai greș?  Ridică-te și mai încearcă o dată!   Ești o ființă orientată către scop.  Ești creat să ai succes și să realizezi mereu ceva. Si nu uita că nu există trofee doar pentru a încerca. 

Deși cunoașterea este un atu puternic, cunoașterea tradusă în acțiune este formula câștigătoare. Mai presus de toate, ai încredere că poți face acest lucru.  Recompensele te așteaptă.

Bine ai venit într-o lume dinamică. Dacă ești dispus să înveți și dornic să muncești, îți vei crea stilul de viață pe care ți-l dorești și pe care familia ta îl merită. Totodată, poți și să devii un model pentru alții care îndrăznesc să aibă visuri mari.

Cu toţii avem obiective pe care vrem să le realizăm şi visuri pe care vrem să le împlinim, dar nici nu contează în ce domeniu vrei să devii mai bun, dacă faci eforturi numai când îţi vine la îndemână sau când eşti entuziasmat, pentru că nu vei fi suficient de consecvent încât să obţii rezultate remarcabile.

Intr-adevăr,  alternativa de a re-încerca după ce ai dat greș nu este o experiență placută, dar o persoană fără scopuri , visuri și dorințe se poate spune că este pe jumătate moartă. Singura cale de a evolua este să îți utilizezi și chiar să-ți forțezi capacitățile. Să ieși din zona de confort și să faci lucruri pe care nu le-ai mai făcut niciodată înainte. Succesul și evoluția  te asteptă.

Wien 113

Mass Media

Celui care nu face nimic, ii este imposibil sa gaseasca fericirea – Aristotel.

Observam ca majoritatea oamenilor sunt conectati foarte multe ore (uneori mult prea multe)  la pulsul mass-mediei prin internet, Tv, radio si ziare. Pentru majoritatea oamenilor aceasta este singura directie din care afla despre ceea ce se intampla prin lume, plus discutiile  si experientele directe (in care recomentam  informatiile). Chiar daca intr-o zi se nasc 10 000 de copii, media ne va arata o moarte ciudata. S-au plantat 10 000 de flori, dar noi il vom vedea pe singurul om care a rupt o floare. Circula milioane de masini fara nici un accident, dar ei ne vor binele si ne pun in garda cu un accident din imprudenta.

Statistic, accesul la realitate este super filtrat de diferite canale care au o anumita parere despre ce informatii trebuie sa circule. Accesul la realitate este filtrat de rating si, nu de putine ori, de interesele economice si politice ale patronilor de media. Aceste canale  respecta interesele patronilor si  ceea ce cred ei ca este  cererea populatiei.  Realitatea nu  este  asa, pentru ca, daca am incerca sa reconstituim realitatea pornind de la informatiile oferite de media, am avea o realitate deformata, dominata  de sadici si persoane fara suflet, curve, hoti, soferi inconstienti,  persoane atrase de negativ si intuneric.

Spre deosebire de conversaţie, în care conţinutul este creat de participanţii la dialog, în comunicarea de masă nu contează opinia sau ceea ce spun consumatorii de media, pentru că acest lucru nu poate schimba conţinutul unui program în desfăşurare.  Atât mass-media cât şi audienţa, operează la distanţă, manifestând astfel un anumit grad de independenţă una faţă de cealaltă. Deoarece indivizii, ca receptori ai mesajelor transmise de mass-media, nu au posibilitatea să confirme înţelegerea mesajelor, media nu poate să supravegheze interpretarea producţiilor sale. Media aduce un mesaj cu un conţinut propriu, dar nu aduce şi sensul acestuia.  Sensul este construit de fiecare dintre noi în parte,  în contextul socio-cultural în care  traim.

Efectele mass-media se pot resimti in zone diferite ale societatii. Mass-media poate actiona asupra: a) indivizilor, b) grupurilor, c) institutiilor, d) intregii societati; totodata, ea poate afecta personalitatea umana in: dimensiunea cognitiva (schimbarea imaginii despre lume), dimensiunea afectiva (crearea sau modificarea unor atitudini si sentimente) sau dimensiunea comportamentala (schimbari ale modului de actiune al indivizilor si fenomene de mobilizare sociala). Dintr-o alta perspectiva, influenta mass-media se poate produce intr-un interval scurt de timp sau poate avea nevoie, pana devine operationala, de un interval mai amplu. De asemenea, efectele mass-mediei pot crea schimbari dorite sau schimbari nedorite: ele pot fi rezultatul unui proces controlat (campaniile de presa) sau al unor influente mai mult sau mai putin neasteptate.

În psihologia socială există teorii care susţin deopotrivă efectele pozitive şi negative pe care mass-media le are asupra comportamentului agresiv al tinerilor.  Agresivitatea este un comportament social învăţat, iar  mass-media, în special internetul si televiziunea, oferă aproape zilnic modele de conduită deviate si deviante, agresive, atât fizic  cât şi verbal, cultural si spiritual.

Impactul mass-media asupra publicului a stârnit si va continua sa starneasca controverse. Unii acuza mass-media de pervertirea valorilor culturale ale publicului, de impunerea unor modele de viata deviante, de stimularea creşterii ratei delicvenţei, de dirijarea maselor către superficialitate şi de descurajarea creativităţii.   Alţii, dimpotrivă, subliniau faptul că mass-media demască păcatul şi corupţia, încurajează libertatea de exprimare, propagă un anumit grad  (negativ?) de cultură printre oameni şi este un mijloc de loisir pentru masele de muncitori.

Cele mai importante evenimente interne sau externe, despre care marea majoritate dintre noi are opinii formate extrem de puternice, ne-au fost aduse la cunoştinţă de către mass-media. De aici şi uşurinţa cu care mass-media poate influenţa judecăţile de valoare şi, prin urmare, alegerile pe care oamenii le fac sau deciziile pe care ei le pot lua în urma lor.

În funcţie de evenimentele prezentate în buletinele de ştiri, în presa scrisă, la radio, etc., oamenii îşi organizează viaţa.  Oamenii depind de mass-media pentru a fi informaţi, iar cei care ştiu cum să profite de acest lucru, câştigă o mare parte din audienţa publică.  De la alegeri, pana la impunerea unor legi sau decizii ale judecatorilor, media are influenta de cele mai multe ori decisiva. În primul rând, toate aceste forme moderne, modele ale comunicării în masă, acţionează asupra minţii omului în general, probabil televiziunea fiind cea mai utilizată formă a comunicării în masă, căci “audienţa” este extrem de ridicata.

Un model, numit spirala tăcerii, creat de cercetătoarea germană Elisabeth Noelle Neuman, imaginează efectele comunicării asupra individului în timp,  ele împingând individul puţin şi slab informat spre marginea unei spirale,  în funcţie de comunicarea la care are acces subiectul. Un alt model, mai simplu, este acela al fluxului în doi paşi, care ia în calcul rolul liderului de opinie ca mediator între mass-media şi individ.  Primul pas este efectul mass-mediei asupra liderului, al doilea reprezentând influenţa acestuia asupra celorlalţi indivizi audienţi.   E. Noelle-Neumann apreciază că există, totusi, un procent de circa 20 % de indivizi care îşi exprimă convingerile cu fermitate chiar şi dacă acestea sunt contrare opiniei dominante.

De fapt, depinde de fiecare dintre noi, avem o telecomanda sau o tastatura care ne vor duce acolo unde dorim. Si facand acest lucru, cat mai multi, vom schimba semnalele de rating.

TV

Ubicuitatea

UBICUITÁTE s. f. însușire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp; omniprezență.

Chiar nu putem fi prezenti in doua sau mai multe locuri deodata? Sau ubicuitatea exista, dar trebuie recunoscuta si inteleasa? Multa vreme, oamenii au acceptat aceasta insusire ca fiind una de natura strict divina, rezervata doar lui Dumnezeu. El era, nu-i asa, acel cerc (sau halou) cu centrul pretutindeni si circumferinta nicaieri, dupa cum ne indica metafora geometrica a lui Blaise Pascal.

Daca se poate justifica omniprezenta Sa, am putea, oare, construi macar un model teoretic al acestei omniprezente, care sa ne duca de pe taramul sacralitatii pe cel al cuanticii? Savantii care studiaza particulele elementare sustin ca da, ele poseda aceasta insusire! Intr-un atom, de exemplu, un electron ocupa un loc efectiv nedeterminat la o distanta de… o zecime de milionime de milimetru fata de centru.

Mecanica cuantica numeste aceasta virtualitate a pozitionarii unei particule elementare „suprapunere de stare“, preferand sa inlocuiasca „se afla“ cu „se distribuie“. Practic, asta se traduce prin aceea ca orice stare a materiei este o pozitionare conform unui nivel de energie. Unor nivele diferite de energie le corespund pozitionari spatiale diferite.

La scara inversata a materiei, ubicuitatea devine, deodata, posibila, ba chiar probabila.  Intr-o lume cuantica, nu mai exista o realitate unica, ale carei alterari de stare presupun o succesiune. Nu, aici realitatea devine concomitent multipla. Scapa, cumva, lucrurile de sub control?  Evident, afirmatia de mai sus nu inseamna ca, teoretic, am putea trece prin ziduri, ci ca, mai degraba, teleportarea nu ar mai fi neaparat o fictiune sau nu cel putin cata vreme acceptam, pe urmele lui Einstein, Planck si Heinseberg, ca particulele sunt, in acelasi timp, corpuscul si unda.

Mai mult decat atat, spatiul in care evolueaza aceste particule, de pilda electronii, este multidimensional, presupunand un numar necunoscut de asa-numite impaturiri.  Fiecarui pliu de acest tip ii corespunde o alta realitate, iar evolutia intr-o realitate plurala conduce, pe cale de consecinta, la ubicuitate. Lumea stiintifica  este de acord cel putin cu varianta spatiului tridimensional impaturit in doua, in care revenirea la starea initiala a unui element presupune o dubla rotatie in jurul axei, de 720 de grade, fapt ce  xplica deopotriva de ce doi electroni se gasesc aparent pe aceeasi pozitie sau de ce acelasi electron se poate afla simultan in doua pozitii diferite. Iar „calatoria“ unei particule intre aceste doua pozitii intr-un timp nul tot ubicuitate se numeste.

Desigur acest principiu este in contradictie cu Legile lui Newton (sau principiile fundamentale ale mecanicii) care sunt cele trei legi fundamentale ale fizicii care dau o relație directă între forțele care acționează asupra unui corp și mișcarea acelui corp. Ele au fost enunțate de Sir Isaac Newton (bazat și pe studiile lui Galilei) în lucrarea sa Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (1687). Aceste legi formează baza mecanicii clasice.

Newton însuși le-a folosit pentru a explica multe rezultate privind mișcarea obiectelor fizice. În al treilea volum al textului, a arătat că aceste legi ale mișcării, combinate cu legea atracției universale, explică legile lui Kepler privind mișcarea planetelor.

Aceste principii sunt suficiente pentru a explica toate mișcările mecanicii clasice, adică mișcările care se desfășoară cu viteze mult mai mici decât viteza luminii în vid (aprox. 3·108 m/s). Dacă vitezele punctelor materiale se apropie de această viteză, atunci mișcările lor se supun principiilor relativității restrânse ale lui Einstein.

Extrapoland teza suprapunerii cuantice si a ubicuitatii de la spatiu la timp (adica la acel continuum construit pe baza teoriei relativitatii), una dintre consecintele ubicuitatii ar putea fi insasi disparitia (sau reformularea) conceptului de Moarte, dar asta e deja alta poveste…

gerontas-efraim-tapeinosi-600x380

Invata si Da mai Departe

Fiecare isi poate analiza propria viata din mai multe puncte de vedere, dar ele sunt in rezonanta cu nivelul lui de a respecta viata. Multe intrebari raman fara raspunsuri, la altele suntem fortati de stiinta, dar nu si de constiinta sa oferim diferite raspunsuri prin teorii contrafacute de cineva si acceptate de altcineva. Reconsiderarea ideii de naturalete, normalitate si armonie pleaca de la modul cum privim si studiem lucrurile.

Perioada performanta de invatare si educare a unui om este copilaria si de la anumita varsta pentru majoritatea apare o pauza si o lunga vacanta de supravietuire. Oare de ce uitam sa invatam ce am invatat sau sa folosim lucrurile folositoare?  In copilarie repetam de sute de ori: – de ce – intrebam, imitam, suntem atenti, curiosi deschisi spre orice.  Apare un moment in care omul matur hotareste ca le stie pe toate, dar prin acceptare si prea putin prin verificare. Este acea blocare in concepte, lipsa de aplicare a ceea ce cunoastem, incepe lupta cu viata de pe pozitia unei persoane serioase care este lipsita de deschidere, curiozitate si atentie la detalii.

O persoana care pleaca de la principiul ca le stie cam pe toate, ca asa trebuie sa fie viata, a blocat copilul dornic de cunoastere din el. Nu poti sa mai primesti daca nu vrei sau daca nu dai mai departe.

A da mai departe se refera la a folosi ceea ce stii, de a stoca ceea ce folosesti, si de a nu bloca informatia, materia sau evolutia altora. Fluxul fiind blocat, vibratia si energia intra in procesul de autoconservare si indepartare de la freamatul cunoasterii unor alternative spirituale simple.

Pornind de la comportament, mancare, haine, somn, servici, prietenii, comunicare si mentalitate, toate se leaga de lipsa de morala la care unii ii spun stress, altii probleme existentiale,  griji,  soarta,  asa vrea divinitatea,  etc.  Roadele colaborarii si prieteniei umane  ne face pe toti regizori si actori in aceasta mare comedie umana care este viata. Nu putem da, la nesfarsit, vina unii pe altii, infiintand alte teorii, religii, partide sau institute care sa rezolve ceea ce nu se poate rezolva decit la nivel individual de fiecare.

Avem ceva care seamana cu definitia lipsei de responsabilitate. Daca o persoana este iresponsabila cu propria sanatate  cum ar putea raspunde ea de soarta altor oameni, ce le poate oferi in afara de alte legi, conventii sau teorii, atasate vechile teorii.

10373806_10152148434608325_4459799189442158874_n

Saltul mental

Se pare că nu există reguli rigide după care procesele de gândire operează pentru a găsi soluții satisfăcătoare unor probleme.

O mare parte a efortului necesar rezolvării unei probleme se desfășoară  inconștient.  Mulți susțin, și eu pot confirma,  că după ce s-au concentrat ore, zile sau luni  în șir asupra unei probleme, au descoperit soluția doar după ce problema a fost lăsată de o parte în subconștient,  timp de ore,  zile sau uneori chiar mai mult.  Soluția poate apărea sub forma unei fulgerătoare revelații , sau simbolic in vis.

in această situație gândirea științifică devine greu de delimitat de creația artistică. Bineînțeles, toți oamenii de știință și artiștii, indiferent de domeniu, trebuie să petreacă mult timp studiind problemele cu care se confruntă, fie că urmăresc construirea unui model teoretic al universului, sau compunerea unei simfonii. Dar este surprinzător cât de mulți dintre acești oameni disciplinați susțin puterea „saltului creator”, o intuiție de moment care oferă soluția problemei.

Modul In care subconștientul analizează datele unei probleme sau sintetizează ideile creative rămâne însă în continuare un mare mister.

secretele-ochiului-3

Brandul personal

Brandul personal

Fă ceva valoros pentru oameni în fiecare zi și nu va trebui să vinzi nimic niciodată. Societatea te va recompensa oricum. A construi un brand personal înseamnă a vorbi conștient și cu scop despre tine, cine ești, ce faci și ce ai, astfel încât un grup de oameni – numit nișa de piață – să decidă că ești cel mai bun specialist care le poate rezolva o problemă specifică, fapt pentru care vor fi deschiși și te vor urma.

Diferiți oameni au definiții diferite pentru „valoare”: cunoștințe tehnice, abilități, seriozitate, reputație. Dar ce este comun? Majoritatea înțeleg prin valoare abilitatea unui profesionist de a le soluționa problemele într-o manieră profesionistă, dar personalizat.

Ce înseamnă să oferi valoare ca brand personal? Deseori vorbesc despre de ce ai face efortul de a oferi valoare ca brand personal pentru a-ți crește reputația. Nu mă refer la a stabili valoarea ta de brand în bani (deși și acesta este un subiect important), ci la cât de valoros ești pentru societate, pentru comunitate. Fiindcă asta face brandul tău personal: transferă din valoarea ta și creează valoare pentru ceilalți.

Construirea unui brand personal înseamnă să iei abilitățile și cunoștințele tale și să le pui în slujba societății, pentru a produce o transformare mai mare sau mai mică, în funcție de misiunea ta de brand. A oferi valoare societății înseamnă a te face util așa cum ești, cu personalitatea ta, cu gândurile tale, cu abilitățile tale, cu acțiunile și cunoștințele pe care le deții. Un brand personal valoros este cel care ajută oamenii să își rezolve o problemă specifică și o face în manieră personalizată.  Pentru că îi rezolvi o problemă, societatea te răsplătește.

A da valoare înseamnă să îl ajuți pe alții să trăiască și să muncească mai bine. Valoarea este o combinație de aptitudini tehnice sau profesionale și personale pe care o pui în slujba celorlalți. E insuficient să fii un bun tehnician, pentru că pe oameni îi interesează cum îi faci să se simtă. Și nu e de ajuns să îi faci să se simtă buni, dacă tehnic nu le rezolvi problema. Pentru succes, ai nevoie de o combinație din cele două.

De ce nu e oare suficient doar să îți faci bine meseria ca să fii considerat valoros pentru societate? E vorba de utilitatea ta pentru societate în general. Dacă toți ne-am face bine meseria și atât, scopul ar fi pur egocentric: să ne fie nouă bine. Dar societatea progresează zi de zi când oamenii își împărtășesc cunoștințele dobândite formal și informal, cu scop altruist.

A-ți face bine meseria te face un bun profesionist. A-ți face bine meseria și a ajuta pe alții să trăiască mai bine datorită muncii tale te face brand personal. Cu cât ajuți mai mulți oameni, cu atât îți crește influența ca brand personal.

Învață, Învață pe alții, Învață pe alții să Învețe pe alții! Asta este esența educației și a brandului personal.

Pe blogul  https://bww.ro/armeanu/  găsești și alte modalități prin care poți să oferi valoare oamenilor zi de zi.

Discursul ca rostuire

Discursul este o rostire (rostuire), o formă de comunicare între orator și auditor, este utilizarea de către vorbitori a convenţiilor lingvistice preexistente pentru a transmite un mesaj unui ascultătorCel care vorbește cu publicul se află într-o relaţie de influenţă, care joacă un rol major în diplomaţia vorbirii.

Modelul tripartit al componentelor persuasiunii, prezenta in orice discurs sau comunicare, – ethos, pathos şi logos –, preluat din retorica lui Aristotel, a rămas pînă astăzi un reper şi un instrument foarte util în analiza discursului argumentativ. Le-am adaugat doua elemente care s-au dovedit chei importante pentru discursul  modern, care se doreste de succes, le-am adaugat kairos si charisma.  Le-am adaugat si pentru ca sun invatabile ca si primele trei, adica, desigur nu fara efort, prin educatie si exercitiu pot fi stapanite chiar la nivel superior.

Orice discurs are astfel o structură pentadică: etos, logos, patos, kairos, charisma.  În limbaj se structurează argumentarea care convinge.

Formula aristotelică se poate transpune într-un model comunicativ cu trei  dominante posibile (în funcţie de focalizarea preferenţială asupra interlocutorilor  sau a conţinutului de idei al textului).  Cele trei componente nu se  plasează, totuşi, în acelaşi plan.  Pathosul (apelul la emoţii) şi logosul (recursul la  argumente raţionale) îşi dispută în discurs dominaţia, ca mijloace de convingere  complementare.  Persuasiunea prin discurs – atît prin argumentele raţionale, cît şi  prin apelurile emoţionale – este completată de persuasiunea prin ethos,  prin  prestigiul şi calităţile atribuite locutorului: imaginii sale preexistente sau construcţiei sale discursive. Ponderea relativă a mijloacelor retorice caracteristice  fiecăreia din cele trei componente este determinată de variabile istorice şi culturale,  de tipul de text, dar şi de individualitatea oratorului.

LOGOSUL dominant

Logos  este un termen ce îşi are originea în Grecia antică. De obicei el se traduce prin cuvânt, vorbire, relatare, discurs, expunere, argument, raţiune, intelect. Aşadar, termenul nu are un înţeles clar, de sine stătător,  fapt ce face ca traducerea sa să depindă de contextul în care este folosit dar şi de cel care îl foloseşte şi asta pentru că filosofii care s-au uzitat de „logos” i-au subiectivizat sensul după coloratura ideologică a fiecăruia.  Logos (λόγοσ). Concept care, în limba greacă (léghein: a culege, a număra, a selecţiona, dar şi a povesti, a spune, a vorbi) înseamnă rostire, justificare raţională, raţiune sau proporţie. Indică lumea inteligenţei sau a cunoaşterii intelectuale. Este fie inteligenţa (cu valenţa sa intuitiv-intelectuală şi cu cea discursiv-raţională), fie obiectul intelecţiei (conceptul, judecata sau raţionamentul), fie expresia obiectului înţelegerii (cuvântul sau termenul, propoziţia, argumentaţia şi, în general, vorbirea). Grecii defineau omul ca animal ce dispune de logos (zóon lógon échon). 

Prezenţa elementelor de logos (raţionamente, dovezi, explicaţii, analogii, disocieri, definiţii etc.) este în mod clar  puternică şi constantă. Logosul este reprezentat de foarte numeroasele explicaţii  filologice din predicile actuale, de informaţiile istorice şi de multe argumente de  autoritate (relevante şi justificate în interiorul tipului de discurs).

Mărci lingvistice ale argumentelor raţionale sînt conectorii:  concluzivi,  adversativi, concesivi, de explicaţie şi reformulare etc. Sferei logosului îi aparţin enunţurile cognitive, referirile la procesul de  cunoaştere, explicaţiile, exemplele, raţionamentele.

ETHOSUL discursului

Ethosul, considerat de Aristotel  in  Retorica o componentă fundamentală a retoricii, a fost ignorat de abordările filosofico-logice moderne, de  raţionalismul teoriei argumentării.  În momentul actual, se constată însă o  recuperare a ethosului, cel puţin în abordările pragmalingvistice şi în analiza  discursului, în legătură cu studiile mai vechi sau mai noi asupra marcării obiectivitatii si subiectivităţii în limbaj.

Se stabileşte în mod curent o distincţie între ethosul prealabil sau preexistent (ceea ce auditoriul ştie sau crede deja despre locutor) şi cel discursiv, construit în  discurs (prin stil şi atitudine, prin calitatea argumentării şi raportarea la public).

Cele două tipuri de ethos pot fi convergente sau divergente, în măsura în care  construcţia discursivă a unei imagini confirmă sau infirmă ceea ce publicul ştia  dinainte.

PATHOSUL: emoţii exprimate şi reprezentate.

Pathosul, considerat esenţial de retorica Antichităţii (Aristotel îi consacră cartea  a II-a a Retoricii), dar privit cu suspiciune din perspectiva logico-filosofică, este  redescoperit astăzi, într-un moment de reevaluare a componentei emoţionale a procesului cognitiv. Apelul la emoţii e considerat un tip de argument legitim în anumite condiţii. Emoţiilor li se recunoaşte în genere eficienţa (pentru că sînt un mijloc de a provoca nu doar schimbarea opiniei,  ci chiar acţiunea), dar tocmai de aceea sînt acuzate de manipulare.  Judecăţii  negative asupra apelului la emoţii (care ar introduce în discurs iraţionalul, prin  paralogisme) i se contrapune modelul unei argumentări prin emoţii: acestea pot  primi justificări sau pot deveni dovezi.

Dacă prin tradiţie emoţiile erau asociate cu  arta elocinţei (figurile retorice), astăzi legătura nu mai este atît de simplă: figurile (metafora, de exemplu) sînt considerate mijloace cognitive, iar emoţiile pot fi  trezite de un anume lexic sau de evocarea unor scenarii care nu au nimic figurat.  Emoţiile, legate organic de cunoaştere, sînt inerente în evocarea (reafirmarea,  discutarea) valorilor.

KAIROS Kairos (καιρός) (pronunțat *kiros*) este un cuvânt din greaca veche, care semnifică „momentul potrivit sau oportun”, „șansa”, „un punct în timp în care schimbarea este posibilă.  Spre deosebire de chronos, care desemna la greci timpul secvențial, fizic, cantitativ, măsurabil, kairos desemnează timpul calitativ, momentul privilegiat al acțiunii, istoriei, împlinirii personale etc.

  • În mitologia greacă, Kairos era o zeitate care simbolizează ocazia. 
  • La ora actuală, termenul este folosit în teologie pentru a descrie forma calitativă a timpului.

În retorică termenul kairos reprezintă acel moment scurt în care apare o oportunitate de care trebuie profitat cu toată forța pentru a obține succesul discursului. Este gasirea momentului si rostirii prielnice, favorabile, potrivite, pe care o construește discursul. Kairos inseamna sa gasesti momentul de a spune ceea ce vrei sa spui, dar formulat astfel incat sa fie ceea ce ei vor sa auda.

CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. Dar particular conferit oamenilor prin grația divină; har. (< fr. charisme, gr. kharisma)

CHARISMA  este farmecul personal, pasiunea. Reprezintă farmecul, pasiunea din discurs, are loc o relaţie psihologică cu auditoriul, înseamnă suflet, dăruire, raţiune,  devenite acţiune și pasiune. Charisma este suflet dăruit prin cuvinte.

În lucrarea sa, „De oratore”, Cicero, marele orator al Romei, sintetizează:  „Dacă cineva aspiră ca prin conversaţie să convingă, trebuie să-i pretindem ascuţimea minţii, a magicianului, cugetarea fi lozofului, exprimarea poetului, memoria juristului, vocea tragedianului și gesturile unui actor celebru.”

1961.101_01_t03

Biologia si Capitalismul Generos

Biologia și Capitalismul Generos

Biologia ne învață că viața înseamnă un război permanent în care doar cei mai cruzi și mai puternici supravieţuiesc.  Transpus în alt domeniu, afacerile şi naţiunile reuşesc numai învingând,  distrugând şi dominându-şi competitorii.

Pentru majoritatea oamenilor,  politica înseamnă ca tabăra ta să câştige cu orice preţ, iar cei invinsi nu conteaza.   Patria,  poporul, patriotismul, bunastarea natiunii,  sunt doar cuvinte goale de continut,  bune doar de “prostit pe prosti”.    Pentru altii,  tot majoritari,  a fura,   a face trafic de influenta, a  fi corupt si coruptibil inseamna a fi puternic, inseamna a fi invingator.   

Dar cred că putem să vedem deja zorii unei noi poveşti de succes care începe să iasă la iveală.  Deocamdată poate timid, dar pentru cineva atent este observabil.  E o naraţiune care se întinde de-a lungul unui număr de discipline diferite  în care cooperarea,  acţiunea colectivă şi interdependenţele complexe joacă un rol mult mai important.   

Şi rolul până acum central,  al competiţiei şi supravieţuirii celui mai adaptat, se contractă,  până aproape de disparitie,  lasând loc pentru altceva.   Lăsând loc acțiunii subordonate binelui colectiv, 

Capitalismul Generos începe să prindă adepți și piață. Capitalism Generos? Nu înseamnă oare „capitalism” un fel de „legea junglei”, fiecare pentru el?  Pentru unii ar suna mai degrabă ca o contradicție în termeni.  Pentru noi, în proiectul nostru de Affiliate e-Network Marketing  este o filosofie de viață.  Proiectele noastre se bazează pe principiul „ajută-i pe alții să se ajute ei înșiși”.

Capitalismul generos este mai mult decât o viziune  extraordinară, este un plan. Un plan dovedit. Un plan care care deja funcționează, care este deja verificat.  Capitalismul Generos face ca  energia, ambiția și spiritul de intreprinzător să se poată asocia pe o cale a capitalismului și valorilor morale.

Capitalismul Generos este o poveste despre atingerea succesului și despre ce reprezintă acesta.  Capitalismul Generos este o soluție pentru problemele zilelor noastre și a provocărilor pe care secolul abia inceput ni le-a adus și ni le  va aduce în anii ce vor urma.

 

thomas-jefferson


PLUS ULTRA! DUBITO ERGO COGITO, COGITO ERGO SUM. SUM ERGO DEUS EST

error: Content is protected !!