Toate articolele scrise de armeanu

Valorile Personale


Valorile personale sunt un instrument puternic ce iti influenteaza viata chiar fara sa stii. Pentru cine cauta succesul este esential  sa devina  constient ca ele exista si  care sunt prioritare. Ele sunt standardele pe care fiecare si le defineste  pentru a trai conform lor si influenteaza adesea atitudinea si comportamentul nostru. Ele sunt cele care ne influenteaza deciziile de viata. Si tot ele ne contureaza unicitatea si ne definesc autenticitatea si personalitatea.

Caracteristica cea mai importanta a valorilor personale este relevanta.

Valorile personale sunt acele standarde pe care ti le definesti pentru a trai conform lor.  Procesul  de definire si redefinire este unul continuu si este influentat atat din interior cat si de mediul extern. Modul in care fiecare isi defineste valorile personale este unul propriu.  De exemplu, pentru o persoana „sa nu furi” poate fi o valoare prioritara pe cand pentru altcineva aceasta este una dintre cele 10 porunci crestine (de neincalcat), iar pentru altcineva este ceva firesc pentru a putea „trai intr-o societate evoluata”.  Daca cei din grupul meu fura iar eu imi doresc sa nu fur si aceasta este valoarea mea prioritara, voi incerca sa nu o incalc si sa evoluez astfel, sa traiesc dupa alte standarde decat grupul meu. Daca cei din jurul meu nu fura si acest lucru este de neconceput in cercul meu de cunoscuti, voi avea o alta valoare prioritara pentru ca acest „standard” este deja ceva firesc. Cu alte cuvinte o valoare este o valoare personala (un standard de viata pentru mine) doar in conditiile in care este relevanta pentru mine.

Anticii acordau multa importanta valorilor si virtutilor personale. La inceputul anilor 1990 cercetatorii  au reinceput sa le studieze utilizand tehnologiile moderne de investigatie.  S-au facut liste de sute de valori care mai de care mai interesante , dar au fost  studii  care au dorit sa afle cum functioneaza teoretic si practic pentru fiecare persoana, pentru a putea crea instrumente care sa ne ajute sa ni le identificam mai usor.

Valorile personale se pot grupa in doua categorii, valori  vecine si valori opuse. De exemplu, este foarte probabil ca o persoana pentru care conteaza mult „libertatea” sa conteze si „vecina” sa „curiozitatea” sau „creativitatea” si mai putin probabil sa conteze o valoare „opusa” precum „respectul pentru traditie”.  Asadar e probabil sa avem mai multe valori din aceeasi categorie „la pachet” si mai putin probabil sa ne identificam cu „antonimele” lor.

Desi valorile personale sunt subiective, ele sunt influentate de mediul exterior: de media, de oamenii-model care apar des la televizor, de reactia celor din jurul nostru la un anumit comportament.

De exemplu: cand un profesor iti da nota 5 cand tu erai de 8 (comportament), cu convingerea ca asa te motiveaza sa inveti mai mult, te poate face sa crezi ca oricat ai invata nu vei obtine niciodata o nota buna, poate chiar te face sa crezi ca esti incapabil si iti scade increderea in tine (atitudine). O persoana care nu este increzatoare in propriile forte este mai probabil sa nu aiba o directie clara in viata (valoare).

Valorile ne pot face sa avem prejudecati.  De exemplu: daca pentru tine „sentimentul de apartenenta la un grup” este o valoare importanta, e posibil sa nu ai prea multa ingaduinta pentru o persoana care apreciaza „solitudinea” si sa pui etichete imaginare dar grele pe fruntea persoanei respective.

[subscribe2]

Photoshop97


Stresul Succesului

Specialiştii atenţionează că stresul provocat de urmarirea si obţinerea succesului poate submina performanţa. Competiţia, concurenta, susţinerea unui proiect important, efortul de menţinere într-o poziţie de top, termenele, critica,  sunt generatoare de stres şi pot risipi oportunități.

Explicatia acestor fenomene este ca, sub presiunea unor situaţii, creierul uman îşi poate epuiza o parte din puterea de creatie si procesare, cunoscută şi ca „memorie de lucru”, esențială pentru susţinerea în bune condiţii a activităților de zi cu zi. Oamenii care îşi folosesc la un nivel superior „memoria de lucru”, pot deveni suprasolicitaţi când stresul îi copleşeşte şi îşi pierd puterea de a excela. Astfel, presiunea succesului poate acţiona ca o „intoxicare” şi este deosebit de periculoasă.

Pentru a preveni asemenea derapaje, cine aspira  la succes (dar nu numai) este bine să fie pregatit să  facă faţă provocarilor si stresului respectând câteva principii:

– să-şi stabilească cat mai clar  misiunea personală, alcătuită din obiective, scopuri, strategii, filosofie, etica si morala;
– să rămână focalizat dar si sa armonizeze valorile, virtutile si principiile sale cu actiunea necesara obtinerii succesului;
– să aibă mereu în minte o schiţă a nevoilor de bază pe care să nu le neglijeze in  exercitarea succesului;
– să înțeleagă că „mai mult” nu este un scop în sine;
– să proiecteze pe termen scurt obiective măsurabile pentru a-şi valida progresul;
– să folosească, investească și să îşi recompună energia pe baza misiunii personale;

– sa includa si pe altii in proiectul si viata sa.

În plus, oamenii ar trebui să fie conştienţi că, de orice natură sau dimensiuni ar fi, succesul implică întotdeauna şi pierderi, si esec, si dezamăgiri, compromisuri sau sacrificii. Nu poate exista succes în stare pură, eterata, cum nu există, de regulă, nici eşec fără seminte si elemente de succes. De aceea, orice mare reuşită trebuie văzută ca un complex de experienţe cu aspecte atat pozitive cat şi negative.

Într-un fel sau altul, cu toţii suntem în căutarea succesului. Cursa pentru obţinerea sa şi obtinerea propriu-zisă atrag, inevitabil, o stare de euforie şi împlinire. Este un lucru firesc şi aceste sentimente minunate nu trebuie înfrânate. Dar, pentru ca visul să nu se năruie înainte de vreme, este necesar să nu-ţi pierzi niciodată busola.

Să nu uiţi cine esti, cine ai fost înainte de succes şi să nu te temi de ce vei fi după ce acesta a pălit. Să nu uiţi de pasiunea care te-a mânat spre realizarea aspiraţiilor tale. Să nu uiţi de valorile si principiile care te-au propulsat şi de oamenii care te-au sprijinit.
Păstrarea controlului asupra acestor lucruri este, de altfel, o componentă definitorie a succesului autentic şi te va ajuta să te bucuri cu adevărat de glorie pe termen lung.

[subscribe2]

VIENA MAI 05 169

Atentie la sentimente

Inteligenta emotionala este o abilitate esenţială pentru toata lumea, dar pentru lideri este si esentiala si indispensabila. Înţelegerea emoţiilor vă poate ajuta să comunicati mult mai bine cu prietenii, cu familia, cu colegii si sa lucrati mai bine în echipa. Vă poate ajuta să va realizati  adevaratele scopuri in cariera, chiar şi atunci când vă simţiţi confuz sau stresat de ele.

Sa te asculti cu atentie pe tine insuti este extrem de important. Pot exista momente când te confrunti cu decizii majore sau situaţii dificile. In astfel de momente, inteligenta emotionala te poate ajuta si te poate scoate din incurcatura. In astfel de momente te vei felicita ca ai fost atent la tine insuti.

Desigur,  sa aveti un mentor poate grabi procesul si va poate ajuta sa va  îmbunătăţiti inteligenţa emoţională. Prezenta unui mentor va  face mai uşoara trecerea prin timpuri grele.

[subscribe2]

DSC09023

ABUNDENTA 4

Intr-un proiect comun, strategia conceptuala şi personala care extrage abundenta reciproca, care va duce la succesul proiectului si a fiecaruia in parte, depinde de atitudinea si de starea de încredere a celor care o aplica.

Aceasta necesită:

  • mai întâi de toate sa avem încredere în conceptul respectiv de abundenta;
  • sa putem avea încredere în ceilalti parteneri si  că acestia actioneaza în primul rând din intenţii pozitive;
  • să  avem încredere în procesul aducator de abundenta, că abundenţa va apărea daca facem ce trebuie;
  • să avem încredere în noi înşine;
  • sa avem competenţele necesare;
  • si să avem încredere ca din această experienţă comuna, putem co-crea experienţa de abundenta.

Reciproc, neîncrederea creează si intareste conceptul de deficit, de lipsa (modelul lipsuri-lacomie), percepţia de resurse statice şi limitate,  in cadrul carora  alţii operează în principal din motive egoiste, unde predomină “reguli de fier” impuse de altii, etc.  Ambele modele funcţionează ca niste profetii care se auto-îndeplinesc..

De obicei, când o persoană funcţionează impinsa de lacomie,  a avut experienţe de neîncredere, loialitate, lipsuri provocate de altii, trădare, etc. Din astfel de experienţe, au cartografiat o lume în termeni de lipsuri-lacomie.

În  managementul conflictelor, se vorbeste  despre abundenta si penurie ca fiind procese sistemice si relationale. Se vorbeste in termeni de “influenta” pe care oamenii o au si o exerseaza în raport cu ceilalti, in termeni de manifestare a puterii  sau supunere la putere. Ca urmare, acestea descriu cum “puterea” devine o proprietate emergenta care abundă pentru toate părţile implicate.

Părţile implicate,  pot,  si incearca, sa-si creasca puterea  în acelaşi timp.  Inţelegerea aprofundată a interdependenţei acestor fenomene face acest lucru evident.

Când doi sau mai multi oameni isi ridica nivelul dependenţei  lor  unul fata de altul (de fapt al interdependentei), cu atât creşte  sursa lor de putere si se multiplica resursele. Fiecaruia ii creste valoarea, fiind mai bine pus in valoare de ceilalti. Prin urmare, puterea în relaţiile de lungă durată nu este marginita — este o valoare care poate creste continuu. Problema reală nu este singularul “cantitatea de putere sau resurse” pe care fiecare o are, ci sinergia, modul de compunere si echilibrul dintre ele.

10407897_787703497906980_2902592748816945582_n

 

[subscribe2]

 

ABUNDENTA 3

Sa discutam despre un model al lumii care presupune abundenţa şi nu se bazează pe „lipsuri-lacomie”.

Este vorba de o noua atitudine,  si se bazeaza pe valorile perene ale umanitatii, pe valorile aducatoare de cele mai mari satisfactii pe care fiinta umana le poate avea. Acest model începe de la atitudinea fata  de abundenta de sanse, de posibilitati, de optimism, de optiuni, flexibilitate, şi utilizarea pe scară largă a proceselor sistemice de crestere şi dezvoltare.

Unii teoreticieni ar putea să susţina că modelul „lipsuri-lacomie” are rădăcini adânci, chiar face parte din “natura” noastra, din ancestralitatea noastra Acestia ar  susţine că rasa umana a evoluat cu succes prin adaptarea la lipsuri prin lacomie şi deci suntem inevitabil si implicit condamnati la un  stil  castig-pierdere (Win/Lose) competitiv. Ba chiar ar sustine  ca asta face parte chiar din moştenirea noastră genetică. Ar sustine ca evoluţia a făcut din modelul  eu câştig tu pierzi, din egoism, din lacomie, din competitivitate, etc. un program implicit si cat se poate de natural.

Nu cred că lucrurile stau asa  şi pot argumenta asta. In cel  mai bun caz, ideea modelului  „lipsuri-lacomie” există ca o idee transmisa cultural,  mai degrabă decât o genă din specia noastră.

Este clar ca  rasa umana a experimentat vreme de mii de ani deficitul de resurse şi o experienţă de supravietuire castigatoare cu  mentalitatea castig-pierdere.

Insa marile realizari umane nu au de-a face cu acest model si aceasta experianta, ci au de-a face cu valorile si virtutile umane, si sunt rezultate ale unor jocuri castig-castig si ale unor procese sistemice de crestere si dezvoltare. Aristotel  insusi a susţinut  această idee.

10407897_787703497906980_2902592748816945582_n

 

[subscribe2]

CARE ESTE VISUL TAU?

De ce nu eşti niciodatã mulţumit cu ceea ce eşti şi cu ceea ce ţi-a dãruit existenţa?  Deoarece atenţia ta se îndreaptã întotdeauna spre altceva.

Nu te îndrepţi spre realizarea propriului tãu potenţial. Urmaresti visuri care nu-ti apartin.

Incerci sã fii ceea ce vor alţii sã fii, însã acest lucru nu te va putea mulţumi niciodatã.  Iar când apare nemulţumirea, logica iţi spune: “Poate cã ceea ce ai nu este suficient; strãduieşte-te sã obţii mai mult!”

Atunci încerci sã obţii mai mult, începi sã cauţi. Şi toatã lumea apare cu o mascã zâmbitoare, toatã lumea zâmbeşte fericitã, astfel încât fiecare vrea sã-i pãcãleascã pe toţi ceilalţi. Şi tu porţi, la rândul tãu, o mascã, astfel încât ceilalţi cred cã eşti ceva mai fericit; iar tu, la rândul tãu, ai impresia cã ei sunt mai fericiţi.

Iarba pare a fi mai verde în curtea vecinului. El priveste însã iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai mlãdie, mai frumoasã. Acestea sunt iluziile pe care le creeazã distanţa. Când te apropii însã mai mult, începi sã vezi cã nu este chiar aşa.

Vezi pe cineva care dispune de mulţi bani: îţi vine imediat ideea cã banii reprezintã cauza fericirii. Priveşte la acest om! Cât de fericit pare sã fie! Aşa ca alergi dupã bani. Un altul este mai sãnãtos; alergi dupã sãnãtate! Un altul face altceva şi aratã foarte mulţumit – îl urmãreşti!

Dar de fiecare datã e vorba de celãlalt…

Care este visul TAU, dar al TAU…

DSC_5018

[subscribe2]

Observa-ti mintea

Observa-ti mintea cu foarte mare grija. Vegheaz-o. Fii atent si alert. Nu lasa sa te tulbure undele instabilitatii, undele negative, ale neincrederii, ale geloziei, ale urii sau desfraului. Aceste unde intunecate sunt inamicele unei vieti de succes, pasnice, dusmancele meditatiei si ale intelepciunii.

Pentru foarte multi oameni, este foarte dificil sa isi mentina mintea senina, focalizata si pura. Acest lucru se datoreaza obisnuintelor mentale adanc inradacinate, unui mediu nefavorabil, influentelor canalelor media in mare parte negative si tendintelor extravertite ale mintii.

Pentru alti oameni, gandurile negative  nu sunt o problema. Apar ocazional, dar trec la fel de repede, fara sa produca mari daune. Chiar faptul ca gandurile rele dau nastere la suferinta mentala e un semn de progres spiritual. Multi oameni nici nu mai au o asemenea sensibilitate morala.

Obstacolele aparute in calea succesului si realizarii pot fi usor depasite de indata ce le-am inteles in mod inteligent esenta. Trebuie sa avem mereu prezenta in noi ideea ca nu exista esecuri, ci trepte catre succes, in acelasi fel in care un marinar isi ghideaza barca de-a lungul unei coaste stancoase cunoscand traseul si avand anumite repere, in acelasi fel aspirantul la succes trebuie sa inainteze in oceanul legilor spirituale cunoscand obstacolele diverse, dar si reperele si mijloacele de a  depasi dificultatile.

Trebuie sa ne antrenam mintea in mod adecvat si sa nu ne descurajam, deoarece calatoria spre succes, bunastare si perfectiune nu a fost niciodata o treaba de o zi.

secretele-ochiului-3

 

[subscribe2]

Aspiratia

 

[subscribe2]

Prosperitatea şi abundenţa sunt cuvinte fără sens dacă nu ai sănătate, pe cineva care să te iubească şi o muncă pe care să o faci cu plăcere.
Pe de altă parte, dacă desfasori activitati in slujbe sau afaceri fara potential, nesigure si ineficiente financiar, depui eforturi fără rezultate notabile, increderea in sine se va eroda, aspiratiile ti se vor micsora, pretentiile de la tine si de la ceilalti vor scadea si vei ajunge, inevitabil, ca atat de multi altii, sa te complaci intr-o rutina devastatoare atat material cat si spiritual. Pe de alta parte vei incepe sa nu mai ai rezultate si aspiratii nici în alte domenii ale vieţii tale. Fă-ţi timp să experimentezi lucruri si activitati noi, cu potential de a crea cu adevarat multumire si abundenta,  şi vei avea parte de o abundenta din ce in ce mai mare, an după an. Cauta sa-ti gasesti drumul, menirea si legenda.
Atunci si Universul va conspira sa reusesti.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Schimbarea

 

[subscribe2]

Schimbarea se produce oricum, ea e inscrisa in genele noastre. Schimbarea este peste tot in jurul nostru, in tot universul. Planetele si pozitiile lor sunt in continua schimbare, natura se schimba in functie de anotimp, noi ne schimbam in functie de etapele vietii, etc. Lumea in care traim este in acest moment intr-o profunda schimbare de la epoca industriala la cea digitala. Suntem intr-o continua schimbare fie ca ne dam seama, fie ca nu. Schimbarea si adaptabilitatea sunt  atribute al vietii si evolutiei, atat individual cat si organizational. Practic nu putem sta pe loc atata timp cat suntem in viata. Stagnarea inseamna involutie, iar involutia duce la moarte. Oare nu e mai bine sa facem schimbarile constient decat sa le lasam la voia intamplarii si ele sa se produca haotic? Daca tot are loc schimbarea si n-o putem  evita, oare nu e mai bine sa o facem noi insine in sensul in care il dorim – catre mai bine, in directia care sa ne duca spre atingerea succesului, prosperitatii si fericirii?

DSC_5608

Coruptia noastra cea de toate zilele

Corupția se definește ca fiind abuzul de o poziție de influență în beneficiu propriu sau în cel al prietenilor, familiei sau finanțatorilor. Prieteni, familie și finanțatori. Dar trebuie să pătrundem înțelesul corupției și trebuie să înțelegem și să recunoaștem că am fost educați (sau manipulati)  greșit în această privință. Trebuie să avem curajul să recunoaștem manipularea, pentru a începe să schimbăm modul de abordare.

Primul mit mare referitor la coruptie, numărul unu, este că nu ar fi chiar așa o abatere, ba chiar este o problema minora.  adica  doar una mică„ doar de vreo 15 sau 20%”  din PIB.  Ni s-a inoculat ca jaful banului public,  adica al nostru,  este echivalent cu ciocolata sau floarea data functionarei de la ghiseu.  Ori diferenta este imensa. Este diferenta dintre  gainar si criminal in serie. Pentru ca furtul din banul public este o crima in serie, o crima cu milioane de victime, toti contribuabilii.  O crima care pune in pericol statul, siguranta nationala, ba uneori chiar existenta poporului roman.   Când reprezentantul poliției vorbește la TV despre criminalitate, nu vorbește despre corupție. Cand primul ministru sau presedintele vorbesc despre criminalitate, nu vorbesc despre coruptie. Atunci când ministrul de interne sau al apararii  vorbesc  despre criminalitate, nici ei nu vor aminti corupția. 

Oare de ce? Pentru ca vor sa minimalizeze fenomenul coruptiei. Si cand in sfarsit vorbesc despre asta, o prezinta ca fiind  doar un fenomen izolat, neorganizat, nesistemic. Desi este un act criminal. Desi este deja un fenomen sistemic. Desi este deja la proportii care pun in pericol existenta statului si a poporului roman. Desi este o crima in serie impotriva poporului roman.

Aceste  mituri,  generate chiar de beneficiarii coruptiei,  trebuie înțelese – pentru că aceste mituri trebuie distruse, demontate și ridiculizate.  Mesajul pe care incearca sa ni-l inoculeze este ca  n-are rost adoptarea unor legi severe pentru pedepsirea coruptiei, pentru că oricum se poate face prea puțin, si oricum, cazurile de coruptie sunt minore si izolate.  Acesta e un mit extrem de periculos. E o ticăloșie publică si din pacate o ticalosie la care sunt partasi majoritatea decidentilor politici.

Iată imaginea  mea despre realitate. Dacă banul public se cheltuie fără o evidență contabilă clara, fără transparență, cu contracte pe bani publici secrete, sau care „nu se gasesc” in arhive, atunci va fi totdeauna corupție, orice partid va fi la putere, vom fi totdeauna supusi corupției și cu asta avem de-a face acum si aici. 

cartoon