Ceea ce psihologia pozitivă propune este că, dacă încercăm să fim aproape de medie, studiem ceea ce e aproape de medie, suntem atenți la ce este aproape de medie, atunci vom rămâne aproape de medie.  E bine să ne întrebăm  „De ce?”  De ce unii dintre noi sunt așa mult deasupra curbei în materie de capacitate intelectuală,  atletică, muzicală,  creativitate,  niveluri de energie,  rezistența în fața schimbării,  simțul umorului?   E bine să ne întrebăm „Cum?” Nu despre cum să aducem oamenii spre medie,  ci cum putem ridica întreaga medie în școlile,  facultățile, organizațiile și companiile din toată lumea.  Normalitatea este mediocritatea.

Atunci când mă uit la știri, mi se pare (de fapt nu mi se pare) că majoritatea informațiilor nu sunt pozitive, ci negative. Majoritatea sunt despre crime, corupție, boli, dezastre naturale.  Și,  foarte repede, creierul nostru  începe să creadă că aceasta este proporția corectă dintre negativ și pozitiv în lume.  Creează ceva asemănător cu  sindromul informațiilor  medicale.  Cred ca aproape noi toți,  citind o listă cu simptomele și bolile ce pot apărea, ne dăm brusc seama că le avem pe toate.

Ceea ce descoperim nu e neapărat realitatea,  ci lentila prin care creierul vede lumea care conturează realitatea. Dacă putem schimba lentila, nu doar că ne putem schimba fericirea, șansele de succes, de bunăstare, putem, în același timp, schimba orice rezultat educațional sau de afaceri.

Daca urmăriți ce se întâmplă cu oamenii care au un anumit succes, indiferent de natura acestuia, indiferent de cât sunt de fericiți de succesul lor inițial de a avea un job nou, de a fi intrat la o anumita școală sau facultate, de a fi cumpărat o mașină noua  etc., după două săptămâni creierul lor nu se va mai concentra pe acel privilegiu. Creierul se va concentra asupra aspectelor negative, asupra concurenței, volumului de muncă, a greutăților, stresului, și oamenii încep să se plângă.  Si cu asta intrarea pe panta descrescătoare este realizată.

Idei și oportunități sunt multe și le putem discuta. Proiectul nostru poate fi una dintre ele. Dacă ai vreo sugestie, ai o altă opinie sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a fost atent și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Ne-ar plăcea să putem spune că aceasta lume este una minunată, cu oameni deschiși, plini de iubire, care nu judecă niciodată pe nimeni… însă nu este cazul. Majoritatea judecăm.

Sfântul Augustin  în “Despre cetatea lui Dumnezeu”  spune  “Este păcat să judeci un om după stâlpul casei sale”.  Asta ar însemna că este păcat să decizi cu cine stai de vorbă în funcție de cartea lor de vizită. Nu este stâlpul casei cel care ar trebui să conteze. Și,  așa cum spune Sf. Augustin,  numai Dumnezeu ne poate așeza pe fiecare în locul pe care îl merităm.  Este o idee foarte valoroasa.

Cu alte cuvinte, nu vă grăbiți să judecați oamenii. Nu aveți de unde să cunoașteți adevărata valoare, adevărata istorie, adevărata strădanie a cuiva. O parte a lor vă este necunoscută, iar de trăirile emoționale ale lor nu avem cum să știm ceva.  Și nu ne putem comporta ca și cum nu ar fi așa ignorând acest lucru. Ceea ce știm este doar coperta. E bine să avem în minte că oricare dintre noi, indiferent de statutul actual,  putem oricând greși, reuși sau eșua în viață.  Când ne gândim la eșec, unul dintre motivele pentru care ne temem de eșec nu este doar pierderea venitului,  ci și pierderea statutului social. Ne temem de judecata celorlalți, de faptul că ne vor ridiculiza.  Și aceasta frica există și poate fi o limitare majoră în calea succesului.

Când judeci te simți superior celuilalt, bucurându-te oarecum de faptul că tu nu ești în situația lui, cu toate că poate tu ești într-o altfel de situație la fel de ingrată, dar pe care o ascunzi de ochii și urechile lumii.

De ce ar trebui să judecăm pe alții? De ce trebuie să ne implicăm în ceea ce fac sau zic ceilalți? Cine ne-a făcut examinatori, supervizori sau judecători ai altora ? Nimeni!

În general, îi judecăm pe ceilalți pentru că ne simțim bine să știm că există oameni „inferiori” nouă. Nu prea acceptăm ușor ca cineva să ne fie superior. Dacă cineva dovedește prin anumite calități că este superior, primul impuls a-l multora dintre noi este acela de a-i căuta măcar un cusur, măcar un defect, care să-i știrbească valoarea, care să-l plaseze față de noi pe o poziție inferioară. De regulă nu ne simțim bine în preajma unui om valoros, superior, până când nu-i găsim măcar un aspect prin care să ne fie inferior.

Chiar dacă este predispus la a greși, omul are nevoie de exemple care inspiră verticalitate, speranță care să-i liniștească temerile. Dar astfel de exemple apar atunci când încetezi să trăiești doar pentru tine, să accepți omul așa cum e. Schimbarea începe doar cu noi, cu fiecare în parte.

Este mai ușor să-i judeci pe ceilalți decât să-i iubești. Instinctiv, omul caută calea cea mai ușoară, calea minimului efort. Pe această cale nu poți însă să ajungi decât cel mult într-o groapă entropică. Dacă vrei să te înalți trebuie să faci efortul de a transforma obișnuințele păguboase în calități cu adevărat pozitive, care să te ajute să evoluezi. A nu-i mai judeca pe ceilalți este începutul generozității și al transformării autentice!

Toți avem povești nespuse despre bucurie, fericire, durere și tristețe care ne fac să simțim și să trăim diferit. Nu mai judeca! In schimb încearcă să înțelegi atât cu mintea cât și cu sufletul.

Atunci când vrei să-l înțelegi pe omul de lângă tine sau pe tine personal, este nevoie să pui judecata pe pauză. Altminteri, o să treci prin viață  doar ca un distribuitor de etichete existențiale generatoare de vânătăi și complexe de inferioritate.

Dacă ai vreo sugestie, ai o altă opinie sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a fost atent și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de ajutor.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Cei c are știu puterea dobânzii compuse, știu că îndatorarea este  calea către sclavie.

Alături de consumerism,  mai  lucrează încă o forță puternică, îndatorarea.  Ca și consumerismul, este o forță parșivă, care până să-ți dai seama, ai și căzut în plasa cărților de credit, a băncilor, a leasing-ului.  Toți aceștia știu puterea dobânzii compuse și dublu compuse, și știu să facă bani mulți din asta. De aceea cheltuiesc sume fabuloase pentru campanii publicitare, oferă credite chiar rău platnicilor.

Din păcate, mulți oameni  nu realizează că dobânda compusă va face ca ei să plătească mult peste valoarea bunurilor cumpărate. După ce au cedat seducției mesajelor media emoționale și manipulatorii, cei bolnavi de sindromul consumerismului, își vor multiplica problemele financiare și nu numai, prin forța dobânzii compuse pe care o plătesc băncilor.

Acest tip de datorie te face sclav, poate pe toată viața. Te face să muncești mai mult,  pe mai puțin.  In ultimii ani, creșterea datoriei personale a fost de câteva ori mai mare decât a veniturilor. Si toate astea pentru iluzia unei false prosperități. Statistica spune un fapt interesant, circa 40-45 la suta din ce cumpără oamenii sunt lucruri absolut nenecesare.

Soluția bunăstării nu este în a cheltui mai mult decât câștigi, în ați amaneta viitorul, ci să câștigi mult mai mult decât consumi.

De ce au început să ne intereseze atât de mult bunurile materiale?  Se spune adesea că trăim vremuri foarte materialiste, că suntem cu toţii nişte oameni foarte lacomi. Nu cred că suntem în mod deosebit materialişti. Cred că trăim într-o societate care a fixat, pur şi simplu, anumite recompense emoţionale legate de achiziţionarea unor bunuri materiale. Nu bunurile materiale le dorim.  Ne dorim de fapt recompensele emoționale. Vă propun o modalitate nouă de a privi bunurile de lux.  Data viitoare când vedeți pe cineva conducând o mașină de lux, nu vă gândiți  “Iată pe cineva lacom”. Gândiți mai bine “Iată pe cineva extrem de vulnerabil, extrem de frustrat  și în căutare de dragoste și apreciere.”  Cu alte cuvinte, știu ca este greu, simțiți simpatie, mai degrabă decât dispreț.

Mai sunt alte motive pentru care acum e mai greu ca niciodată să ne simţim calmi. Şi unul dintre acestea, paradoxal, pentru că e legat de ceva oarecum plăcut, este speranţa pe care o avem privind cariera.  Niciodată nu au mai fost aşteptările atât de ridicate despre ce pot împlini fiinţele umane pe parcursul vieţii lor. Ni se spune, din mai multe părţi, că oricine poate obţine orice.  Am terminat cu sistemul de castă, sau măcar așa credem. Trăim într-un sistem în care oricine se poate ridica la orice nivel doreşte.  Şi este o idee extraordinară și o schimbare fundamentală a acestor vremuri.  Şi odată cu aceasta un spirit de egalitate.  Toţi suntem egali. Nu există ierarhii strict definite.

Avem însă o mare problemă cu această situație. Şi această problemă este invidia.  Invidia, este un adevărat tabu să menționezi invidia, dar dacă există un sentiment dominant în societatea modernă, acesta este invidia. Şi acest sentiment este legat de spiritul egalității.  Permiteți-mi să explic. Ar fi neobişnuit ca cineva să o invidieze pe Regina Angliei. Chiar dacă este mult mai bogată decât oricare dintre noi. Şi are o casă foarte mare, un palat real, Palatul Buckingham. Motivul pentru care nu o invidiem este că nu aparține lumii noastre. Nu ne putem raporta la ea.  Vorbește într-un mod ciudat. Vine dintr-un loc ciudat.  Se îmbracă ciudat. Deci nu ne putem raporta la ea. Şi când nu ne putem raporta la cineva, nu îl invidiem.

Cu cât sunt mai apropiați doi oameni în ceea ce priveşte vârsta, experienţa, în procesul de identificare, cu atât este mai mare riscul invidiei.  De asta nu ar trebui să mergem la  reuniunile  cu foști colegi. Pentru că nu există punct de referinţă mai puternic decât oamenii cu care am fost la şcoală. Dar problema societăţii moderne, în general, este aceea că transformă întreaga lume într-un sat global. Toată lumea poartă blugi,  toţi suntem cumva la fel. Şi cu toate astea, nu suntem la fel. Există  un spirit de egalitate, combinat cu inegalităţi profunde.  Care conduc la o situaţie foarte stresantă.

Televiziunea, revistele, internetul şi alte mijloace media transmit faptul că dacă ai energie, câteva idei bune despre tehnologie şi un garaj,  poţi începe ceva măreţ.   Consecinţele acestei situaţii se fac simţite în librării, reale sau virtuale. Când intri într-o librărie  şi te opreşti la secţiunea de dezvoltare personală, aşa cum fac eu uneori,  dacă analizaţi cărţile de dezvoltare personală, veţi vedea că există, două tipuri de carti.  Unele îţi spun “Poţi reuşi! Vei reuşi! Orice este posibil!”  Celelalte te învaţă cum să faci faţă la  respectul de sine scăzut.

Există o reală o corelaţie reală între o societate care spune oamenilor că pot face orice şi existenţa respectului de sine scăzut.

Dacă ai vreo sugestie, ai o altă opinie sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a fost atent și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Trăim într-o perioadă în care vieţile noastre sunt în mod regulat marcate de crize, de momente în care ceea ce credeam că ştim despre viitorul nostru, vieţile noastre, despre carierele noastre vine în contact cu un soi de realitate amenințătoare.

Este probabil mai uşor acum, ca oricând, să avem un trai bun. este bine să ne amintim din când în când că până acum 80-100 de ani a fi bogat însemna să ai ce mânca. Este probabil mai greu ca oricând să rămânem calmi, eliberaţi de neliniştile privind viitorul, bunăstarea, echilibrul, stabilitatea, viața, cariera. Vreau să mă opresc acum, asupra unora dintre motivele pentru care consider că neliniștile se strecoară în viața noastră. Nu mă voi opri la cele des discutate. Asta nu înseamnă că sunt mai puțin importante. Unul dintre motivele pentru care am putea suferi este acela că suntem înconjurați de snobi.

Snobismul este o atitudine prin care o persoană sau un grup de persoane caută să pară, subliniez să pară,  deasupra celorlalți. Dorind să arate că aparțin unei elite, snobii, în loc să se poarte natural, încearcă să imite purtările și limbajul unei categorii de oameni care li se pare lor superioară.

Ce îi face pe unii să cumpere telefoane mobile de mii de euro? Dar laptopuri cu carcase acoperite cu cristale Swarovski? Cumpărătorii invocă „preocuparea pentru estetică“. Psihologii și sociologii vorbesc despre „inadecvare“ şi „apariţii ostentative“. Mai pe scurt, snobism.

Snobismul este favorizat de dinamica societății. Mobilitatea socială permite individului să își schimbe în permanență locul. Cadrul consumerismului facilitează la rându-i snobismul, căci obiectele și serviciile reprezintă, printre altele, semnele status-ului. Cu ele poți să faci scurtături prin societate, cu ele poți să te diferențiezi. Sau îţi creezi o identitate falsă și te afiliezi unor grupuri de care de fapt nu aparții.

Daca afilierea e făcută fără fond, vorbim de snobism, de o nepotrivire în context şi în relaţionare cu ceilalţi.  Snobul autentic se găseşte într-un proces continuu de afişare, etalându-și bunurile, preocupările rafinat artistice și sistemul de relaționare. Adoptă o atitudine superioară, dar fără să înțeleagă neapărat de ce. În societatea consumeristă, fiecare suferă de forme mai ușoare sau permanente de infatuare. Snobul îsi creează un sistem de diferențiere şi se afiliază după ce evaluează contextul în care se găsește: după mașini, haine, practici, activități culturale, sistem de relaționare etc.

Problema apare când există o diferenţă clară între statutul tău social şi modul în care te prezinți în societate. Este un salt artificial: snobul nu-şi împlineşte aspiraţiile prin acţiuni, pas cu pas, ci cumpără obiecte deţinute de cineva aflat în situaţia în care el ar vrea să ajungă. Cu alte cuvinte, trișează.

Snobismul este o problemă reală și frecvent întâlnită. Uneori oamenii își închipuie că snobismul este o problemă specifică celor cu case de vacantă, mașini de lux  și titluri dubioasă. Vestea proastă este că nu e adevărat. Snobismul este un fenomen global. Suntem un trib global. Iar snobismul este un fenomen global. Există deja ca fenomen de masă.

Și tipul dominant de snobism în prezent este snobismul de zi de zi. Te întâlnești cu el din primele minute ale unei petreceri când ți se adresează faimoasa întrebare clasică a începutului de secol 21, “Cu ce te ocupi?” Si întrebarea vine dă la cineva căruia puțin îi pasă de realizările tale.  Şi în funcție de cum răspunzi la această întrebare, oamenii sunt fie incredibil de bucuroși să te vadă sau se uită la ceas și inventează scuze.

In proiectul nostru, printre altele, încercăm să oferim modele demne de urmat, care au și valoare și virtute.

Dacă ai vreo sugestie, ai o altă opinie sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a fost atent și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Cu toții asistam și facem parte din cererea crescută de a accesa informații. Cu toții diseminam informații de toate felurile.  De aceea, vedem tot mai multe legi de expunere. De exemplu cu privire la mediu există Convenţia de la Aarhus, o directivă europeană ce dă oamenilor dreptul categoric de a ști  dacă o companie aruncă reziduuri în  râul vostru, sau apa de canalizare în râul vostru.  Ai dreptul de a ști asta.

În finanțe, acum ai mai multe drepturi de a şti  ce se întâmplă.  Avem legi anti-mită, anti-corupție, regulamente monetare,  o crescută dezvăluire a activităților corporațiilor,  astfel că acum  puteți urmări activele din afara granițelor.  Devine mai greu să ascunzi activele, să eviți taxele, să plătești ilegalitățile.  Începem să aflăm din ce în ce mai multe despre aceste sisteme.

Toate se mișcă și aduc informații în acest sistem  complet conectat, toate cu excepția unuia. Ghiciți care e acela? E sistemul care stă la baza tuturor celorlalte sisteme. E sistemul de organizare și exercitare a puterii.

Mă refer desigur la politică, fiindcă în politică ne întoarcem la acest sistem bazat pe ierarhie, secretomanie, protecția informațiilor de ochii și urechile alegătorilor. Protecție care se referă la chestiuni importante pentru oameni, la chestiuni legate de banii publici, la investițiile publice, la politicile publice…  Protecție care se referă desigur și la corupție.  Cum se face că persoane cu funcții înalte în instituții publice, nu au declarația de venit pe situl instituției respective. Cum se face ca ….

Asta se  află în spatele crizei de legitimitate din diferitele guverne de pana acum, asta se află la baza corupției la înalt nivel pe bani mulți, pe banii noștri. 

Mult succes și să auzim numai de bine.

Plutarh ( Πλούταρχος ), născut la Cheroneea în Beotia în jurul anului 46 și decedat în aceeași localitate în anul 125. A fost scriitor și moralist   grec, cunoscut mai ales prin scrierile sale biografice și filosofice.  A fost unul din principalii reprezentanți ai aticismului în literatura greacă.

Plutarh, istoricul  și educatorul  grec antic,  a înțeles că oamenii sunt creaturi incredibil de sociale, care în mod constant observa oamenii din jurul lor  şi  îi  imita.  Din păcate, oamenii adesea cresc înconjurați de modele  rele.  In ziua de astăzi, majoritatea modelelor, mai ales datorita forței modelelor promovate de media, sunt rele, nu au valoare și nu au virtute.

Cu toate acestea,  oamenii pot fi ajutați, oferindu-le  modele mai bune pe care să le preia.  Asta e ceea ce Plutarh a încercat să facă în lucrarea sa celebra, Vieți Paralele, care a oferit schițe biografice de mari greci și romani și eroi precum Cicero, Cezar, Alexandru cel mare, Pericles   pentru a oferi tinerilor valori și modele reale pe care să le adopte. În termeni de organizare, înseamnă că ceea ce spui  este mai puțin important  decât ceea ce faci.

Oamenii  vor uita mai repede ce ai spus decât ceea ce ai făcut. Oamenii din jurul tău sunt foarte atenți la cum  te comporți, cum îi tratezi pe alții, cum  faci față  presiunii  și dacă  vă respectați promisiunile.  Și ei vă vor imita.  Dacă vorbim despre etică și apoi nu o respectăm, ei vor face la fel. Setați un exemplu bun și oamenii  vor urma acest exemplu.

Plutarh,  avertizează și  că  cei mai buni  tineri din jurul vostru, vă vor folosi ca  pe un etalon pe care doresc să-l depășească.  Acest lucru  este natural și de dorit.  Lasă-i să concureze cu tine și   încurajează-i să te depășească și să meargă mai departe.

Idei și oportunități sunt multe și le putem discuta. Proiectul nostru poate fi una dintre ele. Dacă ai vreo sugestie, ai o altă opinie sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a fost atent și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Filosofia leadership-ului

Liderul de azi creează lumea de mâine

O chestiune foarte puțin discutată, și aproape deloc înțeleasă, este faptul, pe care îl consider esențial și incontestabil, ca leadership-ul si managementul sunt filosofie în acțiune. Iar ca filosofie în acțiune înseamnă în mod fundamental morală și etică.

În România, dar și în lume, doar 3% dintre angajați sunt deciși să rămână la locul actual de muncă pe o perioadă mai mare de trei ani, iar ca motive pentru care părăsesc proiectele sau companiile aceștia nominalizează șeful direct sau colegii.

In epoca contemporană, dominată de informație, tehnologie și cunoaștere, din punct de vedere al unui lider este o epocă în care cifrele și statisticile sunt mai importante decât întrebările și răspunsurile, discursul este preferat dialogului, așa că, pentru a revigora leadership-ul, avem nevoie de scule luate din alte domenii precum filosofia.

Ce calități ar trebui să aibă un lider modern? Lista e lungă, dar aș sublinia câteva: personalitate, autoritate acceptata, putere de convingere, perspectiva, realist dar și idealist, competent, curajos, sensibil, carismatic, putere de anticipație, înțelept.

Un lider modern ar trebui să practice un leadership reflexiv adică să știe să facă din echipa, comunitatea, organizația sa o agora, ca în antichitatea greaca, în care dialogul, informația, cunoașterea, experiența, sunt libere și circulă 4D în toate direcțiile, pentru a obține sau re-obține și construi sau re-construi legăturile subtile dintre individual și colectiv. Toate acestea pentru a se apropia de filosofia practică manifestă prin phronesis.

Să subliniez acum câteva reguli pe care un lider modern ar trebui să le respecte, pentru a crea lumea de mâine:

1. Să conducă cu simplitate, să folosească un limbaj comun, să-și exprime fără teamă gândurile.
2. Să aibă curajul să poată să spună, atunci când este cazul, și “nu știu”.
3. Să fie entuziasmat de progres, evoluție și tehnologie.
4. Să fie foarte clar în concepte și idei.
5. Să fie capabil să descopere și să explice fundamentele și principiile care fac proiectul viabil și dezirabil.
6. Să stăpânească arta dialogului și să știe să folosească dialogul constructiv în echipă.
7. Să fie creativ și să stimuleze creativitatea.
8. Smerenia să nu-i fie străină.
9. Să pună întotdeauna interesul colectiv înaintea interesului individual.
10. Liderii ar trebui să aibă o viziune asupra lumii, asupra sensului activității lor, care să genereze principii și reguli cărora să li se subordoneze  întreaga activitate.

In ultimii 20 de ani, dar mai ales după 2008, și-au făcut loc teoriile post-moderniste  de leadership și management.  Asistam la o “renaștere” care propune noi modele, noi arhetipuri total renovate de lideri atât de afaceri cât și  de lideri politici sau sociali.  Asistam la o renaștere a moralei  și eticii în afaceri. Deja nu mai este posibil să înțelegi leadership-ul și să devii un lider autentic  dacă nu înțelegi filosofia  domeniului.  Nu mai poți fi un lider autentic fără responsabilitate corporatistă și socială, fără deontologie sau sustenabilitate.  Era liderilor (de fapt conducători) adepți ai expresiei ”lăcomia este bună”  și a consecințelor ei s-a încheiat.

Pentru liderii de azi și ai viitorului, expresia “teoria ca teoria, dar practica te omoară” este depășită și expresia care a devenit obligatorie, și trebuie înțeleasă și practicată corect, este că  “practica este importantă, dar necunoașterea teoriei te omoară”. In echipa noastră,  aceste tendințe sunt practicate deja și avem nu numai o înțelegere a filosofiei  domeniului, dar și o experiență concretă de aplicare efectivă.

Toate acestea nu ne pot fi indiferente pentru că liderul de azi creează lumea de mâine.

Idei și oportunități sunt multe și le putem discuta. Proiectul nostru poate fi una dintre ele. Dacă ai vreo sugestie, ai o altă opinie sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a fost atent și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Desigur, multa lume își pierde sursa principală de venit sau vrea să se asigure financiar. Dar ce poți să faci când lucrurile nu merg așa cum ți-ai fi dorit? Ce și cum să începi? Cu ce bani?

Trăim vremuri fascinante. Mediul online crește pe model Fibonacci, proiectele, afacerile, job-urile remote au devenit un lucru comun, infrastructura necesară pentru a pune bazele unui proiect sau unei afaceri poate fi găsită doar online. Este mai simplu ca niciodată să începi propriul proiect sau afacere acasă.

Sunt câteva argumente care explică tendința actuala care îi face pe foarte mulți  oameni să aleagă un proiect, un job, o afacere care poate fi operată de acasă, pe Internet. Șansa de a fi propriul tău șef, beneficiile ce privesc stilul de viață, mai mult timp la dispoziție,  mai multa flexibilitate, un echilibru al vieții mai ușor de obținut, fără ore petrecute în trafic, avantaje fiscale majore, șanse mai mari de a deveni liber financiar.

Iată doar câteva argumente semnificative care pot fi  reformulate mai scurt ca libertate,  stabilitate și echilibru.  Dacă adăugăm avantajele noilor tehnologii de comunicare, de la Internet, la  platformele de teleconferință, pana la telefonia mobilă,   obținem facilități care fac afacerile  operate de la domiciliu extrem de atractive și cu un potențial cum nu au avut niciodată.

Idei și oportunități sunt multe și le putem discuta. Proiectul nostru poate fi una dintre ele.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/

Sharing is caring!

In fiecare zi investesti.

Nu tu ești norocos că ai acest loc de muncă, el este norocos să te aibă. În fiecare zi, investești un pic din tine în activitatea pe care o faci și una dintre cele mai importante alegeri pentru tine este în ce merită și în ce nu merită să faci această investiție.
Slujba, proiectul, afacerea la care lucrezi … merită?
Șeful, patronul, firma în care lucrezi … merită?

In aceste vremuri foarte dinamice și cu mari și rapide schimbări, ești sigur că jobul tău v-a mai exista peste 5 sau 10 ani?
Înveți ceva în timp ce muncești?

Salariul te ajută să trăiești astăzi, ce înveți îți asigură viitorul.

Te pregătește mai bine pentru viața și activitatea ta?

Investiția în locul nepotrivit pentru o săptămână sau o lună nu ne distruge. Dar a investi ani sau zeci de ani, contribuind la ceva de care nu-ți  pasă, nu-ți place  și nu te interesează, sau lucrând cu cineva sau pentru cineva căruia nu-i pasă de tine… poate avea efecte nefaste.

Puteți și meritați mult mai mult…
Cautați, cautați, cautați până găsiți soluții noi, care să se potrivească aspirațiilor voastre.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți.

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/