De ce este cineva fericit sau nefericit?

În această întrebare este cheia înțelegerii științei și artei fericirii.  Căci întrebarea presupune că lumea noastră exterioară determină nivelul de fericire, când, în realitate, dacă am ști  totul despre lumea noastră  externă putem  prevedea doar 10% din nivelul de fericire pe termen lung.

90% din fericirea pe termen lung nu este determinată de lumea exterioară, ci de felul în care creierul nostru procesează lumea.   Și, dacă reușim să îl schimbăm,  dacă schimbăm formula pentru fericire și succes, putem schimba felul în care putem influența realitatea. In mintea subconștientă există tipare, așa zișii piticii de pe creier, formate de-a lungul timpului, care ne dictează reacțiile, modul cum acționăm (de fapt reacționăm), modul în care funcționăm în viața de zi cu zi, pe pilot automat. Succesul tău in viață, sănătatea, fericirea sau nefericirea ta, depind de aceste tipare si care țin de paradigma personală! Doar 25% din succesele la locul de muncă sau în afaceri sunt determinate de IQ.  75% din succesele joburilor și afacerilor sunt influențate de nivelul de optimism, susținere socială și abilitatea de a vedea stresul ca o provocare, nu ca o amenințare.

Sa presupunem că participați la un seminar de o săptămână asupra stării de bine.  Și sunteți foarte entuziasmați.  Luni seara expertul  vine să vorbească despre depresie. Marți seara e despre violență  și acte de intimidare. Miercuri seara e despre tulburări de alimentație și obezitate. Joi seara este despre consumul de alcool, fumat si droguri. Şi vineri seara aveți de ales intre cele mai grave boli si factorii principali de distrugere a planetei. Toate sunt teme importante, chiar vitale. Poate chiar vă place programul.  Doar că nu este o săptămână despre starea de bine, ci despre starea de rău. Sunt subliniate  lucrurile negative care se pot întâmpla, dar nu cele pozitive.

Nu uita, îți trebuie puține lucruri ca să fii fericit. De fapt, fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută, căreia vrea să-i dea o formă.  Când o ușă a fericirii se închide, o alta se deschide, dar deseori ne uităm atât de mult la ușa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.

Noi și noi oportunități trec pe lângă noi. Trebuie doar să fim pregătiți să le vedem, să discernem și să le înțelegem. Fericirea este o stare de bunăstare prin excelență subiectiva, mai exact o combinație între satisfacția propriei vieți și capacitatea de a avea mai multe emoții pozitive decât negative. Fericirea este compusa în esență din trei elemente: plăcere, integrare și semnificație.

Fericirea depinde cam 50% de genele noastre, doar 10% de circumstanțele vieții și 40% de propriile noastre acțiuni și de cum ne raportăm la ele.

Numără câte persoane pot lua decizii care să te ruineze sau să-ți facă viața mai grea.

Deciziile înțelepte îți garantează succesul! Dar nimeni nu-ți poate garanta ca vei lua deciziile înțelepte. Deciziile pe care le luăm în viață, dar mai ales cele pe care le luăm în situații critice ne influențează destinul. Exista momente în viată când toate opțiunile noastre par periculoase. Nu putem face o alegere clară. Indiferent ce vom alege, ceva ar putea fi greșit. Dificultatea constă în faptul că orice am face trebuie să acceptăm să trăim cu consecințele acțiunilor noastre oricare ar fi ele.

Calitatea vieții voastre este determinată de calitatea alegerilor pe care le facem. Dacă vă doriți o viață mai bună, atunci trebuie să învățați să alegeți cu înțelepciune. Dezvoltarea personală ne poate ajuta în procesul decizițional.

Dezvoltarea personală este procesul personal și continuu, prin care ne schimbam în mai bine pe noi înșine, cu fiecare zi. Nu ne-am născut perfecți și nici învățați, putem însă să depunem un efort pentru a dobândi autocunoaștere, abilități și comportamente noi, pentru ca viața noastră personală și profesională să fie mai împlinită.

Bineînțeles că fiecare dintre noi ar trebui să știe cel mai bine ce își dorește de la viată și ce are nevoie pentru a-și îndeplini dorințele. Pe parcursul vieții dobândim multe cunoștințe și abilitați, învățăm la școală, părinții, profesorii și mentorii noștri ne dau sfaturi și ne îndrumă. Dacă am cunoaște de la început, și subliniez “DACĂ”  încă de pe băncile școlii ce vom face în viață și cu ce resurse, drumul nostru ar fi mult mai simplu și nu am mai avea nevoie de învățare continuă.

Cu alte cuvinte, nu am mai avea nevoie de dezvoltare personală. Dezvoltarea personală este un proces desfășurat de-a lungul întregii noastre vieți. Este o cale de a ne evalua abilitățile noastre, luând în considerare scopul nostru în viață și obiectivele pe care le-am stabilit, în vederea realizării și maximizării potențialului nostru.

Dezvoltarea personală a fiecărui individ depinde în mare măsură de conștientizarea și identificarea acelor nevoi (informații, abilități, competențe) care vor conduce spre atingerea scopului. Atingerea scopului și a obiectivelor depinde în mare măsură de resursele de care dispunem (timp, bani, cunoștințe, abilități, etc) și mai ales de motivația necesară.

Nu îmi place când depind de deciziile altora. Fie el șef, director, ministru, prim-ministru, președinte, vecin, ruda, prieten, cumpărătorul firmei la care lucrezi,  poate chiar persoane pe care nu le cunoști și care iau decizii care îți afectează viața…

Soluția la acest aspect important al vieții noastre poate fi și diversificarea activităților și surselor de venit.

Creșterea prin aceasta a independenței și libertății de a  alege.

S-ar putea ca descoperind de cât de multe persoane ești dependent, și cât de ușor pot intra cu cizmele în viața ta, să devină un factor motivațional major, care să îți dea energia și forța de a decide și acționa pentru ați proteja viitorul tău și nu numai al tău.

Până la urmă este vorba tot de libertate și de prețul pe care trebuie să-l plătești pentru o libertate reală.

DE LA HIPERCONSUM LA CONSUM COLABORATIV

Anul 2008 a fost anul în care ne-am lovit de un perete când atât Mama Natură, cât și piața au zis amândouă: “Ajunge”. Știm în mod rațional că o economie construită pe hiperconsum este distructiva si este o păcăleală. Totuși este greu să știm ce să facem ca indivizi întrucât zgomotul informațional si mediatic are o mare complexitate.
Pentru a înțelege ce se întâmplă este nevoie sa înțelegem cauza celor patru forțe motoare principale.
– Prima forță, credința  renăscută în importanța comunității,  și o reală redefinire a ce înseamnă familie, prieten și vecin.
– A doua forță,  torentul de rețele sociale și tehnologii în timp real, care au schimbat fundamental modul în care comunicam, colaboram, vorbim si ne comportăm.
– A treia forță,  grijile presante ale problemelor de mediu nerezolvate.
– Și patru,  o recesiune globală care a șocat fundamental comportarea consumatorilor.
Aceste patru forțe motoare fuzionează și creează marea schimbare, îndepărtându-se de secolul 20 definit prin hiperconsum, spre secolul 21, definit prin CONSUM COLABORATIV.   Cred că suntem la un punct de inflexiune unde comportările participative – prin site-uri ca Facebook, Instagram, Linkedin și Twitter care devin o a doua natură on-line – sunt aplicate unor aspecte off-line ale vieții zilnice.

PROSPERITATEA SI ABUNDENTA

Prosperitatea și abundenţa sunt cuvinte fără sens dacă nu ai sănătate, pe cineva care să te iubească şi o muncă pe care să o faci cu plăcere.
Pe de altă parte, dacă desfășori activități in slujbe sau afaceri fără potential, nesigure și ineficiente financiar, depui eforturi fără rezultate notabile, încrederea in sine se va eroda, aspirațiile ti se vor micșora, pretențiile de la tine și de la ceilalți vor scădea și vei ajunge, inevitabil, ca atât de multi alții, sa te complaci într-o rutina devastatoare atât material cat și spiritual. In plus, vei începe sa nu mai ai rezultate și aspirații nici în alte domenii ale vieții tale. Fă-ți timp să experimentezi lucruri și activități noi, cu potential de a crea cu adevarat abundenta și vei avea parte de o abundenta din ce in ce mai mare, an după an.

Când vine vorba de bani există numai două variante, putem fi nefericiți din cauza problemelor financiare sau putem să ne folosim puterea de Creatori Voluntari pentru a ne rezolva problemele cu banii. Prea mulți oameni nu fac decât să supraviețuiască ori să se descurce – trăiesc de azi pe mâine și de la un salariu la altul. Majoritatea adulților consideră problema banilor drept principala sursă de stres. Permanenta grijă a banilor este epuizantă. Din moment ce banii pot să ne ruineze sănătatea, să ne afecteze relațiile personale, cariera şi să ne distrugă fericirea, crearea prosperității financiare și a abundenței ar trebui să fie în fruntea listei noastre de priorități.

Cauta sa-ti găsești drumul, menirea și legenda.
Atunci și Universul va conspira sa reușești.

Forța unui cuvânt

Până când spălarea vaselor nu devine o provocare interesantă, încă nu te-ai maturizat.

In țările noastre confortabile, sigure, aglomerate și poluate, am cucerit incertitudinea, cam știm ce urmează. Acesta a fost aproape țelul dominant al societăților industriale și, odată ce aproape că am ajuns în acest punct, am dat peste niște nevoi necunoscute. Am preferat siguranța în locul experienței, și am câștigat mult cu asta, dar cred că am și pierdut ceva.

Majoritatea oamenilor nu caută autenticitate sau creativitate, pentru ca acestea duc la schimbare. Vor doar o viață mai bogată și mai naturală decât cea pe care o putem duce în lumea industrializată.

Am dat peste un cuvânt nou care m-a făcut să încep să înțeleg câteva lucruri dintr-o perspectiva cu totul nouă. De îndată ce am găsit acest cuvânt, mi-am dat seama că voiam să-i dedic o parte din restul vieții.

Cuvântul e „resălbăticire”. Deși resălbăticire e un cuvânt nou, deja are câteva definiții. Dar două, în special, par cele mai interesante, cel puțin pentru mine.

Prima definiție este restaurarea în masă a ecosistemelor.

Una dintre cele mai interesante constatări științifice din ultimii 50 de ani a fost descoperirea cascadelor trofice. O cascadă trofică e un proces ecologic ce începe în vârful lanțului trofic și își croiește drum până la bază. Un exemplu clasic este stârpirea lupilor in anii ’50 in Romania. Știm cu toții că lupii ucid diferite specii de animale, dar poate că nu știm că dau viață multor altora. Sună ciudat, dar fiți un pic atenți.  Numărul vulpilor si al cerbilor, pentru că nu era nimeni să-i vâneze, a tot crescut și, în ciuda eforturilor oamenilor de a-i controla, au redus mare parte din vegetația de acolo la aproape zero, au pășunat-o toată, au redus populațiile de iepuri si păsări. De îndată ce au reapărut lupii, deși erau puțini la număr, au început să producă efecte remarcabile. Mai întâi, bineînțeles, au omorât parte din cerbi, desigur nu pe cei mai sănătoși si viabili, dar asta nu a fost cel mai important lucru. Mult mai semnificativ, au schimbat radical comportamentul cerbilor. Cerbii au început să evite anumite zone, locurile în care puteau fi prinși mai ușor, mai ales văile și cheile, iar acele locuri au început imediat să se regenereze. În anumite zone, înălțimea copacilor a crescut semnificativ. Văile golașe s-au transformat repede în păduri. Când s-a întâmplat asta, păsările au reînceput să apară. Numărul de păsări cântătoare și migratoare a început să crească. Lupii au redus populațiile de vulpi, iar rezultatul a fost că numărul iepurilor și șoarecilor a început să crească, ceea ce a însemnat mai mulți șoimi, mai multe nevăstuici. Corbii și vulturii veneau pentru a se hrăni din stârvurile lăsate de lupi. Și urșii se hrăneau din ele, astfel populația lor a crescut, în parte și pentru că erau mai multe fructe de pădure ce creșteau în arbuștii regenerați, iar urșii au consolidat impactul lupilor.

Acum lucrurile iau o întorsătură interesantă. Lupii au schimbat comportamentul râurilor. Au început să facă mai puține meandre. Mai puțină eroziune. Canalele s-au îngustat. S-au format mai multe bălți, mai mulți curenți, efecte grozave pentru habitatele speciilor sălbatice. Râurile s-au schimbat ca răspuns la apariția lupilor, iar motivul a fost că refacerea pădurilor a stabilizat malurile care s-au prăbușit tot mai rar, așa că râurile și-au fixat cursurile. Așa că lupii, au transformat nu doar ecosistemul  dar și relieful său.

Când vedem lucrurile așa, realizăm ca lupii schimbă ecosistemul.

Cascadele trofice ne spun că lumea naturală e și mai fascinantă și complexă decât credeam. Ne spun că înlăturând animalele mari, rezultatul e un ecosistem complet diferit de acela care își păstrează animalele mari. Astea sunt argumente puternice în favoarea reintroducerii speciilor dispărute sau pe cale de dispariție. Resălbăticirea, pentru mine, înseamnă și readucerea unora dintre plantele și animalele lipsă. Înseamnă înlăturarea gardurilor, înseamnă blocarea unor canale de scurgere, înseamnă interzicerea pescuitului comercial în anumite zone, altfel spus, a face un pas înapoi. Înseamnă sa lăsăm natura să decidă, iar natura, în general, se pricepe la luat decizii.

Am zis că există două definiții pentru resălbăticire care mă interesează. Cealaltă e resălbăticirea vieții umane. Nu ca o alternativă la civilizație. Cred că putem profita de beneficiile tehnologiei avansate, cum o facem acum, dar în același timp, dacă alegem, să avem acces la o viață aventuroasă, mai bogată, mai sănătoasă și mai sălbatică, când ne dorim, pentru că ar putea exista habitate minunate, resălbăticite.

Iar oportunitățile acestea se dezvoltă mult mai repede decât ați crede că e posibil. O estimare sugerează că două treimi din zonele care au fost defrișate, s-au reîmpădurit de la sine după ce tăietorii și fermierii s-au retras.

Având asemenea posibilități, nu vi se pare lipsă de ambiție să ne gândim doar la reintroducerea lupilor, râsului, urșilor, castorilor, bizonilor, mistreților, elanilor și a tuturor celorlalte specii care deja încep să se miște destul de rapid prin Europa?

Nu climatul a distrus fauna lumii. Ci presiunea populației umane care vâna și distrugea habitatele a dus la aceasta.

Poate că cel mai important lucru pe care resălbăticirea ni-l oferă, cea mai mare lipsă din viața noastră e: speranța. Când motivezi oamenii să iubească și să apere natura, un gram de speranță anulează o tonă de disperare. Povestea pe care ne-o spune resălbăticirea e că schimbarea ecologică nu trebuie neapărat să meargă într-o singură direcție. Ne oferă speranța că excesele climatice ar putea deveni amintire, iar viața noastră ar putea fi mult mai plăcută, mai sănătoasă, mai sigură.

Noua Paradigma a Libertatii

Una din problemele scrisului, lucratului și căutatului pe Internet este că e foarte greu să deosebești moda de schimbările profunde.

Investiția inițială pentru a emite informații, cunoștințe și cultură a scăzut incredibil.  Termenul de societate informațională și a cunoașterii desemnează o realitate deja existentă.

Astăzi avem o schimbare radicală în felul în care producția și schimbul de informație e capitalizat. E clar că sunt necesari mai puțini bani, dar proprietatea acestui capital, felul în care capitalizarea are loc, e complet diferit distribuită. Astăzi, fiecare din noi are un computer. Și capacitatea de calcul, stocare și comunicare este practic în mâinile fiecărei persoane conectate la Internet.

Asta înseamnă că pentru prima dată de la revoluția industrială, cel mai important mijloc – cele mai importante componente ale miezului activităților economice – e în mâinile populației. Avem o capacitate de comunicare în mâinile întregii populații și avem creativitate, înțelepciune, experiență umană – ca resurse  majore și accesibile oricui. In plus, spre deosebire de munca simplă, nu e ceva monoton și înlocuibil între oameni.  În această privință suntem unici și fiecare din noi deținem acest input crucial pentru individ si societate.

Un alt aspect e nu numai cum e produs conținutul, dar și cum e produsă relevanța. Pretenția la faimă este la dispoziția fiecăruia care este dispus să sacrifice o oră-două pe zi pentru ceva ce are însemnătate pentru el, împărtășindu-și gândurile și informația în mediul virtual. E gratis pentru toți și e rezultatul activității tuturor oamenilor acționând din motivații sociale și psihologice de a face ceva interesant.

Inovația critică e că în loc ca inginerii sau niște angajați să spună ce e mai relevant, vom merge pe net și vom număra ceea ce voi, oamenii de pe web, pentru cine știe ce motiv – vanitate, plăcere – ați produs legături și v-ați conectat, și asta este relevanța calculată în cel mai pur și obiectiv mod.

Toate astea sunt cuprinse în crearea conținutului, relevanței, expresivității umane de bază. Vedem acum cum computerele și telefoanele devin atât de sofisticate că extindem algoritmi ca să lăsăm oamenii unei comunități să-și construiască propria rețea din simplul principiu: ai un mesaj pe care îl consider interesant, nu doar îl citesc ci îl dau si mai departe ajuta să-ți transferi mesajele tale. Și când tu consideri mesajul meu relevant, tu mă ajuți pe mine să transfer datele mele. Asta nu-i o versiune idealizată. Sunt modele deja funcționale și folosite la scara planetară.

Nu e prima dată când facem lucruri utile unii pentru alții, ca ființe sociale. O facem tot timpul. Dar e prima dată când are un impact economic și social major. Ce vedem sunt setări sociale pentru toate lucrurile critice, informațiile curg în toate direcțiile, și asta decide care sunt problemele importante, care sunt subiectele de interes social sau comunitar.

Apar noi fenomene sociale care sunt cel mai evident vizibile când le percepem ca pe o nouă formă de competiție.  Dar e în același timp o sursă nouă de oportunități pentru indivizi și pentru corporații. Pe măsură ce vezi apărând noi relații și interacționări sociale, apar și noi oportunități. Există un nou set de valori, un nou set de aspecte pe care oamenii le apreciază.

Oportunitățile de cooperare sunt deja un fapt concret, nu o modă trecătoare. E transformarea crucială cu bătaie lungă cauzată de internet. Relațiile și schimburile sociale devin semnificativ mai importante decât oricând ca fenomen economic. În anumite situații e chiar mai eficient datorită calității informației, abilității de-a găsi persoana cea mai potrivită, cele mai scăzute costuri de tranzacție. Se auto-susține și se întinde rapid.

Suntem într-o nouă paradigmă a libertății căreia i-au fost adăugate noi dimensiuni. E vorba despre LIBERTATE, e vorba de viitorul libertății de a colabora liber unii cu alții ca ființe sociale, și de felul în care informațiile, cunoștințele, cultura vor fi produse și transmise. E vorba despre cum vom lua decizii individual si social. Pentru că în acest context vedem o bătălie care se asprește pentru a restrânge aceste libertăți sub diferite pretexte, dar de fiecare data este vorba de spaimele corporațiilor sau comunităților mai puțin adaptabile.

Algoritmii, parte a culturii și naturii

Luați o fotografie de  pe Internet. Ai toate șansele ca aceasta să fie reală în sensul că fotograful a făcut în realitate această fotografie. Dar este, de altfel, și ficțiune. Probabil că s-a lucrat mult la ea după aceea. Și ceea ce s-a realizat este că a remodelat digital anumite aspecte pentru a indica și transmite un anume ceva, o idee, o informație, o emoție. Cum? Cu ajutorul unor algoritmi.

Cu toții ați observat că dacă ați căutat ceva pe Internet, aproape instantaneu, vă apar reclame la produse asemănătoare. Sau ați auzit de o campanie electorală desfășurată conform indicațiilor unor firme de analiză a datelor. Cum se realizează așa ceva? Cu ajutorul unor coduri scrise urmând anumiți algoritmi. Și așa revenim la matematică.

Matematica este și știință și artă. Uneori este o metaforă. Dar ideea este că avem de-a face cu o metaforă cam scorțoasă, cam greu de înțeles și greu de descifrat. Dar care începe să fie din ce în ce mai prezentă în viața noastră. Foarte curând, nu vom mai putea înțelege lumea dacă nu vom avea cunoștințe de matematică.

Azi, rolul matematicii contemporane este regândit – nu doar matematica financiară, ci matematica în general. Pentru că suntem în plin proces de tranziție a matematicii de la ceva care este extras și derivă din lume la ceva care chiar începe să modeleze  lumea din jurul nostru, ba chiar și lumea dinăuntrul nostru. Și este vorba aici, deocamdată, de algoritmi care reprezintă, la bază, chiar matematica folosită de calculatoare pentru a lua decizii. Ei dobândesc înțelepciunea adevărului pentru că se repetă de foarte multe ori. Ei se osifică și se calcifică, și devin realitate.

A apărut și comerțul algoritmic, pe care îl vedeți cu toții, care a evoluat în parte datorită comercianților și instituțiilor care aveau de rezolvat cam aceleași  probleme  și anume este vorba de faptul că ei mută  milioane de ceva anume prin piață sau prin lume. Și, dacă ei fac acest lucru dintr-o dată este ca și cum ar juca poker și mizează totul de la început. Deci trebuie să găsească o cale – și folosesc algoritmii pentru a face aceasta – pentru a rupe acel lucru mare într-un milion de lucruri mici dar manevrabile. Iar magia și problema mare în aceasta este că aceeași matematică folosită pentru a rupe acel lucru mare într-un milion de lucruri mici poate fi folosită pentru a găsi un milion de lucruri mici care se potrivesc intre ele, ca un imens puzzle, și a le suda înapoi împreună pentru a afla ce se petrece de fapt în realitate.

Performanța sportivilor sau a echipelor este evaluată astăzi nu  numai în urma analizei unor specialiști, ci și ca urmare a informațiilor furnizate din analiza unor date sofisticate obținute fie la antrenamente, fie chiar în competiții. Analize realizate pe baza unor algoritmi. Unele analize prezentate chiar în timp real, chiar spectatorilor.

Și surpriza este că, desigur, acești algoritmi  funcționează nu doar pentru acel lucru pentru care au fost creați. Poți da de acele lucruri la care se potrivesc oriunde te uiți, odată ce ai învățat cum să te uiți după ele și să descoperi elementele comune sau asemănătoare.

Corporațiile  și instituțiile au folosit mai mulți algoritmi de-a lungul anilor. Ele au început cu anumiți algoritmi și au testat apoi mulți alții, într-un proces de evoluție. Aceștia încearcă să te înțeleagă, să pătrundă în creierul tău, ca mai apoi să îți recomande ce produs ți-ai dori, ce film vrei să urmărești, ce vacanță vrei să ai, ce ți-ar face plăcere s.a.m.d. – lucru care este foarte, foarte dificil. Dar dificultatea problemei și a faptului că algoritmul nu reușește pe deplin, nu șterge efectele pe care algoritmul le determină. In acest moment, o bucată de cod cu o idee despre tine este responsabilă pentru 60% din achizițiile făcute.

Dar dacă ai putea da o notă acelor produse, de orice natura,  înainte de a fi create? Nu ar fi util acest lucru, dar și înspăimântător? Ei bine, câțiva cercetători de date au algoritmi pentru scenarii pentru viitor. Și pot rula un cod pe care l-au creat,  iar ei îți pot spune, cuantificabil, că acesta este un produs care v-a fi vândut în atâtea milioane de exemplare, că vei câștiga alegerile dacă faci asta și asta, cu o probabilitate incredibil de mare. Aceasta nu este informație. Acestea nu sunt statistici financiare, aceasta este deja o cultură a profețiilor. Și ceea ce vedeți aici sau ceea ce nu vedeți de fapt este că avem de-a face cu o fizică a culturii. Și dacă acești algoritmi  nu ar mai funcționa la un moment dat și ar lua-o razna, cum am putea ști cum ar arăta situația?

Oare cât de departe poate evolua asta? Cât de departe? Poți să ajungi chiar foarte, foarte departe, nici măcar algoritmii nu pot, încă, prevedea asta.

Algoritmii depind cel mai mult de o calitate, și aceasta este viteza. Iar ei funcționează la milisecundă sau microsecundă. Ca să vă creez o idee legată de ceea ce sunt microsecundele, aveți nevoie de 500 000 de microsecunde doar pentru a da clic cu mouse-ul. Dar, dacă tu ești un algoritm și ești cu cinci microsecunde în urmă, atunci ai pierdut.

De fapt, ai un viitor strălucit dacă ești un algoritm. Faptul că noi ”terra formăm” Pământul însuși și lumea cu acest gen de eficiență algoritmică este deja o realitate. Și, în lumina acestui fapt, te întorci în timp și te uiți la matematica și la evoluția algoritmilor și îți dai seama  ca matematica nu este o metaforă, este o profeție. Este profeția efectelor determinate și declanșate  de matematica făcută de noi. Iar peisajul a fost format întotdeauna din acest fel ciudat și neliniștitor de colaborări între natură și om. Acum există a treia forță  co-evoluționară și care își cere drepturile: algoritmii. Și trebuie să îi înțelegem ca parte a culturii și a naturii. Și, într-un fel, chiar sunt.

The wise man doesn’t give the right answers, he poses the right questions. – Claude Levi-Strauss

O întrebare bine pusă îți aduce și răspunsul.

Uitați-vă la tot ceea ce faceți și întrebați-vă:

„De ce fac lucrul acesta ?  Chiar este necesar?”

„Ce s-ar întâmpla dacă aș proceda altfel?”

„Este posibil să-mi aranjez activitățile astfel încât să obțin aceleași rezultate cu mai puțin efort și mai repede?”

„Am nevoie de un venit suplimentar?”

„Ar fi bine să încep o altă activitate?”

„Ce fac acum îmi asigură viitorul?”

Ești mulțumit de

• … slujba ta?
• … șansele de avansare?
• … banii pe care îi câștigi?
• … perspectivele de viitor?

Ce aspirații ai?

• … mai multă stabilitate financiară
• … casă, mașină, călătorii….
• … mai mult timp la dispoziție
• … dezvoltare personală …..

Răspunsurile trebuie să fie ferme, corecte și să ducă la acțiune.

Altfel totul rămâne la nivelul lui “ce bine ar fi dacă ar fi bine”.

Mă găsiți și pe  https://bww.ro/armeanu/

PREA MULTE ALEGERI
Ceva atât de important ca identitatea noastră a devenit acum, in mod paradoxal, o problemă de alegere. Căci noi nu mai moștenim o identitate, ci avem posibilitatea de a o inventa. Și putem să ne reinventăm oricât de des avem chef. Și asta înseamnă că în fiecare zi când te trezești trebuie să hotărăști ce fel de persoană vrei să fii. Cu tot respectul pentru căsătorie și familie a existat o epocă în care presupunerea de la care pornea aproape oricine, era că trebuie să te căsătorești cât de devreme poți, și apoi să începi să ai copii cât mai repede. Singura opțiune era cu cine (nu intotdeauna), nu când anume și nici ce vei face după aceea.

În zilele noastre, totul ne este foarte la îndemână. Predau unor studenți incredibil de inteligenți și le dau de lucru cu 80 la sută mai puțin decât obisnuiam, si am pretentii de la ei cu 80 la suta mai putin decat aveau profesorii nostri. Și asta nu pentru că ar fi mai puțin deștepți, și nu pentru că ar fi mai puțin harnici. Ci pentru că au mult prea multe optiuni, sunt preocupați cu tot felul de întrebări si decizii, majoritatea lipsite de importanta atat pentru prezent cat mai ales pentru viitor.

„ Ce va spune presedintele astazi? Dar premierul? Ar trebui să mă căsătoresc sau nu? Ar trebui să mă căsătoresc mai târziu? Ar trebui să am întâi copii, sau o carieră? Sa merg la club sau la discoteca? Sa ma uit la televizor la stiri sau la un film? Ce modificari va suferi legea educatiei? Ce produs de slabit sa aleg? Care smartphone este mai in trend? Sa-l cumpar sau nu?” etc, etc, etc. Toate acestea sunt întrebări care te ocupa si te consumă. Și ei vor răspunde la aceste întrebări, de regula intr-o ordine haotica, lipsita de orice logica, dar care are sens emotional. indiferent dacă asta înseamnă să nu-și facă toate temele pe care le dau și să nu ia o notă bună la cursurile mele. Presiunea este uriasa si secatuieste de energie.

Incredibila libertate de a alege pe care o avem în legătură cu toate aspectele vietii noastre introduce in vietile fiecaruia dintre noi o varietate imensa de situatii in care trebuie sa luam decizii, iarăși și iarăși și iarăși. Sa folosesc aceasta oportunitate sau nu? Sa citesc aceasta carte sau sa merg pe internet? Sa ma specializez pentru actualul serviciu sau sa optez pentru dezvoltare personala? Mergem in parc sa ne relaxam și avem mobilul într-un buzunar și smartphonul în celălalt și laptop-ul pe genunchi. Și chiar dacă toate sunt închise, în fiecare minut în care ne uităm la natura minunata din jur ne întrebăm „Ar trebui să răspund la acest apel? Ar trebui să răspund la acest email? Sa dau un SMS? Ar trebui să scriu ciorna acestei scrisori? Ar trebui sa scriu aceasta postare pe blog?” Și chiar dacă răspunsul la întrebare este „nu” este sigur că experiența contactului cu natura va fi foarte diferită față de cum ar fi fost fără ele. Ce marca de iaurt sa cumpar, ce bluza, care tricou s.a.m.d. Astfel, viața noastra este ocupata intr-o masura din ce in ce mai mare cu luarea de decizii, mai mari sau mai mici. Și întrebarea este, asta-i bine sau rău, pana unde rezista fiinta umana? Și răspunsul e DA.

DA ce?

Toate aceste alegeri au cateva efecte negative majore asupra oamenilor. Unul dintre efecte, în mod paradoxal, este că produce paralizie mai degrabă decât eliberare. Cu atât de multe opțiuni din care pot alege, oamenilor li se pare foarte dificil să opteze pentru ceva. Apare incapacitatea de a lua decizii, amanarea deciziilor sau a trecerii la actiune. Luarea unei decizii, indiferent de importanta ei, necesita un consum de resurse emotionale si fizice.
Așadar încremenirea este o consecință a faptului ca ai prea multe opțiuni. Chiar vrei să iei decizia cea mai bună in toate situatiile? Nu vrei să alegi gresit banca, compania, sotul sau sotia, sau sosul pentru salate.

Al doilea efect este că și dacă reușim să depășim starea de încremenire și să facem o alegere, până la urmă vom fi mai puțin satisfăcuți cu rezultatul alegerii decât am fi fost dacă aveam mai puține opțiuni dintre care să alegem. Și sunt câteva motive pentru asta. Unul dintre ele este că având o grămadă de sosuri pentru salată dintre care să alegi, dacă cumperi unul și nu este perfect? Este ușor să-ți imaginezi că ai fi putut face o alegere diferită care ar fi fost mai bună. Și ce se întâmplă este că alternativa pe care ți-o imaginezi îți induce regrete față de alegerea pe care ai făcut-o. Si aceste regrete scad din satisfacția pe care o obții de pe urma alegerii făcute chiar dacă aceasta a fost o decizie bună. Cu cât ai mai multe opțiuni, cu atât e mai ușor să regreți ceva care este dezamăgitor în legătură cu opțiunea pe care ai ales-o. Asadar stresul si frustrarea cresc.
Un alt efect este ceea ce economiștii numesc cost de oportunitate.Adica faptul ca modul în care evaluăm lucrurile depinde de cu ce le comparăm. Atunci când sunt o multitudine de alternative de luat în considerare este ușor să-ți imaginezi caracteristicile atrăgătoare ale alternativelor pe care le respingi și asta te face mai puțin satisfăcut de alternativa pe care ai ales-o. Traim intr-o lume care a adus multe probleme artificiale la problemele reale, naturale.

Alt efect este dificultatea de a fixa corect prioritatile dupa importanta.

Toate acestea duc la uriase pierderi de timp, resurse, energie, bani. Exista oare solutii? Desigur, dar le vom discuta in alta postare.

Este accesul la educație asigurat? Este accesul la sănătate asigurat? Este accesul la resurse liber și asigurat? Este accesul la bunăstare liber și egal? Este accesul la oportunități liber și egal? Promovarea se face doar pe criterii de merit? Justiția dreaptă este asigurată?

Iată doar câteva întrebări fundamentale la care răspunsul este, evident, NU.

Ceea ce se vede acum la suprafață sunt tot mai multe manifestări stridente, aculturale, primitive, indecente, imorale și amorale. Eu văd de fapt un strigat de ajutor al unor generații deziluzionate, debusolate, cam fără valori, cam fără perspective. Văd o lume manipulată grosolan, consumerizată și consumată de o societate căreia, deocamdată, nu îi pasă decât de cifra de afaceri.

Există motive de optimism?  Eu cred că da.  Noile modele ale capitalismului generos încep să fie luate în considerare în lume și se vorbește și se acționează în acest sens.  Oamenii încep să conștientizeze faptul că problemele cele mai grave cu care se confruntă  omenirea  sunt inegalitatea și  sărăcia.  Ele constituie o provocare majoră a secolului 21 și  trebuie făcut mult mai mult pentru a le combate.  Descoperirile științifice și tehnologice cu acces democratic constituie un uriaș progres al umanității, dar marele progres va fi când aplicarea  acestor descoperiri v-a reduce inegalitatea, nedreptatea și sărăcia.

Cred însă că suntem  într-o perioadă în care ne trezim dintr-o  grozavă mahmureală de risipă și deșertăciune, și facem un pas mare înainte pentru a crea un sistem mai corect, mai durabil clădit,  care să susțină nevoia noastră înnăscută de comunitate și identitate individuală. Cred că urmașii noștri se vor referi la ea ca la o revoluție, ca să spun așa, când societatea, pusă în fața unor mari provocări, a făcut o deplasare masivă de la lăcomie, posesie, individualism exagerat către o redescoperire a generozității și a binelui colectiv.

Poate că ce se întâmplă la noi dar și în alte parți ale lumii pare să mă contrazică.  Doar pare.  Fenomenul deja a început ca o reacție deocamdată romantică, culturală,  intelectualizată și parțial revoluționară la un capitalism excesiv, inechitabil, corupt, restrictiv și opresiv.

Suntem cei cărora le revine sarcina istorică de a fonda capitalismul generos în care succesul, bunăstarea, educația, sănătatea să fie lucruri la care toți ar trebui să avem acces liber și în mod egal.  Ar trebui ca accesul la oportunități și resurse să fie asigurat în mod liber și egal.

Un pas important este impunerea ideii de societate meritocratică.  O societate meritocratică este una în care dacă ai talent, energie și pricepere poți ajunge în vârf.  Nimic nu te poate reține. Este o idee excelentă.  Problema este că dacă ai cu adevărat încredere într-o societate în care cei care merită să ajungă în vârf, chiar ajung în vârf, crezi,  implicit,  și într-un mod mult mai neplăcut, într-o societate în care cei care merită să ajungă jos vor ajunge jos și vor rămâne acolo. Cu alte cuvinte,  poziția în viață nu este accidentală sau trucată ci meritată și binemeritată. Şi asta face ca eșecul să pară cu atât mai devastator. Iar asta se poate constitui ca un motor teribil pentru evoluție.

Este absolut necesar  ca oamenii politici și  oamenii bogați, de voie sau de nevoie, să înceapă să-și folosească propriile resurse economice în folosul comunității, să renunțe la  privilegii, la succesul trucat, la corupție ca instrument de îmbogățire,  la accesul privilegiat la resurse.  Este absolut necesar să pledăm și să luptăm din ce in ce mai mulți pentru meritocrație, valori, virtute, schimbări în valorile sociale, schimbări ale modelelor de succes, și cu asta, schimbări în atitudinea, sistemul de valori și comportamentul oamenilor.  Si asta poate cu adevărat combate sărăcia  și restaura în cele din urmă visul egalității  reale de șanse.

Idei și oportunități sunt multe și le putem discuta. Proiectul nostru poate fi una dintre ele. Dacă ai vreo sugestie, ai o altă opinie sau doar vrei să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a fost atent și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.

Mult succes și să auzim numai de bine. Dacă v-a plăcut nu uitați să distribuiți și să vă abonați..

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/