Ce este de făcut in educatie?

Dacă se mai poate face ceva în educație, acest lucru nu e cu putință decât pornind de la început, de la clasele mici. Aici „sistemul” ar trebui complet degrevat de ceea ce-l ține pe loc.

Mai înainte de toate, de orice formă de birocrație: planuri de lecții, rapoarte de activitate, formulare de tot soiul, amenințarea inspecțiilor etc. Nimeni, absolut nicăieri și niciodată nu a putut demonstra că lucrurile acestea ameliorează în vreun fel munca unui învățător la clasă. Toate aceste formalități – de la toate nivelurile învățământului – nu au decât două funcții: aceea de a falsifica realitatea școlii și aceea de-a constitui caste suprapuse de „metodiști”, „inspectori”, membri prin tot soiul de „comisii” (de „evaluare” și „acreditare”), care nu fac nimic util societății, ci doar devalizează veniturile statului. În al doilea rând, ar trebui simplificate masiv „planurile cadru” și programa claselor mici.

Ceea ce e important, e faptul de a-i deprinde temeinic pe elevi acele lucruri fără de care învățarea nu e decât o vorbă goală. Mai înainte de toate: atenția. Capacitatea de-a se focaliza mai mult de câteva zeci de secunde asupra unui aspect al realului sau a unei activități e lucrul cel mai important pe care-l poate exersa un copil.

Opusul atenției este distracția, „surfarea” fără direcție și pierderea timpului în activități fără rost. Menținerea constantă a atenției și capacitatea de-a înțelege că răsplata vine la capătul drumului definesc răbdarea. Lumea în care trăim azi – inclusiv tot ceea ce ține de device-uri, dar nu doar aceasta – e construită pe principiul satisfacerii instantanee a oricărei dorințe. Tot ceea ce nu se satisface pe loc e ținut a crea dacă nu „traume”, măcar „tulburări emoționale”. Or, această instantaineizare a răsplății are ca efect o proastă raportare a omului timp: acesta nu e în stare să-și programeze activitățile în desfășurarea lor, nu e capabil să parcurgă etapele urmăririi unui scop și nu înțelege faptul că maturizarea presupune depășirea (prin încercări a) unor trepte ale înțelegerii.

Un om care-și dorește totul dintr-o dată e, în chip funciar, un imatur. Șocul contactului dintre imaturitate și realitatea (nefardată de discursuri motivaționale a) vieții de zi cu zi este acel timp de blocaj care, cel mai adesea, e identificat cu depresia.

Există mai multe abordări și strategii pe care le puteți urmări pentru a face educația mai eficientă. Iată câteva sugestii:

1. Personalizarea învățării: Încercați să adaptați procesul de învățare la nevoile individuale ale elevilor. Folosiți metode și materiale educaționale variate pentru a ajuta fiecare student să-și atingă potențialul maxim.
2. Utilizarea tehnologiei: Integrarea tehnologiei în procesul de învățare poate aduce avantaje semnificative. Utilizați instrumente și platforme digitale pentru a facilita accesul la informații, pentru a crea materiale interactive și pentru a permite comunicarea și colaborarea între elevi și profesori.
3. Implicarea activă a elevilor: Încurajați elevii să devină participanți activi în procesul de învățare. Folosiți metode interactive, precum discuții de grup, proiecte practice, studii de caz și experimente, pentru a promova angajamentul și pentru a le permite să-și aplice cunoștințele în situații reale.
4. Feedback frecvent și constructiv: Oferiți feedback regulat și specific elevilor pentru a-i ghida în procesul lor de învățare. Feedback-ul ar trebui să fie constructiv și să evidențieze atât punctele lor tari, cât și oportunitățile de îmbunătățire.
5. Dezvoltarea abilităților-cheie: Asigurați-vă că curriculum-ul include dezvoltarea abilităților-cheie necesare în secolul XXI, cum ar fi gândirea critică, rezolvarea problemelor, creativitatea, comunicarea eficientă și colaborarea. Aceste abilități sunt esențiale pentru succesul în viață și în carieră.
6. Învățarea pe tot parcursul vieții: Educația nu ar trebui să se limiteze doar la perioada de școală. Promovați o cultură a învățării pe tot parcursul vieții, care încurajează elevii să-și continue dezvoltarea și să își actualizeze constant cunoștințele și abilitățile.
7. Colaborarea între profesori și părinți: Implicați părinții în procesul de educație și creați parteneriate solide între școală și familie. Comunicarea deschisă și colaborarea între profesori și părinți pot contribui la o mai bună susținere a elevilor și la succesul lor în educație.
8. Evaluarea formativă: Folosiți evaluarea formativă pe tot parcursul procesului de învățare pentru a monitoriza progresul elevilor și pentru a identifica zonele în care mai au nevoie de sprijin. Acest lucru vă permite să ajustați instrucțiunea și să oferiți intervenții individualizate în timp util.

Acestea sunt doar câteva sugestii pentru a face educația mai eficientă. Este important să adaptați strategiile la contextul specific și să căutați în mod constant noi modalități de îmbunătățire a procesului de învățare.

Ce este de făcut in educatie? Aș spune, preluând (metaforic) o sintagmă dintr-un alt domeniu – și el de izbeliște: a construi drumuri. În speță a crea structuri temeinice care să lege între ele cunoștințele, vârstele omului, domeniile vieții și posibilitățile de împlinire ale omului. Aici, cuvântul de bază e temeinic. Nimic nu e mai neceasar decât o școală temeinică pe clasele mici. Ceea ce nu se învață la acest nivel incipient – atenția, răbdarea, exercițiul curiozității, deprinderea de lectură, coerența formulării, judecata clară – nu se mai recuperează niciodată, îndiferent de numărul anilor de școală.