GHEISA

Situate undeva la granita dintre prostitutie si dame de companie, statutul gheiselor a ramas neclar chiar si in zilele noastre. Daca la nivelul anului 1930 existau circa 80 000 de gheise, astazi, pe intregul teritoriu al Japoniei nu traiesc mai mult de 10 000.

Majoritatea gheiselor activau in capitala Tokio, unde in prezent mai exista doar 100 de asemenea femei, certificate oficial de autoritatile nipone. Alegerea de a deveni o gheisa este un act voluntar, care este reglementat de lege. In trecut, doar femeile a caror mama fusese o gheisa, puteau continua aceasta traditie. In ciuda acestor noi aspecte, antrenamentul si pregatirea gheiselor a ramas la fel de riguros in cadrul scolilor care se straduiesc sa mentina acest obicei.

Tinerele fete trebuie sa dea dovada de o mare ambitie, dublata de un talent pe masura, pentru a excela in artele dansului, cantecului si muzicii japoneze.

Accentul se pune totusi pe rafinarea artei conversatiei si stapanirea tehnicilor din Shunga, artele sexuale japoneze. In ciuda acestui aspect si a sutelor de controverse create in jurul subiectului, gheisele din liniile traditionale nu ofera servicii sexuale clientilor.

Gheisele sunt simboluri ale culturii și tradițiilor japoneze. Acestea sunt femei care sunt instruite să devină artiști ai dansului, muzicii și poeziei. Cu toate acestea, gheisele sunt mult mai mult decât simple artiste – sunt considerate a fi reprezentări ale grației, eleganței și rafinamentului. În acest eseu, voi explora mai multe aspecte ale istoriei și culturii gheiselor.

Gheisele au apărut pentru prima dată în perioada Edo din Japonia, în secolul al XVII-lea. În acea vreme, ele erau numite „tayuu” și erau cunoscute pentru talentul lor în dans, muzică și poezie. În timp, aceste femei și-au schimbat numele în „geiko” sau „geisha”, iar arta lor s-a răspândit în întreaga țară.

Unul dintre cele mai importante aspecte ale culturii gheiselor este „ochaya”, sau casele de ceai. Aceste case de ceai sunt locurile în care gheisele și clienții lor se întâlnesc pentru a se bucura de divertisment și pentru a socializa. Ochaya sunt locuri pline de rafinament, unde atmosfera este întotdeauna calmă și relaxată. Oaspeții sunt întâmpinați cu ceai și dulciuri, iar gheisele îi întruchipează cu dansuri și cântece.

Pentru a deveni gheisă, o fată trebuie să înceapă instruirea la o vârstă fragedă, de obicei în jurul vârstei de 15 ani. Aceasta este o perioadă foarte dificilă pentru viitoarele gheise, care sunt supuse unui program riguros de instruire. Ele trebuie să învețe să danseze, să cânte și să recite poezii, dar trebuie să fie, de asemenea, foarte bune în arta conversației și să fie capabile să socializeze cu clienții lor. Procesul de formare poate dura mai mulți ani, iar costurile asociate cu această formare sunt foarte ridicate.

Odată ce o fată devine gheisă, ea va lucra într-o casă de ceai și va fi angajată să ofere divertisment și conversație clienților săi. Gheisele sunt plătite pentru munca lor, iar ele câștigă în general sume semnificative de bani, mai ales dacă sunt foarte solicitate de clienți.

În prezent, numărul gheiselor din Japonia a scăzut semnificativ, dar această tradiție încă există în multe zone ale țării. Gheisele sunt considerate un simbol al rafinamentului și eleganței japoneze, și sunt admirate de mulți pentru frumusețea lor și abilitățile lor artistice.

Cu toate acestea, aceste tradiții sunt, de asemenea, adesea criticate pentru modul în care gheisele sunt tratate și pentru problemele cu privire la egalitatea de gen. De-a lungul istoriei, multe femei care au ales să devină gheise au făcut acest lucru pentru că nu aveau alte opțiuni în viață. Acestea erau de obicei fete sărace care erau vândute într-o casă de ceai, unde erau instruite și apoi obligate să lucreze ca gheise.

De asemenea, există unele probleme cu privire la modul în care gheisele sunt tratate de către clienții lor. Uneori, clienții își pot permite să plătească pentru a petrece timp cu o gheisă și apoi să încerce să-și impună voința asupra ei. Aceste comportamente nu sunt acceptate, dar sunt încă o problemă în ceea ce privește tratamentul gheiselor.

În plus, există și probleme cu privire la egalitatea de gen. Deși tradiția gheiselor este una veche, în Japonia încă există o presiune asupra femeilor de a fi pasive și obediente. De asemenea, în ceea ce privește distribuirea rolurilor, bărbații sunt încă considerați a fi mai valoroși decât femeile în multe aspecte ale societății.

În concluzie, gheisele sunt reprezentări importante ale culturii și tradițiilor japoneze, dar trebuie să fim conștienți de problemele cu privire la tratamentul lor și la egalitatea de gen. În timp ce tradițiile culturale sunt importante de păstrat și de apreciat, este important să ne asigurăm că ele evoluează și se adaptează la schimbările sociale și culturale pentru a fi mai just și mai echitabile pentru toți membrii societății.