Harta mentala

Harta mentală este o metodă de organizare și structurare a informațiilor și ideilor, care ajută la îmbunătățirea memoriei și a capacității de înțelegere și sintetizare a informațiilor. Această tehnică este utilizată în special pentru planificarea și organizarea sarcinilor, proiectelor și obiectivelor personale sau profesionale.

Harta mentală este o reprezentare vizuală a ideilor și conceptelor care sunt asociate cu un subiect sau un obiectiv specific. Această reprezentare este în general prezentată sub formă de diagramă, în care subiectul central este plasat în mijlocul paginii, iar ideile asociate sunt plasate în jurul acestuia și conectate cu linii și săgeți. Această structură este utilă pentru a vizualiza conexiunile dintre idei și pentru a găsi relații între informațiile prezentate.

O hartă mentală poate fi utilizată pentru o varietate de scopuri, cum ar fi planificarea unei vacanțe, organizarea unui proiect, dezvoltarea unei idei sau a unui plan de afaceri. Această tehnică poate ajuta la îmbunătățirea productivității și a eficienței în planificarea și organizarea sarcinilor și obiectivelor.

Utilizarea hărților mentale poate ajuta la îmbunătățirea memoriei și a capacității de învățare, deoarece permite crearea unei imagini vizuale a informațiilor și a relațiilor dintre acestea. De asemenea, poate ajuta la îmbunătățirea creativității și a gândirii laterale, deoarece permite dezvoltarea de idei noi și a conexiunilor între idei care nu au fost anterior asociate.

În concluzie, harta mentală este o tehnică utilă de organizare și planificare a sarcinilor și obiectivelor personale și profesionale. Această tehnică ajută la îmbunătățirea memoriei și a capacității de învățare, la dezvoltarea creativității și a gândirii laterale, și poate fi utilizată într-o varietate de contexte.

Perceptia senzoriala este insotita de procese naturale de eliminare, distorsiune si generalizare care fac ca reprezentarile interne (harta mentala) sa nu fie identice cu realitatea.

De exemplu, chiar daca citesti cu mare atentie o pagina dintr-o carte, nu vei retine decat o parte. Restul se „pierde” prin eliminare.  Daca explici ce ai citit cuiva, probabil vei generaliza anumite aspecte ale descrierii si le vei distorsiona pe altele.

Un alt exemplu bun este ce se intampla cu dec laratiile martorilor care au asistat la acelasi eveniment. De regula exista diferente destul de mari intre perceptiile acestora.

Generalizarea, distorsiunea si eliminarea sunt procese naturale si utile (ne-am supraincarca memoria daca ar trebui sa retinem tot ce vedem).  In acelasi timp, ele trebuie controlate mental pentru a nu deveni limitative in anumite contexte.

De exemplu, a elimina cu totul amintirile legate de un anumit subiect ne poate priva de resurse importante pentru viitor.

Chiar daca „harta  mentala  nu este teritoriul”,  ea trebuie sa fie suficient de bine realizata pentru a ne putea permite sa ne orientam in teritoriu.  Acest lucru nu este posibil intotdeauna, din cauza celor trei procese descrise mai sus.

Tendinta pe care o avem in perceperea realitatii este sa favorizam unul dintre sistemele senzoriale principale (vizual, olfactiv, gustativ, auditiv si kinestezic) in detrimentul celorlalte. De exemplu, utilizarea preponderenta a canalului vizual, va conduce la construirea unei harti bogata in imagini (culori, luminozitate, detalii vizuale), dar mai saraca in sunete, senzatii, gusturi sau mirosuri.

Persoanele capabile sa utilizeze cu usurinta toate sistemele senzoriale pot codifica mental in mai multe feluri deodata informatia si  au harti mentale mai bogate si mai usor de accesat. De aceea, antrenarea fiecarui sistem senzorial permite imbogatirea hartilor mentale si o mai buna flexibilitate in comunicare.