Gândirea Magică

Expresia „gândire magică” are o reputație proastă. Ea este asociată cu superstiția, schizofrenia, halucinațiile și alte modalități de a scăpa de realitate. Dacă cauți o definiție fără prejudecăți, totuși, gândirea magică reprezintă credința că există o cauză ascunsă care leagă evenimente unde, de fapt, nu există o cauză reală evidenta. Știința a parcurs un drum lung și anevoios pentru a înlocui gândirea magică cu cauza și efectul rațional, motiv pentru care studiem soarele prin telescoape în loc să ne închinăm la el.

Este ironic, totuși, că cele mai avansate științe ne-au pus în față probleme care răstoarnă atât de radical realitatea cotidiană încât pare inevitabilă o anumită formă de gândire magică. Suntem cu toții încorporați într-o realitate magică în care nu reușim să vedem nicio cauză sau să găsim o explicație logică.

Este ironic faptul că cele mai avansate științe ne-au pus în față probleme care răstoarnă atât de radical realitatea cotidiană încât pare inevitabilă o anumită formă de gândire magică. Suntem cu toții încorporați într-o realitate magică care nu are nicio cauză sau explicație.

Principalele caracteristici ale realității magice sunt următoarele:

• Natura este construită din unde în câmpul cuantic care au capacitatea de a se transforma în particule. Această natură duală nu are o explicație.
• Dincolo de pragul spațiului, timpului, materiei și energiei se află o stare pre-creată care nu poate fi atinsă din partea noastră a pragului. Prin urmare, fizica acceptă că universul este un exemplu de a crea „ceva din nimic”. Cum se întâmplă asta nu are o explicație.
• Așa-numita materie și energie „întunecată” constituie cea mai mare parte din materia și energia din creație, dar există doar cele mai mici indicii despre ce sunt acestea, deoarece, aparent, nu respectă lexicul legilor naturale care funcționează în universul cunoscut.
• Creierul uman este compus din aceleași atomi, molecule și câmpuri electrice care aparțin altor celule din corp (cu câteva modificări distinctive). Faptul acceptat că creierul poate gândi se prăbușește când cauți cauza gândirii, deoarece nimeni nu a descoperit cum, când sau unde atomii și moleculele de bază au devenit conștiente.
• Cele cinci simțuri nu percep vedere, sunet, atingere, gust și miros. Ele le creează printr-un act de transformare pe care nimeni nu îl poate explica. Roșul pare roșu, sarea are gust sărat și hârtia abrazivă este aspră, așa cum le percepeți, dar în natură nicio astfel de calitate nu există.

Dacă sintetizăm aceste mistere, realitatea însăși devine un act de magie vast și inexplicabil, adăugând câteva factori acceptați de știință, cum ar fi ajustarea fină care a păstrat universul în formare să nu se prăbușească asupra sa sau, alternativ, să se dezintegreze într-un nor fără formă (modificați forțele primordiale cu una dintr-un miliard și universul în formare ar dispărea!)

Partea uimitoare este că lumea tridimensională de zi cu zi există și, în al doilea rând, că ființele umane navighează prin ea atât de ușor. Acceptăm o iluzie care ne înconjoară 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, pentru că și strămoșii noștri au acceptat-o, lăsând în afara acestei realități un grup divers de înțelepți, mistici, văzători și alte persoane cu moduri “anormale” de a vedea realitatea.

Acest grup divers a întâmpinat în general un soi de soartă sumbră, devenind excluși și supuși respingerii, suspiciunii și persecuției. O mână de oameni, totuși, a devenit sursa tradițiilor spirituale ale lumii. Mesajul lor unitar, lăsând la o parte toate diferențele, a fost „Treziți-vă!” Dar adevărul că realitatea de zi cu zi este o iluzie pură a avut chiar și mai multe probleme în a fi acceptat decât proiectul științei de a ne convinge că nu există iluzie. De aici ironia când gândirea magică a revenit să muște mâna știintei atotputernice.

Din această perspectivă, poate că cel mai important lucru pe care îl putem face este să ne deschidem mințile la posibilitățile nelimitate ale universului și să acceptăm că multe dintre întrebările noastre rămân deocamdata fără răspuns. În loc să ne luptăm cu faptul că există lucruri pe care nu le putem explica, ar trebui să ne bucurăm de misterele care încă ne așteaptă să le descoperim și să ne eliberăm de constrângerile limitate ale gândirii noastre tradiționale.

În final, putem spune că gândirea magică și știința nu sunt neapărat incompatibile, ci pot fi văzute ca două perspective complementare asupra universului. Atât gândirea magică, cât și știința ne ajută să ne extindem orizonturile și să ne apropiem de adevărul despre lumea în care trăim.