Taxonomia


Taxonomia (numită uneori și taxologie) este  o disciplină științifică care se ocupă cu stabilirea unor legi de clasificare și sistematizare a unor domenii reale, caracterizate printr-o  structură complexă.

Orice testare trebuie sa tina cont de nivelurile taxonomice ale lui Bloom, adică să testeze: memoria, intelegerea, aplicarea, analiza, evaluarea și creativitatea. Desigur bine echilibrate.

În contextul științelor biologice, termenul  de taxonomie  desemnează, o disciplină a clasificărilor speciilor de viețuitoare de pe Pământ.

În internet, clasificarea în acest fel a elementelor de conținut (pagini de internet, posturi pe blog, fotografii, filme etc.) duce la formarea așa-ziselor taxonomii populare sau folksonomii.

Taxonomia Dimensiunilor Bloom și a Obiectivelor

Taxonomia lui Bloom este un set de trei modele ierarhice care sunt folosite pentru a clasifica diferite obiective de învățare în funcție de complexitatea și specificitatea lor. Această clasificare consideră că învățarea se desfășoară pe trei niveluri: cognitiv, afectiv și psihomotor.

Taxonomia lui Bloom își poartă numele de la Benjamin Bloom, pedagog care a prezidat comitetul de educatori care a creat acest sistem de clasificare. În plus, a fost editorul primului volum al manualului numit „Taxonomia Obiectivelor Educaționale: Clasificarea obiectivelor educaționale”.

Bloom Wheel

Mai târziu, în a doua jumătate a secolului XX, au fost publicate mai multe manuale cu privire la diferitele tipuri de obiective educaționale. În 1956, a fost publicată cea legată de scopurile cognitive, iar în 1964 cea care avea de-a face cu obiectivele afective.

Nivelurile taxonomice

6 Creați, 5 Evaluați, 4 Analizați, 3 Aplicați, 2 Înțelegeți, 1 Amintiți-vă

Creatorii acestui sistem de clasificare au considerat că obiectivele de învățare pot fi de trei tipuri: cognitive, afective și psihomotorii. Deși educația tradițională sa referit doar la obiectivele cognitive, cele trei tipuri sunt la fel de importante pentru dezvoltarea corectă a elevilor si studenților.

În cadrul fiecăreia dintre dimensiuni, se stabilesc o serie de niveluri, variind de la cele mai simple la cele mai complexe. Creatorii acestui sistem de clasificare consideră că este necesar să treacă prin fiecare dintre ele pentru a ajunge la cele mai complicate.

Dimensiunea cognitivă

De la apariția taxonomiei Bloom, domeniile s-au schimbat ușor, mai ales după revizuirea din 2001 a acestui sistem de clasificare. În prezent, nivelurile dimensiunii cognitive sunt următoarele: amintiți-vă, înțelegeți, aplicați, analizați, evaluați și creați.

Memoria

Primul nivel, memoria, implică posibilitatea de a stoca diferite tipuri de informații în memorie: fapte, concepte de bază, idei … În acest prim nivel nu este necesar să înțelegem ce înseamnă aceste idei, ci doar să le amintim.

Nivelul de memorie, prin urmare, este cel mai ușor de realizat și de multe ori este singurul care se realizează în cadrul setărilor educaționale tradiționale.

Înțelegerea

Cel de-al doilea nivel, înțelegere, implică nu numai amintirea informațiilor, ci și înțelegerea semnificației lor. Acest lucru se realizează prin organizarea, compararea și interpretarea ideilor memorate.

Aplicarea

Al treilea nivel, aplicația, constă în utilizarea cunoștințelor memorate și înțelese pentru rezolvarea problemelor. În acest fel, studentii ar trebui să fie capabili să extrapoleze ceea ce au învățat în situații noi pe care nu le-au întâlnit înainte.

Adesea, aplicarea ideilor învățate întărește memorarea și înțelegerea la rândul său.

Analiza

Nivelul al patrulea este analiza. Acest nivel al învățării cognitive implică examinarea informațiilor învățate, găsirea de relații între componentele sale și posibilitatea de a face deducții, predicții și deduceri.

În general, pot fi analizate trei componente ale informațiilor: elementele, organizarea acestora și relația dintre ele.

Evaluarea

Nivelul 5 al noii taxonomii a lui Bloom este evaluarea. Aceasta constă în capacitatea de a face judecăți cu privire la idei și valabilitatea acestora, precum și metoda urmată pentru a le atinge. Evaluarea se poate face pe baza dovezilor interne sau a criteriilor externe, cum ar fi gusturile personale.

Noi cunoștințe

În sfârșit, al șaselea nivel al dimensiunii cognitive a învățării este crearea de noi cunoștințe. În general, este vorba despre reorganizarea ideilor existente în noi moduri, astfel încât să se genereze soluții alternative la o problemă și să se propună noi teorii.

Înainte de revizuirea din 2001 a modelului lui Bloom, această ultimă categorie nu era creație ci sinteza cunoașterii.

Dimensiunea afectivă

Dimensiunea afectivă include toate acele cunoștințe care servesc la înțelegerea propriilor sentimente și a celor ale altora. De asemenea, are de-a face cu abilități cum ar fi empatia, gestionarea emoțională și comunicarea sentimentelor.

Conform clasificării taxonomiei Bloom, există cinci nivele în domeniul afectiv, variind de la cele mai simple până la cele mai complexe: recepția, răspunsul, evaluarea, organizarea și caracterizarea.

Recepția

La recepție, primul nivel și cel mai simplu dintre toate, studentul trebuie să acorde atenție într-un mod pasiv.

Folosind memoria sa, el este capabil să recunoască componenta emoțională a unei interacțiuni. Deși este cel mai simplu nivel, fără ca ceilalți să nu poată.

Răspunsul

În răspunsul celui de-al doilea nivel, elevul acționează după ce a recunoscut componenta emoțională a situației.Dacă este dat corect, acest nivel al învățării afective poate îmbunătăți predispoziția elevului de a învăța sau de a motiva.

Evaluarea

Cel de-al treilea nivel, evaluarea, este că ucenicul dă o valoare specifică unui obiect, unei informații sau unui fenomen. Această valoare poate varia de la simpla acceptare a faptului la un angajament mai puternic. Evaluarea se bazează pe internalizarea unei serii de valori specifice.

Organizarea

Nivelul 4 este organizația. Când ajunge la ea, ucenicul poate organiza diferite valori, informații și idei și le poate găzdui în cadrul propriilor scheme de gândire. Elevul compară propriile valori și este capabil să stabilească o ierarhie între ele.

Caracterizarea

În ultimul nivel, caracterizarea, studentul este capabil să-și creeze propriul sistem de valori care îi ghidează comportamentul din acel moment. Când atinge acest nivel, ucenicul prezintă un comportament consistent, previzibil și total individual, bazat pe valorile pe care le-a dobândit.

Dimensiunea psihomotorie

Dimensiunea psihomotorie are de a face cu capacitatea de a utiliza correct fizic un instrument. De aceea, obiectivele psihomotorii au, de obicei, de a face cu învățarea unor noi comportamente sau abilități.

Deși în clasificarea originală a Bloom, subcategoriile pentru domeniul psihomotor nu au fost create niciodată, alți educatori și-au preluat și și-au dezvoltat propria clasificare.

Cea mai folosită este aceea a lui Simpson, care împarte învățarea psihomotorie în următoarele nivele: percepție, dispunere, răspuns ghidat, mecanism, răspuns complex, adaptare și creație.

Percepția

Primul nivel, percepția, implică capacitatea de a folosi informații din mediul înconjurător pentru a ghida activitatea fizică. În funcție de stimulii detectați de student, el poate alege cel mai bun mod de acțiune pentru fiecare moment.

Dispoziția

Al doilea nivel, dispoziția, are de a face cu răspunsul predeterminat pe care ucenicul îl va avea înainte de fiecare tip de stimul. Când se dă o situație suficientă, elevul va avea o dispoziție de a oferi un anumit răspuns mental, fizic și emoțional.

Ghid de răspuns

Răspunsul ghidat, cel de-al treilea nivel, implică practicarea de abilități complexe prin imitație și încercare și eroare. Acest nivel este esențial pentru a dobândi măiestrie într-o nouă abilitate.

Automatismele

Automatismele, al patrulea nivel, este punctul intermediar în procesul de dobândire a unor îndemânări complexe. Răspunsurile învățate au devenit obișnuite, iar mișcările se pot face cu un anumit grad de încredere și succes.

Răspuns complex

Următorul nivel, răspunsul complex, este punctul în care o nouă calificare a fost stăpânită. Mișcările și acțiunile pot fi efectuate rapid, fără a necesita o atenție conștientă și de succes.

Adaptarea

Adaptarea, penultimul nivel, constă în capacitatea cursantului de a modifica răspunsurile învățate pentru a le adapta la nevoile lor individuale.

Creativitatea

În cele din urmă, creația constă în dezvoltarea de noi modele, mișcări si acțiuni pentru a se adapta noilor situații pentru care abilitățile învățate nu sunt suficiente.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.