27

Unitate in Spiritualitate

Noi „creştem” din univers tot aşa cum frunzele cresc pe ramuri, iar ramurile cresc din copac. A  crede că exişti separat este ca şi cum ai crede că eşti o frunză care a crescut în aer, fără copac. Iată iluzia! Universul este „copacul” nostru comun, realitatea care ne naşte şi apoi ne distruge, doar pentru a ne transforma şi a ne naşte din nou. Cu acest proces putem colabora sau i ne putem opune,  depinde câtă minte avem.  Putem crede ca putem fi bogati, ceilalti fiind saraci. Putem crede ca putem fi fericiti in mijlocul nefericirii. Putem crede ca putem face rau, ceilalti facand bine. Si asa mai departe. Toate acestea sunt cauza fundamentala a nefericirilor. Pentru ca noi toti suntem interconectati, si conectati cu natura si universul. Si toate  conectate la divinitate.

Iluminarea spirituală, termen preţios sub care s-au redactat tratate şi mai preţioase (câteva absolut  tembele), înseamnă înţelegerea acestei idei foarte simple. Tu nu eşti separat de mine! Eu şi tu suntem conectaţi, indiferent dacă asta ne place sau nu.  Ceea ce îţi fac ţie, într-un fel, îmi fac mie însumi, deoarece tu eşti o parte din mine, iar eu sunt o parte din tine.  Odată înţeleasă, ideea rodeşte într-un mod particular în planul acţiunii,  în sensul următor:  devine temeiul unor acţiuni pătrunse de iubire sau grijă pentru cei în care ne recunoaştem. Cu cât aceştia sunt mai mulţi, cu atât sfera iubirii se extinde. Asta mă face, de pildă, să cred că Soarele este o fiinţă extraordinar de iubitoare, deoarece el răsare deopotrivă pentru cei cinstiţi şi pentru pungaşi, pentru oameni buni la suflet şi pentru hahalere. Tot aşa, ploaia cade peste ogoarele celor bogaţi şi săraci, deopotrivă, iar un pom îşi oferă fructele şi celor care îl îngrijesc şi celor care îl lovesc.

Există oameni care cumpără mai multe mere sau banane decât pot mânca sau decât le face bine, tot aşa cum există oameni care au case în care nu locuiesc sau maşini cu care nu circulă.  Dar acesti oameni nu ar da, fara interes, nici un leu pentru cineva aflat in nevoie.  Ceea ce este periculos este ca aceşti oameni au devenit modele sociale, reprezentanţi adulaţi ai unui stil de viaţă la care tinerii (si nu numai ei) aspiră, situaţie care, oricât umor aş avea, îmi creează nişte fiori reci pe şira spinării.