Banii sunt exemplul cel mai clar de transformare a unei forme în materie, a unei imagini mentale într-un lucru. Ei se dovedesc a fi mijlocul de reprezentare a unei relatii invizibile printr-un obiect vizibil, moneda palpabilă,  cardul, biletul de banca sau cecul care trece dintr-o mâna în alta și face să circule bunurile dintr-un loc într-altul.

Mai mult, ei asigură, în special în lumea modernă, preponderența sistemului de reprezentare, deci a convenției și a simbolului asupra ansamblului de obiecte și de raporturi efective.

Astfel, ei  imprimă asupra substanței o figură a gândirii  care o distinge de alte substanțe și permite recunoașterea ei.  Lucrul se înțelege de la sine.  A se substitui lucrurilor, a servi în procesul de schimb,  prin calitati sau greutate, a se preta la masură și transport, este ceva  ce aparține naturii sale fizice. Că și în ceea ce privește natura sa intelectuală, de a oferi valoare pentru ceva, de a asocia semnele și de a permite calculul valorii. În acelasi timp idee și lucru, banul își îndeplinește misiunea de reprezentare a unei mase de bogății și nevoi omenești.

Totodată,  însă,  reprezentarea socială,  asemeni miturilor, religiilor și oricarui alt sistem de semne colective,  este perspectiva prioritară din care îi recunoaștem dominația pe care o exercită asupra noastră, ca și rațiunea banilor de a fi.