Multa vreme, psihologii au inclinat sa creada ca exista o perioada critica de timp in care trebuie sa se realizeze dezvoltarea mentala si sociala a copilului.  Se considera ca dupa varsta de sapte ani este imposibil pentru un copil sa-si completeze lacunele sau sa-si revina in urma unui traumatism psihic.

Acum se stie ca o asemenea conceptie este eronata. Este, desigur, adevarat ca evenimentele traumatizante petrecute in frageda copilarie au un anumit efect asupra omului, dar asta nu inseamna ca traumatismul trebuie sa-l afecteze pentru tot restul vietii.

Faptul ca am fost nefericiti si deprimati in copilarie nu inseamna ca nu putem deveni niste adulti fericiti. Depasirea evenimentelor traumatizante poate fi dificila, iar in unele situatii este nevoie de ajutor din afara, dar, oricum, ea este realizabila. Exista multe cazuri in care oamenii au reusit sa se smulga din mediile cele mai abjecte si sa duca, mai tarziu, o viata fericita si plina de succes.

Mijloacele autoimplinirii si multumirii se afla in mainile noastre. Este nevoie de curaj pentru a-ti construi propria fericire, fiindca asta inseamna sa-ti asumi riscul de a merge pe cai noi, de a afla mai multe despre tine si despre sentimentele tale, si este nevoie de hotarare pentru a inainta pe un drum diferit si pentru a nu renunta atunci cand zaresti primul obstacol.

Schimbarile nu se produc, de obicei, dintr-o data, asa ca avem destul timp sa ne adaptam treptat la ele, pe masura ce au loc. Tot timpul se petrec in jurul nostru schimbari, iar noi suntem siliti sa ne adaptam, asa ca de ce sa nu profitam de aceasta situatie?

Ne putem stabili telurile personale si putem actiona pentru implinirea lor. Acest lucru ne va permite sa evoluam si sa progresam continuu, dincolo de orice limite biologice.