Drumul libertatii trece prin cultura

Drumul libertatii trece prin cultura

Secretul unui comportament agreabil si civilizat in societate se poate obtine din decantarea bunelor obiceiuri filtrate si adaptate de la o generatie la alta. Strabunicii, Bunicii, parintii, anturajul, scoala si nu in ultimul rind Biserica sunt de neinlocuit intr-o existenta normala a oamenilor in societate. Un adevar cunoscut,  dar neasimilat suficient spune  ca drumul  libertatii trece prin cultura si spiritualitate.

Exista o cultura de tip rural – realizata in jurul unei multitudini de obiceiuri, datini, ritualuri ce conduc la un comportament civilizat si o cultura livresca, din care omul scolit poate invata multe, dar nu in mod obligatoriu si bunele  maniere.

Problemele de educatie si comportare civilizata exista in intreaga lume si nu vor fi niciodata rezolvate pe deplin.  Situatia de la  noi, dupa multe zeci de  ani de imixtiune brutala, mai intai comunista, apopi capitalist salbatica si vulgara, in existenta sociala si chiar familiala, a unei forte oarbe, nemiloase, care, in  numele fericirii umane a cautat sa ne ucida fericirea, a incercat sa creeze „oameni noi”, asemenea  unor marionete stingace si supuse, este totusi deosebita de cea din alte parti.  Cum sa surizi  cind ti-e  frica? Cum sa te bucuri cind te temi ca vei fi vazut la  biserica ? Cum  sa-i spui cu drag unei doamne – ” Doamna „, cind exista un decret care te obliga sub semnul unei amenintari continue sa spui ” Tovarasa ” … ?

Cum sa te porti frumos, decent, cand mitocanul de alaturi este plin de bani.  Cum sa-ti pastrezi identitatea si preocuparea culturala cand politicianul semianalfabet iti rade in nas cand incearca sa te cumpere cu o punga cu nimicuri.

Nici o constrangere si nici o libertate a fiecaruia dintre noi nu poate inlocui sfatul unui om intelept, cumpatat si linistit.  In viata fiecarui om exista nevoia de modele, iar in societatea  romaneasca de dupa al doilea razboi mondial  si pana astazi,  evenimentul  cel mai dramatic   l-a constituit tocmai distrugerea acestor categorii ce ar fi trebuit sa devina modele morale. Si distrugerea continua si astazi, folosind alte mijloace, mai perverse.

Intelectualii, oamenii de cultura au umplut temnitele comuniste, tocmai ca pentru un cod al onoarei nu le  permitea sa treaca, in chip cameleonic, de la o doctrina politica la alta; harnicii si inteleptii satului au nimerit cam tot acolo si tot din  aceleasi motive. Si ne-a mai ramas modelul activistului de partid, multiplicat astazi in diverse forme si in diferite  partide.

A fost intr-adevar un „model” si trebuie sa recunoastem ca rezultatul s-a vazut si urmarile se resimt mai ales astazi. S-a deteriorat orice norma morala si aproape toate notiunile normale  au fost golite de sens. Astazi, suntem condusi de forme exacerbate ale activistului de partid, mai rele si mai devastatoare decat au fost activistii de partid, datorita unei capacitati de multiplicare incredibile.

Desigur, e vorba de o imagine trunchiata si catastrofica a societatii in care traim, dar nu putem sa nu tinem seama si de ea.

DrumulLibertatii