Expresia “Nulla dies sine linea” s-a păstrat în conştiinţa colectivă graţie faptului că Plinius cel Bătrân, erudit roman din secolul I d.Hr., o consemnează în celebra sa lucrare “Istoria naturală”, cu referire la pictorul grec Apelles.

Nulla dies sine linea este o expresie latinească, însemnând “Nicio zi fără linie” (fără să tragi linie), altfel spus, într-un sens larg, “Nicio zi pierdută”, “Nicio zi fără eforturi susţinute”, “Nicio zi fără un program riguros”, “Nicio zi fără să adaugi valoare la ziua de ieri”. Numai aşa îţi poţi atinge ţelurile, numai aşa se pot face bine lucrurile care sunt de făcut, numai aşa se formează obişnuinţa muncii.

“Nulla dies sine linea” poate fi deviză şi astăzi, pentru fiecare dintre noi, dacă suntem preocupaţi de a da sens fiecărei zile, dacă vrem să reuşim să ieşim din caracterul indistinct, confuz şi repetitiv al unor activităţi, optând pentru o muncă susţinută, făcută cu pasiune, astfel incât să avem după ce trage o linie in fiecare zi, “linia” care ne aparţine şi ne reprezintă.

NULLA DIES SINE LINEA  nici o zi fără o linie. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exercițiul zilnic esențial pentru desăvârșirea măiestriei artistice. Beethoven și Arghezi le-au luat drept deviză.