Mobilul

În ultimii 20 de ani,  aceste mici (sau mai mari) aparate  din buzunarele noastre, sunt atât de puternice din punct de vedere psihologic, că nu numai schimbă ceea ce facem, ci ne schimbă şi identitatea. Unele din lucrurile pe care le facem acum cu aparatele noastre sunt lucruri pe care, doar acum câţiva ani, le-am fi considerat ciudate sau deranjante, dar au devenit rapid familiare.

Să luăm câteva exemple: Oamenii trimit mesaje sau email-uri în timpul ședințelor din cadrul companiilor. Trimit mesaje, fac cumpărături, sau accesează Facebook în timpul cursurilor, prezentărilor, de fapt, în timpul oricărei întâlniri. Oamenii vorbesc despre noua şi importanta abilitate de a privi în ochi pe cineva în timp ce scrii mesajul. Oamenii îmi explică faptul că este dificil, dar că se poate face. Părinţii trimit mesaje şi email-uri la micul dejun şi cină în timp ce copiii se plâng că nu au parte de întreaga atenţie a părinţilor lor. Dar apoi aceiaşi copii nu îşi oferă unii altora atenţie.  Suntem împreună deşi nu suntem  împreună. Şi trimitem mesaje chiar şi la înmormântări.  Ne scoatem din tristeţea sau din reveria noastră şi ne concentrăm pe telefoanele noastre.

De ce este important acest lucru?  Pentru că eu cred că ne expunem problemelor – mai ales în privinţa modului în care relaţionăm, dar şi în privinţa modului în care relaţionăm cu noi înşine şi cu capacitatea noastră de auto-reflecție. Ne obişnuim cu un alt mod de a fi singuri impreună.  Oamenii vor să fie unii cu alţii. Oamenii vor să îşi personalizeze vieţile. Vor să intre şi să iasă din locurile unde se află, pentru că lucrul care contează cel mai mult pentru ei este să dețină controlul asupra zonei în care își îndreaptă atenţia. Aşa că vrei să te duci la acea şedinţă, dar vrei să fii atent doar la părțile care te interesează. Şi unii oameni cred că acesta esste un lucru bun.Dar puteţi să ajungeţi să vă ascundeţi unii de alţii, chiar dacă sunteţi mereu conectaţi unii cu alţii.

Un prieten mi s-a plâns ca simte că nu mai are colegi la serviciu. Când se duce la serviciu, nu se opreşte să vorbească cu nimeni, nu comunica cu nimeni. Şi spune că nu doreşte să-şi întrerupă colegii pentru că “Sunt prea ocupați cu mailurile lor.” Dar adauga, “Ştii, de fapt,  eu sunt cel care nu doreşte să fie întrerupt.  Cred că ar trebui să îmi doresc, dar mai degrabă folosesc telefonul.”

De-a lungul generaţiilor, oamenii nu se mai satură unii de alţii, doar dacă pot să fie la distanţă unii de alţii, în cantităţi pe care le pot controla.  Adica, nu prea departe, nu prea aproape, la distanţa potrivită.  Dar ceea ce ar putea să fie distanţa potrivită pentru cineva  de vârstă mijlocie poate fi o problemă pentru un adolescent care are nevoie să dezvolte relaţii faţă-în-faţă. 

De ce se feresc oamenii de conversatiile în timp real? Pentru ca nu pot să controleze spontan ceea ce au de gând să spuna.  Aceasta este ideea de bază. Trimiterea de mesaje, email-uri, postarea, toate aceste lucruri ne permit să prezentăm imaginea pe care ne-o dorim despre noi.  Avem posibilitatea să edităm, ceea ce înseamnă că putem şterge, că putem retuşa faţa, vocea, corpul – nici prea puţin, nici prea mult, exact cât trebuie.

Relaţiile interumane sunt in acelasi timp si bogate şi dezordonate şi au cerinţe mari. Şi le aranjăm, le cosmetizam cu tehnologia. Şi când facem acest lucru, unul dintre lucrurile care se pot întâmpla este că se sacrificăm relatia, conversaţia, pentru simpla conectare. Ne schimbăm pe termen scurt.  Şi în timp, putem  să uităm acest lucru, sau începe să nu ne mai pese.

mobile_phones_swimming-374261

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.