Sinergia duce la Abundenta


Sinergia duce la Abundență

Intr-un proiect comun, strategia conceptuală și personală care extrage abundența reciprocă, care va duce la succesul proiectului și a fiecăruia în parte, depinde de atitudinea și de starea de încredere a celor care o aplică.

Aceasta necesită:

  • mai întâi de toate să avem încredere în conceptul respectiv de abundență;
  • să putem avea încredere în ceilalți parteneri și  că aceștia acționează în primul rând din intenții pozitive;
  • să  avem încredere în procesul aducător de abundență, că abundența va apărea dacă facem ce trebuie;
  • să avem încredere în noi înșine;
  • să avem competențele necesare;
  • si să avem încredere că din această experiență comună, putem co-crea experiența de abundență.

Reciproc, neîncrederea creează și întărește conceptul de deficit, de lipsă (modelul lipsuri-lăcomie), percepția de resurse statice și limitate,  în cadrul cărora  alții operează în principal din motive egoiste, unde predomină “reguli de fier” impuse de alții, etc.  Ambele modele funcționează ca niște profeții care se auto-îndeplinesc..

De obicei, când o persoană funcționează împinsă de lăcomie,  a avut experiențe de neîncredere, loialitate, lipsuri provocate de alții, trădare, etc. Din astfel de experiențe, au cartografiat o lume în termeni de lipsuri-lăcomie.

În  managementul conflictelor, se vorbește  despre abundență și penurie ca fiind procese sistemice și relaționale. Se vorbește în termeni de “influență” pe care oamenii o au și o exersează în raport cu ceilalți, în termeni de manifestare a puterii  sau supunere la putere. Ca urmare, acestea descriu cum “puterea” devine o proprietate emergentă care abundă pentru toate pârțile implicate.

Pârțile implicate,  pot,  și încearcă, să-și crească puterea  în același timp.  Înțelegerea aprofundată a interdependenței acestor fenomene face acest lucru evident.

Când doi sau mai mulți oameni își ridica nivelul dependenței  lor  unul fata de altul (de fapt al interdependenței), cu atât crește  sursa lor de putere și se multiplică resursele. Fiecăruia îi creste valoarea, fiind mai bine pus în valoare de ceilalți. Prin urmare, puterea în relațiile de lungă durată nu este mărginită — este o valoare care poate creste continuu. Problema reală nu este singularul “cantitatea de putere sau resurse” pe care fiecare o are, ci sinergia, modul de compunere și echilibrul dintre ele.

10407897_787703497906980_2902592748816945582_n