Stiinta somnului – Somnul e divin. Venerati-l


 

René-Antoine Houasse – Morpheus Awakening as Iris Draws Near, 1690

Știința somnului – Somnul e divin. Venerați-l. Aș dori să discutăm astăzi despre neuroștiința somnului.

In mitologia greacă zeul somnului este Hypnos. Este reprezentat ca un tânăr, de obicei adormit sau cu o torță gata să cadă, adesea înaripat sau cu aripi la tâmple. Se spune că datorită lui, Endymion, pastorul frumos de care se îndrăgostise, avea capacitatea de a dormi cu ochii deschiși. La ajutorul lui apelase și Hera, atunci când a vrut să îl adoarmă pe Zeus pentru a acționa nestingherită asupra lui Heracle. Când s-a trezit, Zeus a vrut să îl arunce în mare, însă pentru a nu-i îndurera mama, zeița nopții temută și respectată de Zeus, nu a făcut acest lucru.  El este fiul Nopții (Nyukta) și al întunericului (Erebus).

Conform „Teogoniei” lui Hesiod, Hypnos locuiește într-o peșteră, lângă care își are originea râul Leta (Oblivion). Înainte de a intra în peșteră, unde lumina nu pătrunde și nu ajung sunete, cresc plantele cu efect hypnotic, mai ales macii. În fiecare noapte, zeul adormit se ridică pe cer în carul mamei sale Nyukta. La romani, corespondentul lui Hypnos este Somnus.

Morfeu (Morpheus) a fost zeul grec al viselor, unul dintre cei o mie de fii ai lui Hypnos. Fiu al Somnului si al Nopții, zeul viselor in mitologia greacă; în vis lua formă omenească. Avea aripi de fluture, și în mână frunze de mac, cu care atingea pleoapele muritorilor. În alte reprezentări, el apare sub forma unui bătrân cu aripi, cu o coroană de mac pe cap și cornul abundenței în mână.

Sa trecem acum la neuroștiința somnului. Viaţa a evoluat în condiţii de ciclicitate lumină şi întuneric, lumină, şi apoi întuneric. Şi aşa, plantele şi animalele şi-au dezvoltat propriile ceasuri interne, astfel încât să fie pregătite pentru aceste schimbări în lumină. Acestea sunt ceasuri chimice, şi se găsesc în toate organismele care au două sau mai multe celule şi chiar la unele monocelulare.

In cazul oamenilor îi spunem ceas biologic. Avem un ceas biologic şi se pare că e extrem de important în vieţile noastre.

Trăim într-o cultură a decalajului de zbor, a călătoriilor globale, afacerilor 24 de ore din 24, a muncii în schimburi. Şi modurile noastre moderne de a face lucrurile au avantajele lor, dar cred că ar trebui să înţelegem și costurile.

De cât de mult somn avem nevoie? Cu toții avem, din când în când, o noapte de nesomn și asta e perfect normal, dar cum putem să îmbunătățim cantitatea și calitatea somnului nostru?

Pentru un adult obișnuit, recomandarea actuală e undeva între șapte și nouă ore de somn pe noapte. Ce am descoperit din studiile pe scară largă, e că folosind această referință de șapte până la nouă ore, odată ce cobori sub această limită, riscul de deces începe să crească. Cu alte cuvinte, cu cât somnul e mai scurt, cu atât viața ta e mai scurtă.

Dar s-a constatat că nu e o relație chiar liniară, așa cum ne-am aștepta. Nu e ca și cum cu cât dormi mai mult, cu atât riscul de deces e mai mic. De fapt, se întâmplă ceva ciudat. Odată ce ai trecut de nouă ore, începe să se vadă o creștere a riscului de deces, lucru care pare destul de neobișnuit. Cercetătorii au venit cu cel puțin două explicații diferite.

Prima e că, dacă ne uităm la aceste studii, e posibil ca persoanele care dorm mai mult de 9 ore pe zi să sufere de anumite afecțiuni și boli. Când contractăm o infecție sau suferim de o boală, de obicei încercăm să dormim mai mult sau să stăm mai mult în pat. Cu alte cuvinte, nu se luaseră în considerare în acele studii bolile sau afecțiunile care declanșaseră în acei oameni reacția de a dormi mai mult. Asta e o explicație.

A doua explicație posibilă e calitatea slabă a somnului, deoarece calitatea somnului, fără a ține seama de cantitatea de somn, e asociată cu un risc de deces. Cu cât calitatea somnului e mai slabă, cu atât riscul de deces e mai mare. Persoanele cu un somn neodihnitor vor încerca să doarmă mai mult; vor sta mai mult în pat pentru a compensa calitatea proastă a somnului. Poate fi un somn neodihnitor deghizat într-un somn prelungit, care e asociat cu un risc crescut de deces, mai degrabă decât un somn de lungă durată.

Dar dacă ne gândim puțin la societate în ansamblu, cred că lumea modernă ne împinge în permanență să lucrăm mai mult, neglijându-ne astfel somnul. Dar dacă ne dorim să trăim mai mult și să ne bucurăm de beneficiile și de roadele muncii noastre, ar trebui să începem să facem din somn o prioritate. Dacă eşti o persoană obişnuită, 36% din viață ți-o vei petrece dormind, însemnând că dacă trăieşti până la 90 de ani, 32 de ani îi vei petrece dormind.

Aceşti 32 de ani ne spun că, pentru Mama Natura, somnul este important.  Ce facem în secolul XXI în privinţa somnului? Desigur, folosim lumina artificială ca să invadăm noaptea şi să ocupăm întunericul, şi odată cu acestă invazie,  tratam somnul ca pe un inamic. În cel mai bun caz, tolerăm nevoia de a dormi, iar în cel mai rău, unii dintre noi ne gândim la somn ca la o boală care necesită un fel de vindecare. Ignoranţa noastră cu privire la somn e destul de profundă.

Somnul e o parte foarte importantă a biologiei noastre, și neurologii încep să explice de ce e atât de important. Atunci când dormi, creierul nu se oprește. De fapt, unele zone ale creierului sunt mai active în timpul somnului decât în starea de veghe. Alt lucru important despre somn e că nu începe dintr-o singură structură a creierului, ci este o proprietate a rețelei neuronale.  Ceasul biologic ne spune când e bine să ne trezim, şi când e bine să dormim, şi această structură interacționează cu o întreagă gamă de alte zone din hipotalamus, hipotalamusul lateral, nucleii preoptici ventrolaterali. Toate acestea se combină şi trimit proiecţii  la trunchiul cerebral. Trunchiul cerebral proiectează în faţă şi inundă cortexul, cu neuro-transmiţători care ne ţin treji şi care în fond ne asigură conştienţa. Aşa că somnul se produce dintr-o întreagă gamă de diferite interacţiuni din creier, şi, concret, somnul porneşte sau se opreşte ca rezultat al unor interacţiuni de aici.

Ce e somnul, de ce dormim? Şi să nu vă mire, că oamenii de ştiinţă nu au ajuns la un consens. Exită sute de idei diferite despre cauza somnului, şi o să subliniez trei dintre ele.

Prima e un fel de idee de refacere si e oarecum intuitivă. În esenţă, tot ceea ce am ars în timpul zilei, refacem, înlocuim, reconstruim în timpul nopţii.  S-a demonstrat că în interiorul creierului o întreagă gamă de gene se activează în timpul somnului, şi acele gene sunt asociate cu restaurarea și cu reţelele metabolice. Există dovezi bune pentru întreaga ipoteză a restaurării.

Dar conservarea energiei? Din nou, probabil intuitiv, în esenţă dormi pentru a economisi calorii. Când tragi linia, totuşi, nu prea iese bine. Dacă compari un individ care a dormit toată noaptea sau a stat treaz şi nu s-a mişcat foarte mult, economisirea de energie a somnului e de 110 calorii pe noapte. E echivalentul unei chifle de hot dog. Aş spune că o chiflă de hot dog e un rezultat destul de sărăcăcios pentru un comportament atât de complicat şi de solicitant ca somnul. Aşa că nu sunt prea convins de ideea conservării de energie.

A treia idee spune ca somnul este necesar pentru procesarea informațiilor şi consolidarea memoriei. Știm că după ce ai încercat să înveţi o lecţie, dacă te privezi de somn, reținerea lecției e spulberată. Extrem de afectată. Aşa că somnul şi consolidarea memoriei sunt importante. Totuşi, nu e doar fixarea memoriei şi reamintirea. S-a dovedit a fi surprinzătoare abilitatea noastră de a veni cu soluţii inovatoare la probleme complexe e enorm crescută de o noapte de somn. De fapt, a fost estimat că ne dă un avantaj de trei ori mai mare. Dormitul pe timpul nopţii ne îmbunătăţeşte creativitatea. Se pare că în creier, în timpul somnului, conexiunile neuronale, conexiunile sinaptice sunt întărite şi consolidate, iar conexiunile mai puţin importante au tendinţa să se slăbească, să devină mai puţin importante.

De fapt, probabil că adevărul este undeva la mijloc și că dormim pentru mai multe motive diferite.  O mare parte dintre oamenii de azi sunt grav privați de somn. Să aruncăm o privire la privarea de somn. Multe categorii sociale sunt private de somn. Să ne uitam la scala somnului. În anii 1950, datele sugerează că majoritatea dormeam aproximativ opt ore pe noapte. În ziua de azi, dormim cu 1,5-2 ore mai puțin în fiecare noapte, deci suntem în jurul a 6,5 ore pe noapte. La adolescenți e mai rău, mult mai rău. Ei au nevoie de nouă ore pentru o performanță maximă a creierului, dar mulți dintre ei, într-o noapte din timpul săptămânii, dorm doar cinci ore. Pur şi simplu nu e suficient. Dacă ne gândim la alte categorii sociale, la cei vârstnici, abilitatea de a dormi neîntrerupt e oarecum diminuată, mulţi dorm mai puţin de cinci ore pe noapte.

Mai sunt cei care lucrează în schimburi și mai ales cei care lucrează în schimbul de noapte. Ceasul intern nu se schimbă în funcţie de cerinţele muncii de noapte. E blocat pe acelaşi ciclu lumină-întuneric ca şi noi ceilalţi. Când bietul muncitor de noapte merge acasă și încearcă să doarmă în timpul zilei, foarte obosit, ceasul intern spune: „Trezeşte-te. E timpul să te trezeşti.” Deci calitatea somnului ca muncitor de noapte e de obicei foarte scăzută, din nou, în limita de cinci ore.

Când eşti obosit şi ai nevoie de somn, stai prost cu memoria, cu creativitatea, ai implusivitatea crescută, şi per total stai prost cu discernământul. Dar, e mult mai rău decât atât. Dacă ai un creier obosit, creierul râvneşte după lucruri care să-l trezească:  medicamente, stimulante. Cafeina reprezintă stimulantul preferat în multe ţări. O mare parte a zilei e alimetată de cafeină, şi dacă ai un creier cumplit de obosit, nicotină. Și desigur, alimentezi starea de veghe cu aceşti stimulanţi, iar apoi se face 11 noaptea, şi creierul îşi spune: „Trebuie să adorm în curând. Cum să adorm când eu mă simt așa activat?” Atunci, bineînțeles, recurgi la alcool. Alcoolul, sporadic, o dată sau de două ori pe săptămână, poate fi bun pentru a te seda ușor. De fapt poate uşura tranziţia spre somn. Dar trebuie să fii conştient că alcoolul nu asigură somnul. E o mimare biologică a somnului, te sedează. În consecinţă prejudiciază unele din procesele neuronale care au loc în timpul consolidării memoriei şi recuperării memoriei. Deci e o măsură acută pe termen scurt, dar nu deveniţi dependenţi de alcool ca modalitate de a adormi noaptea.

Ceea ce am descoperit în ultimii ani e că trebuie să dormi după ce ai învățat pentru a putea salva acele noi informații, astfel încât să nu le uiți. De fapt, trebuie să dormi şi înainte de a învăţa pentru a pregăti creierul, ca pe un burete uscat, gata să absoarbă noi informaţii. Iar fără somn, circuitele memoriei creierului devin suprasaturate şi nu poți absorbi noi informaţii. ce funcţionează greşit în creier și produce aceste dizabilităţi de învăţare. Există un organ ce se află în stânga şi în dreapta creierului, numit hipocampus. Puteţi să vă gândiţi la hipocamp ca la „inbox” informaţional al creierului vostru. E foarte bun la receptarea de noi informații şi la păstrarea lor. Iar dacă analizăm structura acelor oameni care au dormit toată noaptea, observăm o activitate sănătoasă asociată cu învăţare. Totuşi, la oamenii care au fost privaţi de somn nu se poate observa nicio activitate semnificativă. E ca şi cum privarea de somn a închis „inbox”-ul memoriei şi orice informație transmisă e respinsă.

Pur şi simplu nu puteți memora lucruri noi. Deci, acesta e un efect nociv rezultat dacă eliminăm somnul.  Ei bine, ne putem pune  întrebarea: care e caracteristica fiziologică a somnului, atunci când ai parte de el, care restaurează şi îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de înţelegere?  Ei bine, s-a descoperit că există unde cerebrale mari şi puternice ce apar în timpul etapelor cele mai profunde ale somnului, care au suprapuse pe ele o explozie spectaculoasă de activitate electrică,  care se numesc axele de somn. Şi calitatea combinată a acestor unde cerebrale ale somnului profund se comportă noaptea ca un mecanism de transfer a fişierelor, mutând informațiile dintr-un rezervor pe termen scurt, vulnerabil, într-o zonă de depozitare pe termen lung a creierului, şi astfel le protejează, le asigură. Şi e important să înţelegem ce generează aceste beneficii ale memoriei în timpul somnului,  deoarece există implicaţii medicale şi sociale.

Nu e niciun secret că pe măsură ce îmbătrânim, abilităţile noastre de a învăţa încep să scadă. Dar am descoperit, de asemenea, că semnătura fiziologică a îmbătrânirii este si înrăutățirea somnului, în special a somnului profund. Afectarea somnului profund e un factor care contribuie la deteriorarea cognitivă sau la deteriorarea memoriei pe parcursul îmbătrânirii și asta e  valabil și în cazul bolii Alzheimer.  Prin disciplina și un stil de viață echilibrat, putem restabili o parte din calitatea benefică a somnului profund şi, făcând asta, putem repara funcţia de învăţare şi memorizare?

O altă legătură cu pierderea somnului o are creşterea în greutate. Dacă dormi aproximativ cinci ore sau mai puțin în fiecare noapte, atunci ai 50% şanse să fii obez. Care e legătura aici? Lipsa somnului crește eliberarea a hormonului grelină, hormonul foamei. Se produce grelină, ajunge la creier. Creierul spune: „Am nevoie de carbohidraţi” şi caută carbohidraţi, în special zahăr. Deci există o legătură între oboseală şi predispoziţia metabolică pentru creşterea în greutate.

Somnul e la fel de important şi pentru corp.  Exista o legătură între privarea de somn şi sistemul cardiovascular.  Există un experiment global făcut asupra a vreo 2 miliarde de oameni din 70 de ţări, de două ori pe an. Se numește „ora de vară”. Primăvara, când pierdem o oră de somn, observăm o creștere cu 24% a infarctelor în ziua următoare. În toamnă, când câştigăm o oră de somn, vedem o reducere cu 21% a infarctelor. Nu e incredibil? Și vedem exact același efect pentru accidentele rutiere. Privarea de somn afectează și sistemul imunitar, dar și incidența cancerului intestinal, cancerului prostatic şi cancerului mamar. Legătura dintre privarea de somn şi cancer e acum atât de puternică încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii a clasificat orice formă de muncă pe timp de noapte ca fiind un factor carcinogen.

Stresul. Persoanele obosite sunt foarte stresate. Iar un lucru care vine cu stresul, desigur, e pierderea de memorie.  Dacă eşti stresat, nu e o mare problemă, dar dacă stresul e asociat cu pierderea somnului, devine o problemă. Stresul conduce la scăderea imunităţii, oamenii obosiţi tind să aibă rate mai crescute de infecţii, şi sunt câteva studii care arată că muncitorii care lucrează in schimbul de noapte, au o rată mai mare a cancerului. Nivelul crescut de stres aruncă glucoza în circulaţie. Glucoza devine o parte dominantă a vascularizării şi în fond devii intolerant la glucoză. Deci, diabet de tipul 2. Stresul creşte incidenta bolilor cardiovasculare ca rezultat al creşterii presiunii arteriale.

Intre timp s-a descoperit că lipsa somnului afectează însăşi structura vieții biologice: codul nostru genetic.  Pur şi simplu nu există aspect al stării voastre de bine care să poată fi lipsit de somn şi să scape nevătămat. E ca o ţeavă de apă spartă în casă. Privarea de somn se va infiltra în orice crăpătură a fiziologiei voastre, afectând până și alfabetului nucleic, ADN-ul, care dictează narativul sănătăţii voastre zilnice.

Majoritatea dintre noi, desigur, ne întrebăm: „De unde să ştiu dacă dorm suficient?” Ei bine, nu e greu. Dacă ai nevoie de o alarmă dimineaţa pentru a te scula din pat, dacă ai nevoie de mult timp pentru a te trezi, dacă ai nevoie de multe stimulante, dacă eşti morocănos, iritabil, dacă ţi se spune de către colegii de muncă că arăţi obosit şi irascibil, e probabil că ești în urmă cu somnul. Ascultă-I, dar mai ales Ascultă-te.

Ce să faci pentru a remedia problemele de somn?  Fă-ți dormitorul un rai pentru dormit. Primul lucru critic e să-l faci cât mai întunecat cu putinţă, şi să-l faci puţin răcoros, e foarte important. Redu expunerea la lumină cu cel puţin jumătate de oră înainte să mergi la culcare. Lumina creşte nivelul de vigilenţă şi va întârzia somnul. Care-i ultimul lucru pe care mulți îl facem înainte să dormim? Stăm într-o baie puternic luminată uitându-ne în oglindă în timp ce ne spălăm pe dinţi. E cel mai rău lucru pe care-l putem face înainte de culcare. Închide telefoanele mobile. Închide calculatoarele. Închide toate lucrurile care îți agită creierul. Încearcă să nu bei cafea sau ceai  târziu în timpul zilei, ideal ar fi să nu bei după prânz.

Expunerea la lumină dimineaţa e bună pentru setarea ceasului biologic al ciclul lumină-întuneric. Deci căutaţi lumina de dimineaţă. În fond, ascultaţi-vă pe voi înşivă. Întindeţi-vă. Faceţi toate acele lucruri care ştiţi că vor conduce spre un somn odihnitor.

Avem nevoie in medie de opt ore de somn pe noapte.  Unii au nevoie de mai mult, alţii mai puţin. Trebuie să-ţi asculţi corpul.

Vârstnicii au nevoie de mai puţin somn? Nu-i adevărat! Nevoia de somn a persoanelor în vârstă nu scade. De fapt, somnul se fragmentează şi devine mai puţin robust, dar nevoia de somn nu scade.

Somnul nu e un lux opţional al vieții. Somnul e o necesitate biologică nenegociabilă. E sistemul nostru de susţinere a vieţii și e cel mai apropiat efort al Mamei Natură de nemurire. Iar scăderea numărului orelor de somn are un impact catastrofal asupra sănătății, bunăstării, chiar şi asupra siguranței și educației copiilor noștri. Există o epidemie tăcută a privării de somn şi devine rapid una dintre cele mai mari provocări ale sănătăţii publice cu care ne confruntăm în secolul XXI. Cred că a venit timpul să ne revendicăm dreptul nostru la o întreagă noapte de somn. Şi asta fără să ne simțim rușinați și fără să ne simțim stigmatizați drept leneși. Și făcând asta, ne putem reuni cu cel mai puternic elixir al vieții.

Deoarece nu putem recupera somnul pierdut, ce ar trebui să facem? Ce facem când ne zvârcolim noaptea în pat? Sau lucrăm în schimb de noapte sau orice altceva?  Nu putem să recuperăm somnul pierdut. Somnul nu e ca o bancă. Nu poți acumula o datorie, sperând că o vei plăti mai târziu. Trebuie să subliniez că motivul pentru care e atât de catastrofal și pentru care sănătatea noastră se deteriorează așa repede, e, în primul rând, pentru că oamenii sunt singura specie care în mod deliberat se privează de somn pentru niciun motiv evident. Și subliniez asta pentru că Mama Natură pe parcursul evoluţiei nu s-a confruntat vreodată cu privare de somn. Aşa că nu a dezvoltat o plasă de siguranță şi de asta, când dormi mai puţin lucrurile o iau razna atât de repede, atât în creier, cât și în corp. Aşa că trebuie să te organizezi.

Dacă stai în pat treaz prea mult timp, ar trebui să te ridici din pat şi să mergi în altă cameră şi să faci altceva. Asta deoarece creierul va asocia foarte rapid dormitorul cu locul de veghe şi trebuie să rupi această asociere. Aşa că, întoarce-te în pat doar când eşti somnoros, iar în acest mod vei reînvăţa asocierea pe care ai avut-o odată, aceea că patul e locul unde dormi. Analogia ar fi că niciodată nu te aşezi la masă aşteptând să ţi se facă foame; atunci, de ce ai stai în pat așteptând să ţi se facă somn?

Mulți dintre noi își încep ziua cu o ceașcă de cafea și probabil își încheie ziua cu un pahar de vin sau cu un alt tip de băutură alcoolică. Dar se pare că aceste două substanțe, alcoolul și cofeina, pot avea un impact surprinzător asupra somnului.

Să începem cu cofeina. Cofeina face parte dintr-o clasă de substanțe numită „stimulente psihoactive”. Cofeina ne face mai vioi, toată lumea știe asta. Ne trezește. Dar există cel puțin încă două proprietăți ascunse ale cofeinei pe care unii oameni nu le cunosc.

Prima este durata acțiunii cofeinei. Pentru un adult obișnuit, cofeina are o așa-numită perioadă de înjumătățire de aproximativ cinci-șase ore. Asta înseamnă că, după circa cinci-șase ore, 50 la sută din cofeina consumată încă circulă în organism. Drept urmare, cofeina dispare în proporție de 75% din organism în aproximativ 10-12 ore. Cu alte cuvinte, să presupunem că bei o ceașcă de cafea la ora 2 după-amiaza. S-ar putea ca un sfert din acea cofeină să rămână în creier până la miezul nopții. Astfel, ar putea să îngreuna procesul de adormire sau să compromită liniștea somnului pe parcursul nopții. Acesta este primul efect al cofeinei.

A doua problemă a cofeinei este că poate modifica calitatea somnului. Unii ar spune că sunt unul dintre acei oameni care pot bea cafea la cină și care dorm bine, neîntrerupt. Dar, chiar dacă e adevărat, cofeina poate scădea cantitatea de somn adânc, non-REM, mai exact stadiile 3 și 4 de somn non-REM. Acela este somnul adânc, odihnitor. Astfel, te poți trezi dimineața următoare fără să te simți revigorat, odihnit. Dar nu-ți amintești să te fi trezit în noapte, nu-ți amintești să fi adormit greu, deci nu faci legătura, dar s-ar putea să simți nevoia să bei două cești de cafea dimineața pentru a-ți reveni în loc de una.

Acum să trecem la alcool, pentru că alcoolul este unul dintre cele mai neînțelese somnifere. De fapt, nu este deloc un somnifer. Poate afecta somnul în cel puțin trei moduri.

În primul rând, alcoolul face parte din clasa de substanțe numite „sedative”. Dar sedarea nu este somn. Studiile ne arată că există o diferență semnificativă între cele două. Sedarea este un fenomen în care pur și simplu se scot din funcțiune neuronii în special cei din cortex. Acesta nu este un somn natural. De fapt, în timpul somnului adânc non-REM, de exemplu, creierul are o coordonare extraordinară a sute de mii de neuroni care, dintr-o dată, se activează în același timp, apoi se opresc, apoi se activează, apoi se opresc, producând niște unde cerebrale puternice ale somnului adânc non-REM. Acesta este primul mod în care alcoolul poate fi problematic. Confundăm sedarea cu somnul adânc.

A doua problemă a alcoolului este că îți poate fragmenta somnul. Alcoolul poate activa în timpul somnului, ceea ce numim „răspunsul de fugă sau luptă” al sistemului nervos, ceea ce te va trezi mai des în timpul nopții. Alcoolul poate crește cantitatea de substanțe care sporesc starea de alertă din creier care, din nou, pot fragmenta somnul.

A treia și ultima problemă cu alcoolul și somnul este că alcoolul poate bloca somnul REM sau somnul în care visezi. După cum vom învăța în episoadele viitoare, somnul REM, somnul cu mișcări oculare rapide sau cel în care visezi, are o mulțime de beneficii pentru sănătatea emoțională, psihică și chiar pentru creativitate.

Nu sunt aici ca să vă spun cum să trăiți. Nu sunt si nu vreau să par puritan.  Ce vreau să fac este să vă informez cu privire la relația dintre cofeină, alcool și somn, ca voi să puteți face o alegere informată cu privire la modul în care să vă trăiți viața atunci când sănătatea somnului e o prioritate.

Ultimul lucru de remarcat e că dacă suferiți de o tulburare de somn, cum ar insomnia sau apneea în somn, atunci aceste sfaturi s-ar putea să nu vă ajute.  Așadar, dacă credeți că aveți o tulburare de somn, mergeți și vorbiți cu medicul. Acesta e cel mai bun sfat.

Cred că dovezile sunt clare. Putem să ne gândim la somn ca la un sistem vital de suport. De fapt, unii chiar cred că somnul e o super putere.

Ca o concluzie, dacă ai parte de somn bun, asta îţi îmbunătățești concentrarea, atenţia, luare deciziilor, creativitatea, abilităţile sociale, sănătatea. Dacă dormi bine, asta îţi reduce toanele, nivelul de stres, iritabilitatea, impulsivitatea, şi tendința de a bea şi lua medicamente. Jim Butche a spus: „Somnul e divin. Veneraţi-l.”

Sa auzim numai de bine şi mai presus de toate… Sper că veţi dormi bine!

Waterhouse-sleep and his half-brother death-1874