Fraternitatea ca necesitate


Epifenomenele pe care le vedem actualmente izbucnind și căpătând proporții (droguri, secte, neo-marxism, neo-romantism si neo-misticism… ) ascund o nevoie profundă. O lipsă esențială.

De aici  și căutarea, prin orice mijloace, uneori bezmetică, a unei învățături care să treacă dincolo de cadrul meschin al cotidianului și să permită transcenderea Iui, căutare a fraternității într-o comunitate ce-și analizează drumul, nevoie de practici colective care să ne călăuzească, să ne adune laolaltă.

Pentru fiecare dintre noi, important este să ne facem viața frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm acele lucruri pe care nu le putem influența sau schimba. Să lăsăm acele lucruri pentru care nu avem nici informațiile,  nici competența,  nici resursele și nici mijloacele necesare să acționăm.

Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să  conservăm și să  protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm și să ne ajutăm, să ne respectăm istoria și strămoșii,  pe scurt:  să ne trăim viața frumos, liniștiți și mulțumiți și să lăsăm moștenire un mediu care să permită dezvoltarea, împlinirea, succesul…

Libertate, egalitate, fraternitate (în franceză Liberté, égalité, fraternité) este deviza națională a Franței. A fost folosită inițial în timpul Revoluției franceze și oficializată la sfârșitul secolului al XIX-lea.  Această deviză are ca temei legal articolul 1 din Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului, adoptată în august 1789 de către Adunarea Națională a Franței (Assemblée nationale).

Este adevărat că oamenii se nasc cu aptitudini diferite, sunt înzestrați cu talente diferite, trăiesc în medii diferite. Într-un cuvânt, sunt  diferiți. Cei care au introdus principiul libertate, egalitate și fraternitate au încercat să elimine privilegiile unora în fata legii, a faptului ca majoritatea nu aveau libertatea de a-și căuta năzuința spre fericire, spre a accede la anumite funcții și demnități pentru că îi recomandă talentul, abilitățile și nu faptul că s-au născut nobili. Cu Fraternitatea lucrurile sunt total diferite. Daca egalitatea este impusa “manum militarium” prin lege, iar libertatea este statornicită inclusiv de religii (nu toate), fraternitatea înseamnă solidaritatea si responsabilitatea cetățenilor, a membrilor unei colectivități. In lipsa fraternității, respectiv a unor idealuri comune nu putem avea nici egalitate si nici libertate.

Chiar daca lozinca Revoluției franceze este Libertate, Egalitate, Fraternitate, trebuie înțeles că Fraternitatea este cea care stă la baza primelor două. Fraternitatea nu este ceva care apare azi și mâine dispare, fraternitatea se seamănă, se cultivă, se udă, se crește și se întreține începând din copilărie, continuă pe toată durata adolescenței, maturității și bătrâneții și se termină în momentul in care părăsim această lume. Roadele fraternității sunt nu numai libertatea și egalitatea ci și respectul și responsabilitatea fațâ de familie, colectivitate, țară, instituții, față de semenii noștri de aici și de aiurea aflați la greu.

10463980_932507146766577_599434485415810016_n