Sum ergo Deus est


“Dubito ergo cogito, cogito ergo sum, sum ergo Deus est” – Rene Descartes

Descartes credea că a descoperit adevărul fundamental când in anul 1637 in tratatul Discours De la Méthode a  făcut afirmaţia: „Gândesc, deci exist”. 

De fapt, el formulase eroarea fundamentală: echivalarea gândirii cu Fiinţa şi a identităţii cu gândirea. Cel ce gândeşte compulsiv, adică aproape toată lumea, trăieşte într-o stare de separare aparentă, într-o lume nebunesc de complexă, cu conflicte şi probleme perpetue, o lume care reflectă fragmentarea din ce în ce mai mare a minţii. 

Iluminarea este o stare de integritate, de a fi „unitar” şi, din acest motiv, împăcat. A fi unitar cu viaţa în aspectul său manifest, lumea, ca şi cu sinele nostru profund şi viaţa nemanifestă – a fi unitar cu Fiinţa.

Iluminarea nu este numai sfârşitul suferinţei şi al conflictelor perpetue din interiorul şi din afara noastră, ci şi sfârşitul sclaviei noastre faţă de gândirea neîntreruptă. Ce sentiment incredibil de eliberare! Identificarea cu mintea creează un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecăţi şi definiţii ce blochează orice relaţie autentică. Se interpune între conştiinţa de sine şi persoană, între noi şi restul oamenilor, între dvs. şi natură, între noi şi Dumnezeu.

Acest ecran de gânduri este cel care creează iluzia separării, impresia că existaţi complet separat de „celălalt”. Atunci uitaţi faptul esenţial că, în spatele nivelului aparenţei fizice şi al formelor diferite, suntem unitari cu tot ceea ce există. Prin „uitaţi” vreau să spun că nu mai puteţi  simţi această unitate ca realitate de sine evidentă. Puteţi crede că acest lucru este adevărat, dar nu mai ştiţi că este adevărat. O credinţă poate fi liniştitoare. Totuşi numai prin experienţa proprie devine eliberatoare.

Gândirea a devenit o boală. Bolile apar atunci când lucrurile nu mai sunt în echilibru. De exemplu, nu este nimic anormal în multiplicarea şi diviziunea celulelor în corpul uman, dar, când acest proces continuă fără să ţină cont de organism ca întreg, celulele proliferează şi apare o boală.

Mintea este un instrument minunat dacă este folosită corect. Totuşi, folosită incorect, devine foarte distructivă. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu contează în ce măsură vă folosiţi incorect mintea – pentru că, de obicei, nu o folosiţi deloc.  Ea vă foloseşte pe dvs. Aceasta este boala. Credeţi că sunteţi mintea dvs.  Este o iluzie. Instrumentul a pus stăpânire pe dvs.

Descartes