Democratizarea Informațiilor
Aparţin generaţiei care s-a născut în zodia cărţii şi presei tipărite. Asemenea multora de aceeași vârstă, păstrez încă plăcerea cititului tihnit al unei cărți, savurarea mirosului din librarii sau din biblioteci, plăcerea răsfoirii unei publicaţii, precum şi a foşnetului paginilor şi mirosului de tuş tipografic specific ziarelor. Calitatea de a fi fost „cetăţean al Galaxiei Gutenberg” mă îndreptăţeşte, desigur, să apreciez cu uşurinţă modificările uluitoare care s-au produs odată cu intrarea în epoca informației și a cunoașterii.
Noțiunea de Societatea cunoașterii este utilizat astăzi în întreaga lume. Societatea cunoașterii reprezintă mai mult decât societatea informațională, înglobând-o de fapt pe aceasta. Cunoașterea este informație cu înțeles și informație care acționează. De aceea, societatea cunoașterii nu este posibilă decât grefată pe societatea informațională și nu poate fi separată de aceasta. Societatea informațională se caracterizează prin democratizarea informației, comunicării, înțelegerii și cooperării.
În esență, această societate se bazează pe Internet și Social Media. Societatea informatică reprezintă o nouă etapă a civilizației umane, un nou mod de viață calitativ superior care implică folosirea intensivă a informației în toate sferele activității și existenței umane, cu un impact economic și social major. Societatea informatică permite accesul larg la informație, la noi moduri de lucru și de cunoaștere, prin ștergerea limitărilor geografice amplifică posibilitatea globalizării economice și a creșterii coeziunii comunitare. Avansul către societatea informațională, bazată pe cunoaștere este considerată o evoluție absolut necesară pentru asigurarea dezvoltării durabile în noul context, bazat, în principal, pe produse și activități intelectual-intensive, precum și pentru realizarea unei civilizații socio-umane avansate.
Societatea informațională bazată pe cunoaștere înseamnă mai mult decât progresul tehnologiei și aplicațiilor informaticii și comunicațiilor, ea integrând și dimensiunile: socială (cu impact asupra îngrijirii sănătății, solidarității și protecției sociale, muncii și pieței muncii, educației și educației continue etc.), ambiental (cu impact asupra utilizării resurselor și protecției mediului), cultural și economic (cu dezvoltarea unor noi paradigme ale economiei digitale și ale noii economii bazate pe cunoaștere, inovare, cultură antreprenorială, educație a cetățeanului și a consumatorului).
Un vector al societății cunoașterii este un instrument care transformă societatea informațională într-o societate a cunoașterii.
Informația și Cunoașterea înseamnă putere. Punând la dispoziție oamenilor informații, cunoaștere și metode digitalizate, înseamnă să-i investești cu un control, de altfel absolut normal, asupra domeniului în care lucrează. Odată cu dezvoltarea Internetului, oamenii se afla într-un moment de răscruce a istoriei, deoarece prin aceasta nouă formă de comunicare se produc transformări importante legate de viața noastră. În esență, orice sistem social la care iau parte persoane investite cu libertate, trebuie, pentru o buna funcționare într-un mediu concurențial din ce în ce mai dinamic, să asigure modalități de prelucrare, stocare și transmitere a informației ferite de orice constrângeri, adică să funcționeze pe baza unei e-democrații.
Termenul de „societate a cunoaşterii” nu este nou. El a apărut în anii 1970, în contextul entuziasmului legat de apariţia societăţii post-industriale, pentru a sublinia semnificaţia sporită a cunoaşterii ştiinţifice pentru economie şi societate, nu numai în sine, ci şi ca factor de evidenţiere a raţionalităţii tehnocratice şi instrumentale, ca principiu fundamental al organizării sociale şi economice. La acel moment, accesul la informație încă nu era democratizat.
Ceea ce este nou acum este, pe de o parte, viteza cu care se înnoiesc cunoștințele, faptul că volumul de cunoștințe pe care îl avem la dispoziţie se dublează la fiecare cinci ani şi, pe de altă parte, natura forţei motrice care animează schimbările sociale, economice şi culturale, care depăşeşte lumea tehnologiilor informaţionale. Cunoaşterea nu mai este doar o componentă a economiei moderne, ci devine un principiu organizaţional de bază al existenţei noastre. Trăim într-o societate a cunoaşterii pentru că ne organizăm realitatea profesională și socială pe baza cunoaşterii de care dispunem.
Deşi în vorbirea curentă conceptele de date, informaţii şi cunoştinţe se folosesc de multe ori în mod echivalent şi interschimbabil, în managementul cunoștințelor ele nu sunt echivalente din punct de vedere semantic. Diferenţa dintre ele este însă relativă şi de aici decurge dificultatea definirii acestor concepte.
Datele reprezintă fapte formative ale realităţii sau valori ale unor rezultate posibile. Relaţia dintre date şi realitate este pe cât de dinamică, pe atât de amăgitoare, construind împreună o capacitate cumulativă de cunoaştere. Astfel, nu putem ști cu certitudine care va fi cursul valutei chiar dacă avem datele pe ultima săptămână şi asta pentru că nu avem cunoștințele necesare pentru a prezice tendințele specifice ale acestui domeniu.
Spre deosebire de date, informaţia conţine date agregate sau, altfel spus, semi-structurate, care servesc, de exemplu, drept temei pentru luarea unor decizii.
Spre deosebire de «informaţie», «cunoaşterea» înseamnă credinţe şi implicare, înseamnă conștientizarea mai largă a rolului fundamental jucat în cunoaştere de psihologia individului şi cultura lui. Informaţia este necesară pentru a face faţă unor situaţii previzibile sau imprevizibile. Mai mult, informaţia poate conferi un sentiment de siguranţă şi, în mod cert, conduce la o economie de timp.
Omul a devenit dependent de informaţie în aproape toate activităţile pe care le desfăşoară. Cunoaşterea stă la baza dezvoltării şi progresului oricărui individ. Pentru a progresa în orice domeniu este necesar să se obţină cât mai multe informaţii, ajungându-se astfel la dezvoltarea unei adevărate culturi a informaţiei. Rolul informaţiei în societate a fost şi va rămâne unul deosebit de important, întrucât fără informaţie şi fără cunoaştere societatea nu ar putea progresa.
De-a lungul timpului, oamenii au acordat cea mai mare atenţie resurselor date de bani, materiale, utilaje şi oameni. Astăzi, am ajuns să recunoaștem importanța capitală a unei a cincea resurse: informaţia. În trecut, informațiile erau o resursă rară, la care puțini aveau acces. Inovaţiile în tehnologiile de informaţii cu costuri reduse au permis democratizarea accesului la informaţie. Mijloacele de informare sunt astăzi cele mai variate din câte au existat în decursul istoriei.
Tendința platformelor media este de necontestat. Accesul la Internet, laptopurile, telefoanele superperformante, toate acestea au determinat într-o uimitoare măsură modificarea comportamentului uman, inclusiv a deprinderilor de lectură. Este bine ştiut că lumea de azi nu mai agreează să citească mesaje-informații, ci preferă să privească mesaje-imagini, însoțite sau nu de cuvinte.
Ne mișcăm în această democratizare a informaţiilor. Toată lumea, tot mai mult, în întreaga lume, vrea să ştie ce fac oamenii de la putere. Vor să aibă un cuvânt de spus în deciziile care se fac în numele lor şi cu banii lor. Asta e democratizarea informaţiei care cred că e o “iluminare.” Are multe principii similare cu cele ale Iluminismului. E vorba de căutarea adevărului, nu fiindcă cineva zice că e adevărat: „Fiindcă Eu spun că este aşa”. Doar pentru că ești președinte, prim-ministru, ministru, director, lider… nu înseamnă (sau chiar din contră) că trebuie să te cred. Este vorba de încercarea de a afla adevărul pe baza a ce poți vedea şi testa tu însuți. Asta, în epoca Iluminismului, a dus la întrebări despre drepturile regilor, dreptul divin al regilor de a conduce oamenii, sau faptul că femeile ar trebui să fie subordonate bărbaților, sau că Biserica era cuvântul oficial a lui Dumnezeu.
Evident, Biserica n-a fost prea fericită de asta, şi a încercat s-o înăbușe, dar ce nu au luat în calcul a fost tehnologia, pentru că a apărut Gutemberg și presa pentru tipărit, care dintr-odată a permis acestor idei să se răspândească ieftin, departe şi repede, şi oamenii se strângeau în curți, intersecții, cârciumi și cafenele, discutau ideile, puneau la cale revoluţii.
În zilele noastre, avem digitalizarea. Asta aduce acces la o întreaga masă de informaţii. Costul e aproape zero să copiezi şi să împărtăşeşti informaţii. Tipografiile noastre sunt pe Internet. Cafenele noastre sunt reţelele de socializare. Ne îndreptăm spre un sistem complet conectat. Și avem decizii globale de luat în acest sistem, decizii despre autostrăzi, resurse minerale, corupție, împrumuturi, pensii, educație, sănătate, decizii despre climă, despre sistemul de finanţe, despre resurse. Gândiţi-vă, dacă luăm o decizie importantă despre cumpărarea unei case, nu ne grăbim. Nu ştiu cum faceţi voi, dar eu vreau să văd o mulţime de case înainte să investesc mulţi bani în ea. Şi dacă ne gândim la sistemul de finanţe, avem nevoie de multe informaţii. Nu e posibil pentru o singură persoană să ia întregul volum de informaţii şi să-l analizeze pentru a lua o decizie bună.
Evident, clasa politica nu este prea fericită de asta și va încerca s-o înăbușe sau sa o limiteze, chiar și în democrațiile consolidate. Nu cred că mai pot reuși. Digitalizarea informației și transparența informațiilor despre banii publici, vor face corupția din ce în ce mai greu de realizat, iar asta îi deranjează pe mulți dintre cei care dețin puterea.
In Comunitatea Europeană am intrat în deceniul digitalizării. Asta v-a crea o mulțime de oportunități complet noi, unele chiar in domenii care nu sunt noi, dar pot beneficia, sau chiar să se schimbe complet, prin digitalizare. Depinde de noi cum vom utiliza și înțelege aceste oportunități.
Prin lărgirea libertății de informare și de exprimare se asigură o mai bună conectivitate pe de o parte între parteneri și sistemul de lucru, dar, pe de altă parte și între partenerii activi și potențialele persoane interesate de creșterea bunăstării printr-o activitate accesibilă modernă și interesantă. Totodată, digitalizarea crește posibilitatea ca opiniile să fie transmise, să fie diversificate și să poată contribui într-o mai mare măsură la îmbunătățirea sistemului și a metodelor de lucru, dar și de clarificări în ce privește filozofia și principiile proiectelor.
Din această cauză căutăm oameni care visează măreț și poartă în ei dorința de a se ridica deasupra obișnuitului, a ordinarului, a normalului. Dacă ești un astfel de om, dă-mi de știre. S-ar putea să avem ecosistemul potrivit pentru visurile tale!…
În opinia mea, cultura se sprijină indubitabil pe lectură, nu pe imagini fugitive, cititul oferindu-ţi pauzele necesare pentru reflecţie şi meditaţie. Cultura se sprijină pe cunoaștere și înțelegere, care se obțin cu efort, nu doar pe informația obținută facil și rapid. Din acest motiv, mă alătur necondiţionat celor care consideră că pierderea obişnuinţei de a citi constituie un pericol imens conducând la slăbirea intelectului şi a puterii de gândire şi făcându-te să-ţi uiți limba și rădăcinile.
Nu vă sfiiți să împărtășiți experiențele voastre cu ceilalți, avem mereu de învăţat câte ceva din povestirile celorlalți.
Dacă aveți vreo sugestie, sau doar vreți să vorbim, aștept comentarii sau mesaje. Chiar m-aș bucura să știu că cineva a urmărit postarea și a înțeles mesajul … sau, și mai bine, că am putut fi de folos.
Mult succes și să auzim numai de bine.
Ma puteti urmari si pe canalul de Youtube:
https://www.youtube.com/playlist?list=PL57MFru6PVJdNPgzLr0pmNmV0b13TfXSn
sau pe blogul: