Accepta-te pe tine insuti

 

Acceptă-te pe tine însuți

Nu este posibil să nu comunicăm. Informațiile circulă în permanență prin cele cinci canale senzoriale: văzul, auzul, pipăitul, mirosul și gustul. Valorificarea lor are loc, de cele mai multe ori, inconștient, și toți cei care se găsesc în raza de acțiune a comunicării sunt influențați, într-un mod sau altul, de mesajele emise.  De exemplu, cel care nu spune nimic în cadrul unei discuții, nu face altceva decât să transfere centrul de greutate al comunicării sale active în celelalte  patru canale de comunicație care-i sunt accesibile.

Alături de „cunoaște-te pe tine însuți”, la fel de important este și „acceptă-te pe tine însuți”.

Aceasta este cheia pentru a trai o viață plină de mulțumire. A accepta și a îngădui înseamnă a invoca puterea naturală a iubirii divine dinlăuntrul tău. Adevărata acceptare implică eliminarea judecății,  în timp ce tu îngădui lucrurilor să fie așa cum sunt ele. Crucial, aceasta începe cu tine însuți.

A te accepta și a te îngădui pe tine însuți – cu toate idiosincraziile tale fizice, emoționale și psihologice – învigorează această iubire care este difuzată înlăuntrul tău;  dându-ți putința să accepți și să îngădui pe alții și situațiilor să fie așa cum sunt ele.

A accepta fără a judeca te ajută să treci la acțiune pentru a alina suferința ta proprie sau pe a altora.

Fii plin de compasiune. Compasiunea este darul suprem pe care tu îl poți oferi. Dragostea și compasiunea sunt emoții integrate, întrucât sincera acceptare și îngăduire a ta și a altora incorporează compasiunea.

A fi plin de compasiune exercită o bunătate și o dorință temeinică înlăuntrul tău de a alina suferința, atunci când devii conștient de aceasta. Măsura în care noi experimentăm suferința, fie individual sau în masă, se bazează pe frecvența compasiunii pe care noi o prezentăm în mod personal sau colectiv. Prin a fi deschis către a primi, ca și către a oferi compasiune, tu încurajezi creșterea tuturor celor implicați.

Adeseori suntem nefericiți deoarece ne judecăm pe noi înșine după anumite standarde nerealiste, care au de cele mai multe ori de-a face cu așteptările stabilite de ceilalți sau de societate. Acceptând anumite linii directoare exterioare în ceea ce privește auto-transformarea noastră, noi de fapt ne comparăm cu ceilalți. Acceptându-ne pe noi înșine așa cum suntem, ne permite să ne judecăm auto-transformarea nu după criteriile stabilite de alții, ci după reperele noastre anterioare.

Cel care trăiește în armonie cu el însuși și acceptă plin de dragoste tot ceea ce reprezintă el, (atât calitățile, abilitățile cât  și nevoile, limitările sau slăbiciunile sale), este fericit și mulțumit. Cel care încearcă să fie un altul, care se neagă pe sine sau o anumită parte a sa, se confruntă cu propria persoană și-și consumă timpul și forțele în lupta absurdă împotriva propriei identități.

Si asta favorizează  nefericirea și boala.  De aceea, oamenii care doresc să ducă o viață mai bună,  trebuie  să dezvolte înțelegere față de propria persoană și  să lase lucrurile să funcționeze în armonie  cu sinele și cu starea de fapt.

Cine încearcă, de exemplu, să-și facă o cariera într-o profesie care nu i se potrivește, își risipește calitățile. Daca ar încerca să-și găsească o activitate care să-i corespundă, ar obține mai mult succes, mai multa apreciere și ar face mai multe lucruri utile pentru el, pentru familia sa cât și pentru lume.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.