PROBLEMA LUMANARII 5 – AUTONOMIE, MAIESTRIE, SCOP


In secolul 20 a fost inventat managementul. Managementul nu a emanat din natura.  Managementul  nu este ca o floare sau un copac. Este ca un televizor.  Cineva l-a inventat.  Si nu înseamnă că va funcționa dea pururea. Managementul este foarte bun.  Noțiunile tradiționale ale managementului sunt extraordinare dacă vreți ascultare, conformitate. Dar dacă doriți angajament, creativitate, auto-conducerea funcționează mai bine.

Să  dau câteva exemple de experimente de auto-conducere.  Asta înseamnă  în primul rând să plătești oamenii în mod  corect.  Să elimini pentru ei problema banilor.  Dându-le apoi  mai multă autonomie.

Atlassian este o companie de software din Australia.  Ei fac ceva incredibil.  De câteva ori pe an spun inginerilor lor, “Mergeți și lucrați în următoarele 24 de ore la orice doriți,  Dar să faceți ceva care nu face parte din sarcinile voastre de serviciu. Lucrați la orice doriți.” Asa că inginerii folosesc acest timp pentru a veni cu o amestecătură interesantă de linii de program, cu  soluții elegante nonconformiste.  Apoi ei prezintă toate aceste lucruri colegilor și restului companiei într-o  întâlnire, la care participă cu toții.

Este interesant și foarte inteligent.  Acea singură zi de autonomie intensă a produs o întreaga gama de soluții software care altfel nu ar fi existat.

Si a funcționat așa de bine că au trecut  la nivelul următor oferind  20% din timp pentru aceste activități. Inginerii pot   petrece 20% din timpul lor lucrând la orice vor ei.  Au autonomie asupra timpului lor, sarcinilor lor, echipei lor, tehnicilor utilizate. Iar aproape jumătate din produsele noi dintr-un an  se nasc în acea perioada de 20% din timp.

Sa vedem un alt exemplu.  Ceva numit Mediul de Lucru Orientat pe Rezultate. Prescurtat MLOR. Creat de doi consultanți americani, implementat la mai multe companii din America de Nord.  Într-un asemenea mediu de lucru MLOR oamenii nu au program fix.  Ei vin când doresc.  Ei nu trebuie să fie în birou la program,  să vină sau să plece la anumită  oră. Ei trebuie doar să-și îndeplinească cu bine propriile sarcini. Cum o fac,  când o fac, unde o fac,  depinde complet doar de ei.

Ce sa întâmplat? Aproape în toate domeniile unde s-a aplicat, productivitatea a crescut, implicarea angajaților a crescut, satisfacția angajaților a crescut,  fluctuația de personal a scăzut.

Autonomie, măiestrie și scop.  Acestea sunt elementele motivaționale constructive ale unui nou mod de a face lucrurile mai bine. Acum unii dintre voi citiți și spuneți,  “Sună bine, dar este o Utopie.”  Iar eu va răspund  “Ba nu. Am dovada experimentală, practica. O practicăm în echipa noastră NetWin.”

În mijlocul anilor 1990 Microsoft a pornit o enciclopedie numită Encarta. Ei au folosit toate stimulentele potrivite.  Au plătit profesioniști pentru a scrie și edita mii de articole. Manageri bine retribuiți au supravegheat întreaga afacere pentru a fi siguri că va ieși în buget și la timp. Peste câțiva ani a fost lansată o altă enciclopedie. Dar folosind un model diferit.  Se bazează pe „Fă-o din plăcere.”  Nimeni nu este plătit. Fă-o fiindcă ați place să o faci.

Dacă acum 10 ani ați fi mers la orice economist, oriunde pe planetă,  și l-ați fi întrebat “Uite, am aceste doua modele diferite pentru a crea o enciclopedie.  Pe care să-l folosesc pentru a avea succes?”  Cu 10 ani în urma, nici un singur economist treaz și zdravăn la cap,  nu ar fi mizat sau ar fi prezis succesul modelului Wikipedia.

Asistam la  bătălia dintre aceste doua abordări. Aceasta este meciul factorilor de motivare.  Factorii de motivare interni împotriva celor externi.  Autonomie, măiestrie și scop, împotriva recompensei și pedepsei.  Cine va câștiga?  Desigur, cea mai bună practică înseamnă îmbinarea inteligentă și adaptată la context a celor doua categorii de factori motivaționali.

Incă este o nepotrivire între ceea ce spune și știe știința și ceea ce se face practic.  Iată ce știe știința.

Unu: acele recompense din secolul 20, acei factori de motivare pe care  credem că fac parte naturală din noi,  funcționează,  dar numai într-o gama  îngusta de activități și circumstanțe.

Doi: Acele recompense de tip dacă A atunci B distrug adeseori creativitatea.

Trei: Secretul performantei ridicate nu sunt recompensele și pedepsele, ci motivația internă nevăzută.  Motivația de a face lucrurile cu plăcere și de dragul lor. Motivația de a face lucrurile fiindcă sunt importante.

Aici este partea cea mai buna. Stim deja asta.  Știința confirmă ceea ce speram și știm în inimile noastre. Dacă reparăm această nepotrivire dintre ceea ce știe știința și ceea ce facem practic în activitățile noastre, dacă aducem motivația noastră, noțiunile de motivare în secolul 21, dacă depășim această ideologie leneșă și periculoasă a recompensei și pedepsei, putem să  întărim toate domeniile și putem rezolva o mulțime de probleme ale lumânării, și poate chiar putem schimba lumea,  într-una mai bună, mai eficientă, mai prietenoasă. Așa cum este în Network Marketing.