PROBLEMA LUMANARII 2


Acum vreau să vă povestesc  despre un experiment folosind problema lumânării, realizat de un psiholog si sociolog american, acum peste 40 de ani, Sam Glucksberg.   Acest experiment scoate in evidenta un aspect neașteptat și care arată puterea stimulentelor.  Iată ce a făcut.  A adunat participanții și i-a împărțit în doua grupuri și le-a dat problema lumânării.   Primului grup i-a spus “Voi măsura timpul vostru să vedem cât de repede puteți rezolva problema?  Voi măsura timpul vostru pentru a stabili norme, mediile pentru cât de mult îi trebuie în mod tipic cuiva să rezolve acest tip de problemă”.

Celui de al doilea grup i-a oferit recompense.  Le-a  spus, “Dacă sunteți în primul sfert din topul celor mai bune timpuri veți primi zece dolari. Dacă sunteți cel mai rapid dintre toți cei pe care îi testăm azi veți primi cincizeci de dolari.”  Este o sumă decentă pentru câteva minute de munca.  Este un factor motivațional bun.

Întrebare:  Cu cat mai repede a reușit  al doilea grup să rezolve problema?  Răspuns: Le-a luat,  in medie, cu trei minute și jumătate mai mult. Cu trei minute și jumătate mai mult.  Surprinzător, nu?  Asta nu este modul în care ar trebui să funcționeze.  Corect?  Dacă vrei ca oamenii să execute o sarcină mai bine, le dai recompense.  Corect? Bonusuri, comisioane, premii.  Îi stimulezi.  Asa funcționează afacerile. Dar asta nu se întâmplă aici. Ai utilizat un stimulent proiectat pentru a ascuți gândirea și a accelera creativitatea.  Si a produs rezultatul contrar.  A îngreunat gândirea și a blocat creativitatea.

Și ceea ce este interesant despre acest experiment este că nu e o aberație.  A fost reprodus de nenumărate ori timp de aproape 40 de ani. Aceste stimulente în masă, de tipul  dacă A atunci B,  dacă faci asta, atunci primești aia, funcționează doar în unele situații. Dar pentru o mulțime de sarcini,  ele sau nu funcționează  deloc sau  chiar dăunează.  Acesta este unul din cele mai solide rezultate din științele sociale.  Si de asemenea unul dintre cele mai ignorate.

Studiind dinamica factorilor externi de motivare  și a factorilor interni de motivare se constată că  nu sunt nici măcar apropiați. Dacă   privești rezultatele științifice,  constați că este o diferență mare intre ceea ce cunoaște știința și ceea ce se aplică în afaceri sau în politică.  Iar ceea ce este alarmant  este că sistemul de operare în afaceri și politică –  gândiți-va la mulțimea de presupuneri  și protocoale aflate la baza afacerilor, cum motivam oamenii,  cum utilizam resursele umane – este construit în întregime pe acești factori de motivare externi,  în jurul recompensei și pedepsei. Acesta este de fapt functional pentru multe din sarcinile tipice secolului 20. Dar pentru sarcinile secolului 21, această abordare mecanică,  de tip recompensă și pedeapsă, nu se aplică,  adesea nu funcționează ba chiar  dăunează adesea.