PROBLEMA LUMANARII


Problema lumânării a fost inventată  în 1945 de un psiholog numit Karl Duncker. Karl Duncker a creat acest experiment care este utilizat într-o mulţime de experimente din științele comportamentale.

Iată cum funcţionează.   Sunteti  într-o cameră.  Vă dau o lumânare,  o cutie cu pioneze şi nişte chibrituri. Şi vă spun “Sarcina ta este de a atașa lumânarea de perete astfel încât ceara topită să nu picure pe masă.” Ce ați face?

Multă lume începe prin a încerca să prindă lumânarea de perete cu pioneze. Nu funcționează.

Unii au ideea măreață în care ei aprind chibritul, topesc marginea lumânării şi încearcă s-o lipească de perete. Este o idee teribilă.  Nu funcţionează.

Şi în sfârşit, după vreo 5 sau 10 minute,majoritatea oamenilor descoperă soluţia.  Cheia pentru a reuşi este depăşirea a ceea ce se numeşte fixare funcţională.  Te uiţi la cutia cu pioneze  şi o vezi doar ca  recipient pentru pioneze.  Dar ea poate avea şi  altă funcţie,  ca suport pentru lumânare.

E vorba de a gândi înafara cutiei.

iubirea-desavarsita