Algoritmii, parte a culturii si naturii

Algoritmii, parte a culturii și naturii

Luați o fotografie de  pe Internet. Ai toate șansele ca aceasta să fie reală în sensul că fotograful a făcut în realitate această fotografie. Dar este, de altfel, și ficțiune. Probabil că s-a lucrat mult la ea după aceea. Și ceea ce s-a realizat este că a remodelat digital anumite aspecte pentru a indica și transmite un anume ceva, o idee, o informație, o emoție. Cum? Cu ajutorul unor algoritmi.

Cu toții ați observat că dacă ați căutat ceva pe Internet, aproape instantaneu, vă apar reclame la produse asemănătoare. Sau ați auzit de o campanie electorală desfășurată conform indicațiilor unor firme de analiză a datelor. Cum se realizează așa ceva? Cu ajutorul unor coduri scrise urmând anumiți algoritmi. Și așa revenim la matematică.

Matematica este și știință și artă. Uneori este o metaforă. Dar ideea este că avem de-a face cu o metaforă cam scorțoasă, cam greu de înțeles și greu de descifrat. Dar care începe să fie din ce în ce mai prezentă în viața noastră. Foarte curând, nu vom mai putea înțelege lumea dacă nu vom avea cunoștințe de matematică.

Azi, rolul matematicii contemporane este regândit – nu doar matematica financiară, ci matematica în general. Pentru că suntem în plin proces de tranziție a matematicii de la ceva care este extras și derivă din lume la ceva care chiar începe să modeleze  lumea din jurul nostru, ba chiar și lumea dinăuntrul nostru. Și este vorba aici, deocamdată, de algoritmi care reprezintă, la bază, chiar matematica folosită de calculatoare pentru a lua decizii. Ei dobândesc înțelepciunea adevărului pentru că se repetă de foarte multe ori. Ei se osifică și se calcifică, și devin realitate.

A apărut și comerțul algoritmic, pe care îl vedeți cu toții, care a evoluat în parte datorită comercianților și instituțiilor care aveau de rezolvat cam aceleași  probleme  și anume este vorba de faptul că ei mută  milioane de ceva anume prin piață sau prin lume. Și, dacă ei fac acest lucru dintr-o dată este ca și cum ar juca poker și mizează totul de la început. Deci trebuie să găsească o cale – și folosesc algoritmii pentru a face aceasta – pentru a rupe acel lucru mare într-un milion de lucruri mici dar manevrabile. Iar magia și problema mare în aceasta este că aceeași matematică folosită pentru a rupe acel lucru mare într-un milion de lucruri mici poate fi folosită pentru a găsi un milion de lucruri mici care se potrivesc intre ele, ca un imens puzzle, și a le suda înapoi împreună pentru a afla ce se petrece de fapt în realitate.

Performanța sportivilor sau a echipelor este evaluată astăzi nu  numai în urma analizei unor specialiști, ci și ca urmare a informațiilor furnizate din analiza unor date sofisticate obținute fie la antrenamente, fie chiar în competiții. Analize realizate pe baza unor algoritmi. Unele analize prezentate chiar în timp real, chiar spectatorilor.

Și surpriza este că, desigur, acești algoritmi  funcționează nu doar pentru acel lucru pentru care au fost creați. Poți da de acele lucruri la care se potrivesc oriunde te uiți, odată ce ai învățat cum să te uiți după ele și să descoperi elementele comune sau asemănătoare.

Corporațiile  și instituțiile au folosit mai mulți algoritmi de-a lungul anilor. Ele au început cu anumiți algoritmi și au testat apoi mulți alții, într-un proces de evoluție. Aceștia încearcă să te înțeleagă, să pătrundă în creierul tău, ca mai apoi să îți recomande ce produs ți-ai dori, ce film vrei să urmărești, ce vacanță vrei să ai, ce ți-ar face plăcere s.a.m.d. – lucru care este foarte, foarte dificil. Dar dificultatea problemei și a faptului că algoritmul nu reușește pe deplin, nu șterge efectele pe care algoritmul le determină. In acest moment, o bucată de cod cu o idee despre tine este responsabilă pentru 60% din achizițiile făcute.

Dar dacă ai putea da o notă acelor produse, de orice natura,  înainte de a fi create? Nu ar fi util acest lucru, dar și înspăimântător? Ei bine, câțiva cercetători de date au algoritmi pentru scenarii pentru viitor. Și pot rula un cod pe care l-au creat,  iar ei îți pot spune, cuantificabil, că acesta este un produs care v-a fi vândut în atâtea milioane de exemplare, că vei câștiga alegerile dacă faci asta și asta, cu o probabilitate incredibil de mare. Aceasta nu este informație. Acestea nu sunt statistici financiare, aceasta este deja o cultură a profețiilor. Și ceea ce vedeți aici sau ceea ce nu vedeți de fapt este că avem de-a face cu o fizică a culturii. Și dacă acești algoritmi  nu ar mai funcționa la un moment dat și ar lua-o razna, cum am putea ști cum ar arăta situația?

Oare cât de departe poate evolua asta? Cât de departe? Poți să ajungi chiar foarte, foarte departe, nici măcar algoritmii nu pot, încă, prevedea asta.

Algoritmii depind cel mai mult de o calitate, și aceasta este viteza. Iar ei funcționează la milisecundă sau microsecundă. Ca să vă creez o idee legată de ceea ce sunt microsecundele, aveți nevoie de 500 000 de microsecunde doar pentru a da clic cu mouse-ul. Dar, dacă tu ești un algoritm și ești cu cinci microsecunde în urmă, atunci ai pierdut.

De fapt, ai un viitor strălucit dacă ești un algoritm. Faptul că noi ”terra formăm” Pământul însuși și lumea cu acest gen de eficiență algoritmică este deja o realitate. Și, în lumina acestui fapt, te întorci în timp și te uiți la matematica și la evoluția algoritmilor și îți dai seama  ca matematica nu este o metaforă, este o profeție. Este profeția efectelor determinate și declanșate  de matematica făcută de noi. Iar peisajul a fost format întotdeauna din acest fel ciudat și neliniștitor de colaborări între natură și om. Acum există a treia forță  co-evoluționară și care își cere drepturile: algoritmii. Și trebuie să îi înțelegem ca parte a culturii și a naturii. Și, într-un fel, chiar sunt.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.