Forta unui cuvant


Forța unui cuvânt

Până când spălarea vaselor nu devine o provocare interesantă, încă nu te-ai maturizat.

In țările noastre confortabile, sigure, aglomerate și poluate, am cucerit incertitudinea, cam știm ce urmează. Acesta a fost aproape țelul dominant al societăților industriale și, odată ce aproape că am ajuns în acest punct, am dat peste niște nevoi necunoscute. Am preferat siguranța în locul experienței, și am câștigat mult cu asta, dar cred că am și pierdut ceva.

Majoritatea oamenilor nu caută autenticitate sau creativitate, pentru ca acestea duc la schimbare. Vor doar o viață mai bogată și mai naturală decât cea pe care o putem duce în lumea industrializată.

Am dat peste un cuvânt nou care m-a făcut să încep să înțeleg câteva lucruri dintr-o perspectiva cu totul nouă. De îndată ce am găsit acest cuvânt, mi-am dat seama că voiam să-i dedic o parte din restul vieții.

Cuvântul e „resălbăticire”. Deși resălbăticire e un cuvânt nou, deja are câteva definiții. Dar două, în special, par cele mai interesante, cel puțin pentru mine.

Prima definiție este restaurarea în masă a ecosistemelor.

Una dintre cele mai interesante constatări științifice din ultimii 50 de ani a fost descoperirea cascadelor trofice. O cascadă trofică e un proces ecologic ce începe în vârful lanțului trofic și își croiește drum până la bază. Un exemplu clasic este stârpirea lupilor in anii ’50 in Romania. Știm cu toții că lupii ucid diferite specii de animale, dar poate că nu știm că dau viață multor altora. Sună ciudat, dar fiți un pic atenți.  Numărul vulpilor si al cerbilor, pentru că nu era nimeni să-i vâneze, a tot crescut și, în ciuda eforturilor oamenilor de a-i controla, au redus mare parte din vegetația de acolo la aproape zero, au pășunat-o toată, au redus populațiile de iepuri si păsări. De îndată ce au reapărut lupii, deși erau puțini la număr, au început să producă efecte remarcabile. Mai întâi, bineînțeles, au omorât parte din cerbi, desigur nu pe cei mai sănătoși si viabili, dar asta nu a fost cel mai important lucru. Mult mai semnificativ, au schimbat radical comportamentul cerbilor. Cerbii au început să evite anumite zone, locurile în care puteau fi prinși mai ușor, mai ales văile și cheile, iar acele locuri au început imediat să se regenereze. În anumite zone, înălțimea copacilor a crescut semnificativ. Văile golașe s-au transformat repede în păduri. Când s-a întâmplat asta, păsările au reînceput să apară. Numărul de păsări cântătoare și migratoare a început să crească. Lupii au redus populațiile de vulpi, iar rezultatul a fost că numărul iepurilor și șoarecilor a început să crească, ceea ce a însemnat mai mulți șoimi, mai multe nevăstuici. Corbii și vulturii veneau pentru a se hrăni din stârvurile lăsate de lupi. Și urșii se hrăneau din ele, astfel populația lor a crescut, în parte și pentru că erau mai multe fructe de pădure ce creșteau în arbuștii regenerați, iar urșii au consolidat impactul lupilor.

Acum lucrurile iau o întorsătură interesantă. Lupii au schimbat comportamentul râurilor. Au început să facă mai puține meandre. Mai puțină eroziune. Canalele s-au îngustat. S-au format mai multe bălți, mai mulți curenți, efecte grozave pentru habitatele speciilor sălbatice. Râurile s-au schimbat ca răspuns la apariția lupilor, iar motivul a fost că refacerea pădurilor a stabilizat malurile care s-au prăbușit tot mai rar, așa că râurile și-au fixat cursurile. Așa că lupii, au transformat nu doar ecosistemul  dar și relieful său.

Când vedem lucrurile așa, realizăm ca lupii schimbă ecosistemul.

Cascadele trofice ne spun că lumea naturală e și mai fascinantă și complexă decât credeam. Ne spun că înlăturând animalele mari, rezultatul e un ecosistem complet diferit de acela care își păstrează animalele mari. Astea sunt argumente puternice în favoarea reintroducerii speciilor dispărute sau pe cale de dispariție. Resălbăticirea, pentru mine, înseamnă și readucerea unora dintre plantele și animalele lipsă. Înseamnă înlăturarea gardurilor, înseamnă blocarea unor canale de scurgere, înseamnă interzicerea pescuitului comercial în anumite zone, altfel spus, a face un pas înapoi. Înseamnă sa lăsăm natura să decidă, iar natura, în general, se pricepe la luat decizii.

Am zis că există două definiții pentru resălbăticire care mă interesează. Cealaltă e resălbăticirea vieții umane. Nu ca o alternativă la civilizație. Cred că putem profita de beneficiile tehnologiei avansate, cum o facem acum, dar în același timp, dacă alegem, să avem acces la o viață aventuroasă, mai bogată, mai sănătoasă și mai sălbatică, când ne dorim, pentru că ar putea exista habitate minunate, resălbăticite.

Iar oportunitățile acestea se dezvoltă mult mai repede decât ați crede că e posibil. O estimare sugerează că două treimi din zonele care au fost defrișate, s-au reîmpădurit de la sine după ce tăietorii și fermierii s-au retras.

Având asemenea posibilități, nu vi se pare lipsă de ambiție să ne gândim doar la reintroducerea lupilor, râsului, urșilor, castorilor, bizonilor, mistreților, elanilor și a tuturor celorlalte specii care deja încep să se miște destul de rapid prin Europa?

Nu climatul a distrus fauna lumii. Ci presiunea populației umane care vâna și distrugea habitatele a dus la aceasta.

Poate că cel mai important lucru pe care resălbăticirea ni-l oferă, cea mai mare lipsă din viața noastră e: speranța. Când motivezi oamenii să iubească și să apere natura, un gram de speranță anulează o tonă de disperare. Povestea pe care ne-o spune resălbăticirea e că schimbarea ecologică nu trebuie neapărat să meargă într-o singură direcție. Ne oferă speranța că excesele climatice ar putea deveni amintire, iar viața noastră ar putea fi mult mai plăcută, mai sănătoasă, mai sigură.