Profesorul


Școala cea bună e aceea în care și școlarul îl învață pe profesor. – Nicolae Iorga

Ca și medicul, cărturarul, artistul, cercetătorul, educatorul (învățător, institutor, profesor) nu poate fi un simplu funcționar, ci un om care este conștient și știe că are o vocație și o misiune de îndeplinit.

Profesorul a avut și va avea în continuare un rol esențial în formarea elevului, în desăvârșirea personalității acestuia. Dacă în trecut, dascălul decidea totul cu privire la procesul instructiv-educativ, acum el trebuie să devină doar un liant în formarea elevului, un suport pentru dezvoltarea autonomiei și pentru formarea în spiritul responsabilității și culturii civice.
Acum, in epoca informațională și a cunoașterii, se pune din ce în ce mai mult accentul pe caracterul formativ al educației. Cadrul didactic nu mai este transmițător, ci facilitator, folosind dialogul și cooperarea în relația cu elevii.

Dacă altădată metoda predominantă de desfășurare a lecției era expunerea, care oferea posibilitatea profesorului să-și etaleze bagajul de cunoștințe, astăzi se pune accent pe metode moderne, interactive, care să transforme profesorul în manager al învățării, iar elevului să i se creeze cadrul unei manifestări proprii, pentru a-și putea forma puncte de vedere personale, experiențe și trăiri din care poate învăța lucruri noi și utile pentru viitor.

În paradigma tradiționalistă, educatorul era cel care transmitea informaţii, mereu aceleași, având o poziţie ce se baza pe autoritate. O autoritate ce nu putea fi contestată şi care domina elevul. Profesorul avea iniţiativa şi tot el decidea cantitatea de informaţii pe care trebuia să o ofere elevilor, fără a ţine cont de particularităţile acestora. Instrucţia era aceeaşi pentru toţi şi aceleaşi informaţii erau solicitate tuturor elevilor. Lecţia, demersul educativ de bază, nu era altceva decât o succesiune monotonă de secvenţe, în care elevul îşi asuma rolul pasiv de a recepta informaţii, pe care trebuia apoi să le reproducă întocmai, fără a le îmbogăţi.

Rolul profesorului este de a stârni curiozitatea, de a provoca și nu de a liniști prin informație. De a informa alarmând asupra relativității actualității informației.  Profesorul autentic este un intrigant în căutare de complici. Informația pe care trebuie să o ofere trebuie să fie sub formă de asistență și nu de dădăcire. La fel cum fiziologul ajută și asistă un bolnav ce vrea să meargă, nu merge în locul lui. Nu necunoașterea este ținta atacurilor profesorului  ci cunoașterea. Profesorul trebuie să fie un descoperitor de enigme, unul care le divulgă ca atare dar nu le explică, nu le rezolvă.

Cei mai buni profesori sunt cei care te învaţă încotro să te uiţi, dar nu îţi spun şi ce să vezi, lăsând libertatea fiecărui copil de a descoperi şi cunoaşte în stilul său propriu.

Mult succes și să auzim numai de bine

Mergeți și pe  https://bww.ro/armeanu/