Aristotel si intelepciunea practica


Avem  nevoie în mod disperat, in afara de  reguli mai bune și stimulente rezonabil de inteligente, avem nevoie de virtute, avem nevoie de forță morală, avem nevoie de valori, avem nevoie de oameni care vor să facă corect ceea ce au de făcut. Şi în special, virtutea de care avem nevoie cel mai mult este virtutea pe care Aristotel a numit-o înțelepciune practică.

Înțelepciunea practică este voința morală de a face lucrul corect și dibăcia morală de a înțelege care este lucrul corect.  Aristotel a fost foarte interesat să urmărească modul în care lucrau meseriașii din jurul lui. Şi el a fost impresionat cum improvizau ei soluții inedite la probleme neașteptate – probleme pe care nu le anticipaseră.  Într-o zi el vede niște pietrari lucrând pe insula Lesbos,  Ei trebuiau să măsoare coloane rotunde. Ei bine, dacă vă gândiți la asta, chiar este dificil să măsori o coloană rotundă cu o riglă (regulă) dreaptă.  Ce au făcut ei? Au dezvoltat o soluție inedită la problemă. Au creat o riglă care se îndoaie, ceea ce numim azi o bandă de măsurare – o ruletă flexibilă, o riglă (regulă) care se îndoaie. Iar Aristotel a zis, aha, si a apreciat că pentru a proiecta coloane rotunde este nevoie câteodată să îndoi rigla (regula). Şi Aristotel a zis ca si în relația cu alți oameni, deseori avem nevoie să îndoim regulile.

https://bww.ro/arnet/