Bogatie sau libertate


Trăim într-o dificultate foarte ciudată intre trecutul care exercită o presiune asupra noastră -și care este prea îndepărtat, prea vechi, prea îmbătrânit și viitorul care ne atrage – dar este prea fugar, prea izolat, prea himeric. Voința are nevoie de desene mai bogate in ceea ce privește viitorul și mai presante în ceea ce privește trecutul.

Trecutul și viitorul nu sunt îndeajuns de bine solidarizate tocmai pentru că nu ne este prea clar proiectul prezentului. Trecutul se ierarhizează în prezent sub forma unui proiect; în acest proiect, amintirile cu adevărat îmbătrânite sunt eliminate, iar proiectul proiectează în viitor o voință formată, desenată. Omul are deci în clipa prezentă în care se hotărăște îndeplinirea unui proiect, beneficiul unei adevărate prezențe. Trecutul nu mai este doar o bibliotecă care se destinde în prezent, viitorul nu mai este doar o simplă proiecție, pentru că prezentul are o realitate manifestă și foarte complexă. Prezentul este de data aceasta produsul de convoluție dintre presiuni și aspirații.

In fața unei asemenea complexități, pare că nu vom putea solidariza presiunea și aspirația dacă ne limităm la imaginile dinamice sugerate de viața comună, de viața eforturilor comune, prea legate de manevrarea entităților care ni se par importante.

Acordând putină atenție ființei noastre, vom descoperi două direcții ale cogito-ului, în funcție de faptul că ființa noastră caută bogăția sau libertatea. Orice valorizare va trebui să țină seama de această dialectică. Avem în primul rând nevoie să conferim o valoare ființei noastre pentru a putea prețui valoarea celorlalte ființe.