Stilul de viață al omului exprimă modul său general de a trăi, raportul dintre condiţiile în care el îşi duce traiul şi condiţiile de activitate, de asemenea, şi modelele individuale de comportament determinate în anumită măsură de factorii socio-culturali, caracteristicile personale şi educaţionale. Stilul de viaţă se referă la decizii, acţiuni şi condiţii de viaţă.

Stilul de viaţă este, probabil, unul dintre conceptele cel mai dificil de definit din ştiinţele sociale şi, adesea, echivalat cu altele precum ‘cultură’, ‘subcultură’, ‘mod de viaţă’ sau ‘clasă socială’. Este privit fie ca un construct prea vag: stil de viaţă urban/rural, stil de viaţă tradiţional/alternativ, leisure lifestyle etc., fie ca un construct prea particularizat: stil de viaţă cu grad ridicat de risc (de exemplu, consumatori de droguri).

Alteori, conceptul are un puternic conţinut normativ, această perspectivă fiind întâlnită în utilizarea de zi cu zi a conceptului: reviste de lifestyle, emisiuni de lifestyle etc., în care diferiţi ‘experţi’ stabilesc şi promovează tipare ale ‘normalului’. În fine, mai pot fi identificate două direcţii mari de teoretizare a stilurilor de viaţă: pe de o parte, acestea sunt definite mai degrabă descriptiv, prin ceea ce indivizii simt şi fac propriu-zis (valori, atitudini, comportamente măsurate de obicei cantitativ), iar pe de altă parte, acestea sunt definite mai degrabă explicativ, prin semnificaţiile pe care aceştia le atribuie vieţii pe care o trăiesc (măsurate de obicei calitativ).

Mai mulți bani te vor ajuta să amplifici fericirea și bogăția înnăscută. Stilul de viață înseamnă în primul rând stil. Iar stilul este artă – arta de a trăi. Nu poți cumpăra stil cu bani. Nu poți cumpăra bun gust cu bani. Cu bani poți cumpăra doar lucruri. Stilul de viață înseamnă cultură – să apreciezi o muzică bună, dansul, arta, sculptura, literatura și teatrul de calitate. Este gustul pentru rafinat, unic, frumos.

In sistemul nostru de Digital Network Marketing, în aceasta perioada de mari schimbări de modele economice, sociale si politice, in aceasta perioada de maximă forță informațională si de comunicare cât  și de liberalizare ideatică, am avut si avem șansa de a ne înscrie sub o zonă de influență si creștere benefică prin respectarea valorilor universale, dar si prin adoptarea tehnologiilor de comunicare de ultima generație.

Cine analizează atent și fără preconcepții proiectul nostru de Digital Network Marketing, un proiect în care se încadrează dorințele beneficiarilor, textul și contextul viitoarei construcții de rețele și echipe, găsește cu ușurința un expresiv și ușor de identificat pachet de concepte și un set de principii universal valabile, care pot genera, datorită esenței modelului, identitate unui obiect de marketing în care oamenii sunt vii, generoși și creativi.
Digital Network Marketing și Muzică se adresează oamenilor și se bazează pe pasiune, generozitate și profesionalism.

La baza modelului de Digital Network Marketing stă conceptul de “nevoia celuilalt” – concept aflat între grație și gravitație – care oferă în mod natural o invitație la o constructivă discuție și meditație atât teoretică dar și practică despre orientarea către comunitate . Necesitatea dublării (sau dedublării) actului creator de rețele și echipe de un discurs lucid și constructiv este cu siguranță un subiect interesant, incitant și necesar.

Modelul de Digital Network Marketing s-a născut din pasiunea noastră comună pentru un Network Marketing sincer, generos și de calitate. Cu moduri diferite de gândire dar cu aceeași viziune, încercăm mereu să găsim cea mai fireasca abordare față de context.
Credem în oameni, credem în oameni pasionați de ceea ce fac, credem în libertatea de exprimare, credem în puterea unei echipe și în aerul de normalitate generat de o gândire atentă, de gândirea pozitivă și profesionalism.

 

Descartes a spus că avem nevoie de un mod cu totul nou de a gândi și astfel a apărut metoda științifică. Când metoda științifică a oferit acest nou mod de gândire și biologia a arătat că bolile erau provocate de microorganisme, suferințele au fost ușurate. Ce forme de suferință ar putea fi ușurate, ce forme de bunăstare ar putea fi create dacă am ști un pic mai multe despre cooperare?

Nu cred că această postare se va materializa automat într-un proiect global al cooperării. E nevoie de efort și  multă … cooperare. Așa că vă invit sa meditați daca nu cumva ar fi mutual benefic să ne ajutați să dezvoltăm un proiect al cooperării pe baza e-Network Marketing, sau să porniți un proiect propriu, care să implice cooperare semnificativă, orientată în direcția evoluției umane.

De multe ori când auzim o poveste de succes sau citim undeva despre succesul de care a avut parte o persoană, ne gândim automat că este vorba despre noroc.  In realitate, în marea majoritate a cazurilor, norocul nu a avut nicio legătură cu ceea ce au realizat persoanele respective și la baza succesului lor au stat alți factori, precum voința puternică, dorința de a realiza ceva cu adevărat semnificativ, încrederea în sine, motivație, gândire pozitivă, disciplină.

Tot ce facem în e-Network Marketing este setat pentru a se constitui intr-un eveniment de transformare, care să schimbe istoria Network Marketingului.  Avem viziunea că ceea ce experimentăm, studiem, schimbăm și facem în e-Network Marketing va muta Network Marketingul la nivelul următor, în care asociații noștri vor fi capabili să găsească un ecosistem, o cultură și un cămin pentru a construi proiecte și afaceri de succes. Sperăm că datorită acestor schimbări, partenerii noștri vor fi mai bine poziționați pentru a experimenta o creștere consistentă, într-un proiect al cooperării, atât financiar cât si social, cultural și spiritual.

Oferta e-Network Marketing este, datorită tehnologiilor de comunicare adoptate, net mai atractivă pentru toți partenerii. Totodată, cu toții vom putea profita mai bine de produsele noastre de înaltă calitate, produse care sunt rezultatul unor studii cu adevărat științifice de ultima oră.

Aceasta este o oportunitate greu de  refuzat pentru oricine caută o modalitate de a-și construi un proiect, o afacere și de a aduce o diferență în familiile proprii, în comunitățile în care trăim și în lume.

Oricine dorește succes constant trebuie să-și schimbe comportamentul odată cu vremurile. Pietrele de temelie pentru un succes echilibrat în e-Network Marketing sunt onestitatea, caracterul, integritatea, credința, dragostea și generozitatea

În e-NETWORK MARKETING sistemul este de așa natura construit ca succesul tău să depindă de succesul echipei tale si chiar mai mult, de succesul oricărei echipe.  În loc sa concurezi cu ei, te întreci pe tine în a-i ajuta pe ei!!!

Lucrurile pe care noi le numim „cheltuieli vitale” ajung întotdeauna să egaleze, ba chiar să depășească câştigul  dacă nu luăm măsurile necesare. Nu trebuie să confundăm cheltuielile vitale cu dorințele. Nutrim cu toții dorințe pe care agoniseala noastră nu le poate satisface, astfel încât aceasta se duce adesea pe apa sâmbetei. Cum bine spunea un prieten al meu „când crește venitul, crește și prețul pizei pe care o cumperi”.  De aceea, trebuie să vă stăviliți multe dorințe complet inutile. Toți oamenii sunt copleșiți de dorințe pe care nu le pot împlini. Nu trebuie să îți satisfaci fiecare dorință care îți trece prin minte?

Savoarea vieţii are şi ea limitele ei. Aşa cum buruienile cresc pe orice teren lăsat în paragină, tot aşa dorinţele deșarte prind rădăcini în sufletul oamenilor  dacă nu sunt îngrijite și plivite în așa fel să le păstrăm pe cele care chiar merită și să le îndepărtăm pe celelalte. Dorințele, fiind produse ale minții noaste sunt nelimitate, dar cele pe care trebuie întradevăr să le realizăm sunt foarte puţine. Circa 60% nici nu sunt ale noastre, sunt adoptate de la alții, sau sunt manipulări de marketing, sau sunt preluate social. Analizați-vă cu atenție modul de viaţă! Căci acolo veţi găsi multe cheltuieli ce pot fi reduse sau eliminate definitiv, învăţaţi să apreciaţi fiecare monedă pe care o cheltuiţi!

De aceea, alegeţi cu grijă lucrurile pe care doriţi să le cumpăraţi! Triaţi-le pe cele care sunt realmente necesare. Eliminati cheltuielile pe produse care sunt nocive, toxice sau va fac rău. Analizati cu mare grijă cumpărarea de produse care aduc cu sine alte cheltuieli. Tăiaţi-le pe restul şi consideraţi-le doar nişte dorinţe inutile, cărora nu merită să le mai acordaţi atenţie! Realizaţi-vă apoi cheltuielile necesare!

Acesta este un leac împotriva sărăciei. Stabiliţi-vă o sumă de bani cu ajutorul căreia să vă realizaţi cheltuielile vitale, să vă împliniţi anumite dorinţe sufleteşti şi să vă bucuraţi de unele plăceri ale vieţii.

Si puneți deoparte o zecime din tot ce câştigați!

In același timp, căutați oportunități care să vă aducă în situația ideală să câștigați mai mult decât cheltuiți.  Sunt nenumărate astfel de oportunități în jurul nostru. Trebuie doar să fim deschiși și dispuși să facem efortul să învățăm ce este de făcut și să avem disponibilitatea să facem ce este necesar!

„Este uimitor ce pot face oamenii obişnuiţi dacă se apucă de treabă fără idei preconcepute.” — Charles F. Kettering

Uneori, mici schimbări de perspectiva sau atitudine, pot schimb complet viziunea asupra vieții. Trăim într-o perioadă în care fiecare este liber să creadă ce vrea despre el, despre ceea ce îl înconjoară, despre ceea ce îl mână, care este motivația intrinsecă, ce sa lucreze, cum sa se distreze, ce prieteni sa frecventeze, etc.

Orice sistem e mai bun decât nici un sistem. Ca să poți da valoare la ceea ce faci,  trebuie să îți găsești principii pe care să îți construiești viziunea, strategia și tehnica.

Obiectivele și scopurile care urmează viziunii, și care sunt parte integrantă din Strategia personală pe termen mediu și lung, ar trebui să aibă în vedere  cele 4 mari categorii ale vieții – personal, financiar, spiritual și iluminarea.

Dacă reușești să le dai visurilor tale o destinație echilibrată, adică în toate cele 4 categorii, vei avea o imagine mult mai clară asupra a ceea ce trebuie să faci, ce vrei, care e chemarea ta și cum îți împarți activitățile astfel încât să obții ceea ce îți dorești.

Tot ce facem sau nu facem este subordonat, mai mult sau mai puțin conștient, la patru categorii esențiale. Aceste categorii deschid un canal corespunzător al succesului și evoluției.

• Categoria personală se referă la trăiri, sănătate, emoții, dar și la plăcerile date de realizări, succes și simțuri.
• Categoria financiara se referă la bunăstare și împlinirea financiară,
• Categoria spirituală, este cea care dă sens vieții, existenței, dar și acțiunii, realizărilor, strădaniilor.
• Iluminarea, care înglobează toată experiența, informația, educația, cultura, într-un tot integrator și unificator.

Referitor la aceste categorii, avem tendința să ne concentrăm în mod excesiv  pe una singură, blocând astfel celelalte canale. Aceste categorii reprezintă de fapt și cele  etapele ale vieţii unui om:

• un tânăr îşi va trăi viaţa dominant in categoria personală, încercând să capete cât mai multă experienţă;
• după această etapă, în viața adultă, omul se va concentra pe întemeierea unei familii, va încerca să asigure bunăstarea și siguranța ei și va încerca să evolueze foarte mult pe partea profesională și socială;
• în următoarea etapă a vieţii omul îşi dedică timpul echilibrării primelor trei categorii, concentrându-se pe partea spirituală, filozofică, a vieţii.

Fiecare pas pe care-l faceți și care va apropie de visurile și viziunea dumneavoastră, va crește siguranța de sine, încrederea în forțele proprii, ceea ce va permite ca pe viitor să vă stabiliți obiective mai importante, obiective din categoria următoare. Aceasta se aseamănă foarte mult cu efectul bulgărelui de zăpadă: începeți cu un obiectiv mic, care, după ce îl veți îndeplini, vă va motiva și vă va permite să vă stabiliți și să realizați obiective mai mari, apoi altele și mai mari. Acesta este ceea ce se numește un Proces Creativ Evolutiv.

Una dintre cele mai importante învățături ale marelui filozof grec Aristotel, este aceea ca omul este un organism teleologic (“teleos” in greacă înseamnă obiectiv). Aristotel a ajuns la concluzia ca toate acțiunile omului au la baza un scop.

Numeroase studii au confirmat faptul că persoanele care își stabilesc obiective și le monitorizează în mod constant sunt mult mai productive decât persoanele fără un scop bine definit. Si nu în ultimul rând, toți vorbitorii, autorii și îndrumătorii din domeniul dezvoltării personale și cel al obținerii succesului sunt de acord ca stabilirea obiectivelor în scris este un pas absolut necesar pentru obținerea succesului în orice domeniu, inclusiv spiritual.

 

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi.

Aproape toată lumea a auzit despre procrastinare. Cuvântul provine din limba latină si poate fi definit astfel: „tendință irațională de a amâna o sarcină care trebuie îndeplinită”. A procrastina înseamnă a amâna într-un mod nejustificat începerea unei acțiuni, în special din cauza neglijenței habituale sau a lenei. Sinonime = a temporiza, a tergiversa sau, evident  preferatul meu, a Tărăgăna. Îmi place mult acest cuvânt “a tărăgăna” – sună mult mai sugestiv decât termenul “procrastinare” – tărăgănarea noastră cea de toate zilele sună ca un cântec de jale pentru ocaziile pierdute, pentru ferestrele de oportunitate ratate, pentru visurile nerealizate.

Cercetările au arătat că Tărăgănarea este mai mult decât un simplu fapt, având o bază fiziologică. Simplificând, noi avem în creier o porțiune care se numește sistemul limbic, moștenit de la animale, care este sursa plăcerilor și a fricii, a recompensei și excitației. Mai avem și un cortex prefrontal, care este caracteristic doar oamenilor și care este sediul voinței. Aici se nasc planurile și să prefigurăm rezultate. “Jocul” dintre sistemul limbic și cortexul prefrontal ne face mai mult sau mai puțin predispuși Tărăgănării.  Sistemul limbic se activează la stimulii principali (imagini, sunete, miros, tactil) și funcționează pe principiul aici și acum. Cortexul prefrontal ne ajută să gândim abstract și să facem planuri pe termen lung. Simplificând: Tărăgănarea apare atunci când sistemul limbic se opune planurilor pe termen lung elaborate de cortexul prefrontal, optând pentru lucruri realizabile imediat. Animalele, dar și copiii mici (mai ales bebelușii) sunt exemplele cele mai bune: la aceștia sistemul limbic domină, ceea ce înseamnă că ei vor ACUM. Pe măsură ce copilul crește, iar cortexul prefrontal se dezvoltă, el reușește să își domine sistemul limbic sau măcar să îl controleze.

Cam tot ce facem noi pe lume are ca finalitate o recompensă. Motivația sau viteza cu care ajungem la aceasta. Așteptările se referă la probabilitate sau șansă. Dacă probabilitatea să câștigi ceva este mai mare, atunci motivația e clar mai mare și tentația de a amâna este mai puțin prezentă.

Valoarea este un alt factor foarte important. E clar că o valoare mai mare a recompensei modifică felul cum ne raportăm la respectivul obiectiv. Apoi intervin ceilalți factori care schimbă ecuația. Amânarea este unul dintre ei – cu cât amânarea se prelungește, cu atât motivația de a face ceva se reduce. La fel și impulsivitatea – rapiditatea cu care cedezi atunci când ești distras de alte activități, de obicei mărunte, care se interpun între tine și obiectivul propus.

Tărăgănarea are un mesager ascuns in fiecare dintre noi. Asculți glasul acestui spirit al tărăgănării atunci când se face auzit în conștiința ta?  S-a dovedit a fi un dușman de moarte, care stă mereu la pândă ca să-ți zădărnicească realizările.  Dacă privești in trecutul tău, vei găsi nenumărate exemple de situații in care ti-ai alungat norocul din cale din cauza acestui spirit atât de răutăcios al Tărăgănării. Dar, o dată ce l-ai descoperit, este mai ușor de învins. Nimeni nu permite de bună voie unui hoț să-i fure bunurile, ideile, oportunitățile. In momentul în care ai înțeles modul de operare al Tărăgănării, 1-ai învins cu ușurință.  Toți oamenii ar trebui să stăpânească acest spirit al amânării şi ezitării dacă vor să se bucure succes. Nimeni nu se poate bucura de succes dacă nu a zdrobit definitiv spiritul tărăgănării și al ezitării ce sălășluiește în sufletul lui?

Norocul se afla în calea tuturor oamenilor. Unii dintre ei îl înșfăca cu putere, îndeplinindu-și astfel visurile, dorințele, viziunile cele mai ardente, dar cei mai mulți au ezitat, au dat greș si au rămas mereu în urmă.  Ca să aveți o viziune rapidă asupra Tărăgănării, gândiți-vă la toate promisiunile pe care le-ți făcut de-a lungul vieții față de voi înșivă și pe care nu le-ați respectat – o să termin proiectul până miercuri, de luni merg la sală, din ianuarie mă apuc de slăbit, peste o oră încep să învăț, joi duc pisica la veterinar, săptămâna viitoare îmi fac analizele anuale, o să plătesc factura la curent după-amiază, de luni ma implic serios in afacere, etc. etc. etc. Se recunoaște cineva?

Partea proastă cu Tărăgănarea nu este că nu ai plătit factura la curent marți, ci că această meteahnă te poate costa pe termen lung ratarea șansei unei vieți mai frumoase sau o carieră mai reușită, vise care rămân doar vise, sănătate din ce în ce mai șubredă. Cam neplăcut…

Interesant e că nu vorbim despre lene aici. Desigur, există oameni indolenți, pur și simplu leneși, pe cărora nu le pasă de îndatoriri, de responsabilități, însă Tărăgănătorii vor să facă treabă, sunt conștienți de importanța lucrurilor în care sunt angrenați, de beneficiile pe care le-ar putea obține ducând la bun sfârșit un obiectiv propus, însă ceva îi ține în loc. De multe ori ei reușesc să își atingă obiectivele, însă cu efort și cu consum nervos mare. Nu că viața ar fi simplă, însă e mult mai greu să termini un maraton dacă ai legat de un picior un lanț cu o bilă de fier. Deși este un comportament care s-a dezvoltat în milioane de ani, partea bună este că poate fi controlata. Iată câteva idei:

Nu acorda sarcinilor minore o importanță exagerată și nu le amâna. Dacă amâni rezolvarea unei sarcini simple, în cele din urmă devine dificilă. Cu cât orele si zilele de tărăgăneală trec, cu atât acea sarcină devine imposibil de rezolvat. Mai mult, în timp se fixează sentimentul de vină că nu ai reușit să rezolvi acea sarcină, și care te imobilizează.

Înfruntă-ți temerile. Tărăgănarea  poate fi definită si ca teama de succes. Oamenii amână pentru că le este frică de responsabilitățile care vin odată cu atingerea succesului si nu pot să si-l asume. E greu să acționezi. Te gândești că nu vei reuși sau că te vei face de râs. Dar gândește-te că orice decizie implică un grad mai mare sau mai mic de risc. Trebuie să-ți asumi decizia pentru a învăța din greșeli. Experiența te va face mai puternic!

Termină ce ai început. A nu face ceva e destul de problematic dar a nu termina ceea ce ai început devine deja periculos. Lucrurile neterminate ne fac vinovați. Iar vinovăția este un sentiment foarte intens care se dezvoltă încet dar sigur si în final prinde rădăcini în sufletul tău. La fel ca în povestea cu bulgărele de sare. Revino-ţi ! Treci încă o dată prin toate sarcinile pe care le ai de rezolvat şi găsește-le pe cele pe care vrei să le termini.  Acționează si cu siguranță te vei simți mult mai bine!

Încrederea pare să fie elementul motivațional cheie în Ecuația Tărăgănării. Cu cât suntem mai nesiguri de succes, cu atât șansele să ne concentrăm asupra atingerii scopului scad mai mult. Optimismul ne ajută să perseverăm. Există trei tehnici care ar putea să fie de ajutor:

– Spiralele succesului – pe scurt, înseamnă să te agăți de orice mic succes din viața ta, care te ajută să ai mai multă încredere în tine și să perseverezi. De exemplu, alergarea unui maraton poate fi un element de ajutor în carieră, pentru că îți schimbă optica față propriile capacități.

–  Victoriile indirecte –  se referă la victoriile altora, care te-ar putea motiva să vrei și tu mai mult. În acest sens, el recomandă să citești biografii ale unor oameni de succes, să le asculți discursurile, să te alături unei  echipe sau rețele, să te imaginezi ca fiind cel care va obține victoria pe care și-o dorește.

–  Pe de altă parte, e nevoie și de puțină moderație. Optimismul exagerat, descris de către psihologi ca “sindromul speranțelor false” poate fi o mare piedică în calea succesului. E nevoie de un echilibru între optimism și realism.

– Trebuie să îndepărtăm în mod voluntar tentațiile.  Satisfă-ți dorințele înainte ca ele să se intensifice și să îți abată atenția de la ce ai de făcut (de genul, nu te duce la cumpărături flămând, pentru că vei cumpăra mai mult junk food decât în mod obișnuit)

– Putem folosi “memento”-uri mobilizatoare – imagini motivaționale legate de visurile și speranțele tale – pentru unii funcționează, pentru alții nu.

Si în final un sfat  banal, dar de bun simț:   dacă vrei să ai rezultate, trebuie să acționezi, să pui în  în practică. E valabil pentru orice domeniu. Aud de nenumărate ori: știu exact ce trebuie să fac pentru a avea succes, dar nu o fac acum. Stiu, Pot și Vreau, dar nu acum, nu e momentul potrivit, nu sunt întrunite condițiile perfecte, să vedem mai întâi ce se întâmplă …  Așa și cu Tărăgănarea. Sau e chiar spiritul Tărăgănării?!

Din toate acestea se vede că statul este o instituție naturală şi că omul este din natură o ființă socială, pe când antisocialul din natură, nu din împrejurări ocazionale, este ori un supraom ori o fiară… Totodată, este clar de ce omul este o ființă mai socială decât orice albină și orice ființă gregară; căci natura nu creează nimic fără scop. Însă grai are numai omul dintre toate vietățile. – Aristotel

Noi oamenii suntem ființe sociale. Omul nu e o ființă singuratică. Pentru a reuși să supraviețuiască, dar și pentru că avem nevoie de comunicare, de emotii împărtășite, din cele mai vechi timpuri oamenii s-au grupat mai mulți la un loc – fie că a fost vorba de trib, regat, imperiu, republică sau stat.

Pe lângă faptul ca este ființă sociala mai e si o ființă sociabila, adică are capacitatea de a trai si a se organiza in grupuri sociale, neexistând efectiv un om care sa nu facă parte dintr-un grup social. in consecința acestea sunt grupuri sociale.

Fiecare dintre noi ocupam un loc in aceasta viată, unii sunt studenți, alții profesori, alții portari, medici, mecanici, contabili, sudori etc. altfel spus poziția, locul pe care il ocupam la un moment dat într-o societate e statusul. E extrem de important statusul unui individ deoarece in funcție de el se comportă și acționează ceilalți. Realitatea e ca fiecare dintre noi avem simultan nu un singur status, ci mai multe, adică un set de statusuri. Problema care se pune e după care dintre ele suntem apreciați, care dintre ele e cel mai important. Răspunsul depinde de societate.

Pustnicia este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le poate face un om. Și nu pentru că ar fi greu să stai singur să te uiți la stele și la copaci, ci pentru că atunci când ești singur nu are cine să te proptească dacă ești pe cale sa cazi și nu te poate duce nimeni în spate până la cel care te poate face bine, dacă te-ai lovit la picior sau un șarpe te-a mușcat. Între călugări, pustnicia se ia numai cu mult sfat și doar de către cei foarte încercați pentru perioade de timp stabilite împreună cu starețul și cu duhovnicul. Mulți au luat-o razna plecând la pustie de capul lor, fără să aibă experiența necesară pentru o astfel de încercare. Cei care au reușit să se facă stâlpi de foc în pustie și în izolare, au știut foarte clar cum anume se duce lupta în asemenea condiții și nu le-a lipsit înțelepciunea.

Se spune  că cel mai mare chin al iadului este singurătatea. Lipsa apropierii oricărei alte ființe, umane, îngerești și chiar a lui Dumnezeu. Nu că n-ar fi Dumnezeu în tot locul ci că singurătatea este ceva ce se plăsmuiește înăuntrul nostru și care se poate face iad în noi încă de aici. De aceea este important să avem prieteni, și mai cu seamă prieteni înțelepți. Uneori se numesc duhovnici acești prieteni înțelepți pe care-i avem. Prietenii aceștia ne ajută să trecem peste cele mai dureroase momente ale vieții noastre, să depășim cele mai crunte disperări și deznădejdi.

Așa că, dacă ai un prieten, fie că se numește tată sau mamă sau duhovnic sau iubită sau oricum s-ar chema, nu-l alunga spunând că vrei să rămâi singur. Caută-l și spune-i ce te doare. Pentru că nu-ți este prieten adevărat decât cel cu care poți împărtăși și durerea și bucuria. Poate că nu va ști ce să facă dar poate te va îndruma către cineva care știe. Și chiar dacă ar fi omul în mijlocul tuturor nepricepuților de pe pământ, nu lasă Dumnezeu să se piardă oamenii din pricina nepriceperii celor care-L caută cu inimă curată. Atunci când tac oamenii, strigă pietrele.

Ce este interesant de observat peste tot in jurul nostru, este ca in momentul in care oamenii ies din relații, experimentează, renasc, strălucesc, trăiesc altfel, devin „mai buni”, mai activi, mai pasionali, doar pentru a ajunge sa se cufunde iar in relații in care schimbarea este de cele mai multe ori sufocanta si… o iau de la capăt.

Când sunt mai multe individualități la un loc, însă, niciodată nu va fi un numitor comun. Deși e necesar să ne zbatem pentru a ne împlini visurile si rezolva problemele, nu trebuie niciodată să uităm că in jurul nostru mai sunt și alți oameni, că acțiunile noastre de multe ori îi afectează și pe aceștia.

Depinde de noi dacă prin ceea ce facem suntem oameni de valoare pentru grupul din care facem parte, de noi depinde să avem bunăvoința de a-i ajuta pe cei mai slabi decât noi sau pe cei aflați la greu.

Si să nu uităm, unde-s mulţi puterea creşte!

Stilul de viaţă este produsul unei culturi, al unor tradiţii specifice, al unei istorii. Fiecare individ, grup familial, grup profesional şi societate în întregime se caracterizează printr-un stil specific de viaţă. Trebuie de luat în considerare că toate activităţile vitale de acest stil sunt orientate spre asigurarea binelui pentru omul concret şi pentru cei care îl înconjoară.

Însă unii oameni efectuează activităţi şi procedee pozitive sau negative, care influenţează favorabil sau nefavorabil nu numai asupra organismului lor, dar şi asupra oamenilor din jur.

Aceste aspecte ţin de stilul de viaţă cu conţinut subiectiv al modului de viaţă. Stilul de viaţă al omului exprimă modul său general de a trăi, raportul dintre condiţiile în care el îşi duce traiul şi condiţiile de activitate, de asemenea, şi modelele individuale de comportament determinate în anumită măsură de factorii socio-culturali, caracte-risticile personale şi educaţionale. Stilul de viaţă se referă la decizii, acţiuni şi condiţii de viaţă.

FII FERICIT CU CEEA CE AI ÎN TIMP CE URMĂREŞTI SĂ OBŢII CE DOREŞTI.  Nu este de fapt prea greu să înveţi arta de a trăi. Chiar şi oamenii cu mijloace modeste pot avea un stil de viaţa rafinat. Pur şi simplu trebuie să economisească ceva din banii de apă minerala  sau bere pentru a cumpăra o sticla de vin bun. Sau să nu mai meargă la cinema şi să se ducă la teatru. Sau să economisească bani tot anul pentru a se putea duce într-o excursie în străinătate ori pentru a-şi cumpăra o operă de artă.

Nu îţi cheltui toţi banii o dată. Economiseşte şi cumpără ceva deosebit – ceva de calitate, sau de valoare, sau ceva de care îţi vei aminti toata viaţa.  Aminteşte-ţi, toţi banii  daţi pe nimicuri se pot aduna într-o mică avere. Iar pentru o persoană rafinată, calitatea este mult mai importantă decât cantitatea.  Mai bine câteva comori decât o casă plină de boarfe nefolositoare. Stilul de viaţă,  aşa cum îl definesc aici, înseamnă cunoaştere, valori, educaţie şi gust disciplinat.  Este o artă ce aduce bucurie în timp ce o practici. Este hotărirea deliberată de a savura şi a te bucura de toate experienţele şi posibilităţile oferite de viaţă.  Stilul de viaţa înseamnă a-ţi mari cunoştinţele şi experienţele,  profitând de cărţi,  oameni, filme şi noi aventuri. Aşa că ai grijă să te bucuri şi să înveţi din toate şi de la toţi cei cu care intri în contact.  Gândeşte-te la un lucru pe care îl poţi face astăzi pentru a te simţi mai bogat şi mai bine în legătură cu tine şi viaţa ta; dă un telefon pentru a-ţi rezerva bilete la un concert, cumpără câteva CD-uri cu muzică bună, trimite flori, trimite un mesaj de mulţumire, planifică o excursie, citeşte cartea unui clasic.

In mod sigur la o sută de kilometri de locul în care te afli acum există câteva locuri pe care nu le-ai văzut niciodată, câteva feluri de mâncare pe care nu le-ai gustat niciodată, câteva experiențe pe care nu le-ai trăit niciodată. Eşti din Bucuresti şi nu ai văzut niciodată Ateneul Roman pe dinăuntru? Sau din Sibiu şi nu ai fost niciodată la Muzeul Bruckental?  Sau …

Atunci, ca şi mine, ai pierdut câteva ocazii minunate de a experimenta un stil de viaţă frumos și deschis. S-ar putea să fie nevoie de puţină iniţiativă, dar gândiţi-vă ce recompense ne aşteaptă! Tot ce trebuie să facem este să permitem unui act conştient să ţâşnească dintr-un gând unic. Iar acest act va lega visurile noastre de realitatea unei noi experienţe. E bine să respectăm, în mod sănătos, valoarea bogăţiei materiale în viaţă. Insă banii pot fi de asemenea supraapreciaţi, chiar veneraţi. Li se acordă adesea puteri pe care nu le posedă.  Cheia fericirii nu înseamnă mai mulţi bani.  Fericirea este o artă care trebuie studiată şi practicată. Mai mulţi bani nu vor face doar să fii mai mult decât eşti deja. Mai mulţi bani nu te vor face să evoluezi mai repede, ba chiar din contră.  Sar putea să te facă mai îngânfat, mai egoist, mai obraznic, mai incult.  Dacă eşti înclinat să fii nefericit, te vei simţi tot mizerabil, dar înconjurat de lux, cu mai mulţi bani.  Dacă eşti înclinat să fii răutăcios, bogăţia te va face sa devii o teroare. Şi dacă eşti înclinat spre băutura, mai mulţi bani îţi vor permite să te distrugi mai repede cu ajutorul băuturii, doar cu o băutură mai scumpă.

Pe de altă parte, dacă stăpâneşti arta unui stil de viaţă şi a fericirii, mai mulţi bani te vor ajuta să amplifici fericirea şi bogăţia înnăscută. Stilul de viaţă înseamnă în primul rând stil. Iar stilul este o artă -arta de a trăi. Nu poţi cumpăra stil cu bani. Nu poţi cumpăra bun gust cu bani. Cu bani poţi cumpăra doar  lucruri. Stilul de viaţă înseamnă cultură – să apreciezi o muzică bună, dansul, arta, sculptura, literatura şi teatrul de calitate. Este gustul pentru rafinat, unic, frumos.

Stil inseamnă să călătorești, dar nu pentru distracții vulgare sau pentru „shoping”, ci pentru a experimenta noi culturi, pentru a vizita locuri și muzee, pentru a întâlni oameni.  Stil de viață ]nseamnă și să înveți și să practici empatia, să ajuți pe alții, să te implici în viața comunității.   Mortimer Adler spunea: „Dacă nu vom încerca să ne satisfacem cele mai rafinate gusturi, ne vom mulţumi cu cele elementare”.

Aşa că amintiţi-vă de drum și  căutare, înseamnă să  avem ce este mai bun în timpul pe care îl avem la dispoziţie.  Nu este vorba de cantitate, ci de calitate și valoare.  Stilul de viaţă înseamnă de asemenea recompensarea excelenţei oriunde o descoperi, neconsiderând drept garantate micile lucruri din viaţă.

Toată lumea caută fericirea. Este o bucurie care însoţeşte activitatea pozitivă.  Totuşi, ca şi bogăţia,  şi fericirea are o varietate de semnificaţii, adesea contradictorii.  Este în acelaşi timp bucuria descoperirii şi bucuria cunoaşterii, însoţeşte adesea pe acei care ştiu ce înseamnă culorile, sunetele şi armonia vieţii.  Şi este bucuria pe care o trăiesc cei care îşi dau osteneala să îşi planifice viaţa şi trăiesc apoi cu pasiune.  Fericirea este capacitatea de a reacţiona cu înţelegere şi bucurie la ceea ce îţi oferă viaţa.

Acest lucru se realizează atât dăruind, cât şi primind, luptând şi culegând laurii, înseamnă să fii în stare să te bucuri de armonie, ca şi de mâncare, de idei, ca şi de pâine.  De fericire se bucură cei care îşi extind în mod deliberat orizontul şi experienţa. Ea se află în casele celor care au abilitatea de a trata dezamăgirea fară a-şi pierde simţul bunăstării.  Ea aparţine acelora care controlează atât împrejurările, cât şi emoţiile.  Fericirea înseamnă,  de asemenea, să te eliberezi de acele sentimente negative care sunt teama, stima de sine scăzută, invidia, lăcomia, resentimentul, prejudecata şi ura.

Fericirea înseamnă să ai un echilibru al valorilor,  înseamnă să fii mulţumit de sarcinile zilnice,  inclusiv de acele sarcini neplăcute de care scăpăm puţini dintre noi.   Fericirea înseamnă și o viaţă bine trăită şi plină de oameni cu speciali cu o mare varietate de experienţe şi amintiri care devin forme nepreţuite ale unor „monede” ce pot fi cheltuite şi investite.

Fericirea înseamnă și activitate cu un anumit scop.  Este iubire pusă în practică, înseamnă sa înţelegi ceea ce este evident şi sa te temi,  cu respect și evlavie, de ceea ce este misterios.

Cum poate cineva să prindă dulcea pasare a fericirii? In mod curios, înţelegând şi punând în aplicare un concept care este rareori asociat cu fericirea … disciplina.

Ambiția este o forță puternică.  Puterea ambiției face ca dorințele să devină realitate.

Ambiția este mentalitatea ce trebuie avută minut de minut, zi de zi pentru a avea o familie mai bună, o mașină mai bună, o viață mai bună.  Trebuie să o trăiești în fiecare moment. Dacă trăirea unei vieți prospere era ușoară, cu siguranță toată lumea ar avea-o, dar pentru că e mai dificil să o obții,  doar 3% din populație o au.  Mulți se plâng de faptul ca unii au bani și alții nu, dar când îi pui sa facă ceea ce fac oamenii care au bunăstare, spun că ei nu sunt genul de oameni care să facă ceva care să  le poată aduce un venit mai mare.

Este uimitor cum oamenii harnici, deștepți au o grămadă de noroc. Probabil au fost în locul potrivit la locul potrivit cu oamenii potriviți. Dar daca asculți ce spun acești oameni, ai să auzi că pentru a avea succes peste noapte durează câțiva ani.

Marile câștiguri vin în etape mici, una cate una, nu poți avea tot deodată. Asta înseamnă că trebuie sa te bucuri de calea pe care va trebui să o parcurgi, , in fiecare oră, in fiecare zi, , in fiecare lună, , in fiecare an.

Mulți oameni nu vor sa se schimbe, le place să stea în zona lor de confort, nu vor să facă mai multe, se mulțumesc  cu puțin, dar îi acuză pe ceilalți ca sunt niște nenorociți,  că nu vor să se schimbe, că sunt leneși, că e vai de capul lor.

Câtă ambiție ți-ar trebui să poți avea succes, să reușești în planurile și visurile? Să îndrăznești să visezi? Să îndrăznești să te implici cu seriozitate in a le aduce in realitate?

Te uiți în stânga – vezi leneși. Te uiți și în dreapta – alți leneși. Aproape că ţi-e teamă să nu fii luat de prost că îţi dai prea mult silinţa. Aproape că te consolează gândul că nu eşti chiar tu codaşul, sau poate nu eşti cel mai leneş dintre colegii de muncă.

Ai vrea succesul, dar să nu obosești prea mult, să nu suferi piedicile, stresul, dezamăgirile inerente unei călătorii spre succes.. Dacă s-ar putea, ai vrea şi vacanţa prelungită, și creștere de salariu, și promovare! Le-ai vrea pe toate, dar cât mai puţină muncă. Ai vrea să fii iubit de familie, dar să nu-ţi stea prea mult pe cap. Ai vrea să te salute toţi prietenii tăi şi să te sune, să-ţi trimită scrisori şi cadouri, dar să nu faci tu primul pas. Ai vrea o Românie mai curată în care să stângă altcineva sticlele de Cola pe care le arunci în crâng  şi șervețelele pe care le mai “scapi” pe jos. Ai vrea o lume mai bună, dar să nu te chinui tu să-i schimbi pe oameni – să devină ei deodată mai buni.

Vrei succesul? Lasă amânarea deoparte şi începe să duci la bun sfârşit lucrurile pe care le-ai început. Unul câte unul, şi vei deveni în același timp mai bun, mai pregătit, mai apreciat,

Străduieşte-te mai mult, citește mai mult, acționează masiv! Iar succesul va fi doar o consecință inevitabilă!

Trebuie fii un visator, trebuie să îți vezi viitorul frumos, trebuie să vezi linia de Finish in timpul cursei, trebuie sa vezi rezultatele pozitive atunci când  îți merge greu, pentru că doar așa îți realizezi visurile.

„Întelepciunea fără ambiție este precum o pasăre fără aripi.” Salvador Dali

Există trei principii care fac să înflorească viața umană, iar ele sunt contrazise de cultura învățământului în care mulți educatori trebuie să trudească și mulți elevi trebuie să îndure.

1. În primul rând, ființele umane sunt prin natura lor diferite și variate.

Învățământul cu „Nici un copil lăsat în urmă” se bazează nu pe diversitate, ci pe conformitate. Școlilor li se cere să afle ce pot face copiii într-un spectru îngust de performanțe. Un efect al legii „Nici un copil lăsat în urmă” este axarea pe disciplinele exacte. Sunt foarte importante.  Ele sunt necesare, dar nu suficiente. Un învățământ adevărat trebuie să dea importanță egală artelor, disciplinelor umaniste, educației fizice. Statisticile arată că acum, în Romania, vreo 10% dintre copii, sau pe-aproape, sunt diagnosticați cu diverse afecțiuni sub spectrul tulburărilor de deficit de atenție. ADHD. Dar nu cred că e o mare epidemie. Dacă ții copiii pe scaun, oră după oră, făcând muncă măruntă de funcționar, nu te mira că încep să se foiască.  Copiii, cei mai mulți din ei, nu suferă de vreo afecțiune psihologică. Suferă de… copilărie. Știu pentru că în primii ani de viață am fost copil, am trecut prin toate fazele. Copiii prosperă dacă au o programă bogată care le pune în lumină diversele talente, nu doar o mică parte din ele. Artele nu sunt importante doar fiindcă îmbunătățesc rezultatele la matematică, ci pentru că solicită laturi ale ființei copilului care altfel rămân neatinse.

2. Al doilea… Al doilea principiu care duce la înflorirea vieții omului e curiozitatea.

Dacă poți aprinde scânteia curiozității într-un copil, el va învăța fără alt sprijin, foarte adesea. Copiii sunt învățăcei înnăscuți. E o mare „realizare” să stingi calitatea asta sau s-o înăbuși. Curiozitatea e motorul reușitei. Spun asta pentru că unul din efectele culturii actuale, ca să zic așa, a fost de a deprofesionaliza profesorii. Nu există nici un sistem în lume, nici o școală în țară mai bună decât profesorii ei. Profesorii sunt seva succesului în școală. Dar predarea e o profesie creativă. Predarea, concepută cum trebuie, nu e un sistem de livrare. Nu ești acolo doar ca să transmiți informații. Marii profesori fac și asta, dar ei mai și îndrumă, stimulează, entuziasmează, încurajează. La urma urmei educația se reduce la învățare. Dacă nu se produce învățarea, educația nu are loc. Lumea discută mult despre educație, fără a discuta despre învățare. Rostul educației e să învățăm.

Este o mare diferență intre verbele ce exprimă o sarcină și o reușită. Te poți ocupa cu o activitate, dar să nu prea realizezi nimic. Ca regimul de slăbire. E un exemplu bun. Cineva ține regim. Slăbește? Nu prea. „A preda” e cam la fel. Poți spune: „Uite-l pe Profesorul X,  e în clasă, predă.” Dar dacă nimeni nu învață nimic, poate se ocupă de predare, dar n-o duce la împlinire.

Rolul profesorului e să înlesnească învățarea. Asta-i tot. Și o parte a problemei  e că în învățământ a ajuns să domine nu predarea și învățarea, ci examinarea. Examinarea e importantă. Testele standardizate își au rostul lor. Dar ele nu trebuie să fie elementul dominant în învățământ. Trebuie să fie diagnosticul, să ajute.  Dacă mă duc la un examen medical, vreau să mi se facă analize standardizate. Serios. Vreau să știu cât colesterol am în comparație cu ceilalți, pe o scară standard. Nu vreau să mi se dea pe o scară inventată de doctorul meu, în mașină.

Examinarea trebuie să sprijine învățarea, nu s-o împiedice, așa cum se întâmplă adesea. Deci, în loc de curiozitate, avem o cultură a supunerii. Copiii și profesorii noștri sunt îndemnați să urmeze algoritmi de rutină în loc să aprindă focul imaginației și al curiozității.

 

3. Al treilea principiu: viața umană e inerent creativă.

De aceea fiecare avem CV-uri diferite. Noi ne creăm viețile și le putem recrea pe măsură ce le trăim. E moneda comună a existenței ca ființă umană. De aceea cultura umană e atât de interesantă, variată și dinamică.  Cu toții ne creăm propriile vieți prin procesul neîncetat de imaginare a alternativelor și posibilităților, iar unul din rolurile învățământului e să trezească și să dezvolte puterea creativității. În schimb, ce avem e o cultură a standardizării.

Dar nu trebuie să fie așa. Chiar nu trebuie. Finlanda iese întotdeauna pe primele locuri la matematică, știință și citire. Știm că la asta au rezultate bune fiindcă numai asta se testează în prezent. Asta-i una din problemele examinării. Nu se verifică și alte lucruri, care contează la fel de mult. Lucrurile în Finlanda stau așa: ei nu se concentrează pe disciplinele astea. Au o abordare foarte largă asupra învățământului, care cuprinde discipline umanistice, educație fizică, arte. Finlanda nu are abandon școlar. Pentru că dacă un copil are probleme, se duc la el repede, îl ajută și-l sprijină.

Ei Individualizează predarea și învățarea. Știu că elevii sunt cei care învață, iar sistemul trebuie să le captiveze curiozitatea, individualitatea și creativitatea. Așa îi faci să învețe.

Ei acordă un statut înalt profesiei de cadru didactic. Știu că nu poți îmbunătăți învățământul dacă nu alegi oameni pricepuți care să predea și dacă nu le acorzi sprijin constant și dezvoltare profesională. Investiția în dezvoltarea profesională nu e un cost. E o investiție, și toate celelalte țări care obțin succese știu asta, fie că e vorba de Australia, Canada, Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong sau Shanghai. Ei știu că așa stau lucrurile.

Finlandezii deleagă responsabilitatea la nivelul școlii pentru a face treaba.

E o mare diferență între a folosi un mod bazat pe comandă și control în învățământ…  Asta se întâmplă în Romania. Guvernul  decide, că ei știu cel mai bine și îți spun ce să faci. Necazul e că educația nu se petrece în sălile de ședințe din clădirile legiuitorilor noștri. Se petrece în clase și în școli, iar cei care o fac sunt profesorii și elevii și dacă le retragi libertatea de acțiune, nu mai merge. Trebuie să le-o dai oamenilor înapoi.