Nimănui nu i se acordă numai o singură şansă. Viaţa reîncepe cu fiecare nouă zi. Ocaziile prielnice ne apar la tot pasul, surprinzătoare şi promiţătoare – trebuie doar să le căutăm şi să le ieşim în întâmpinare.

Nu are nici un rost să stăm şi să aşteptăm – ar fi ca şi cum ne-am posta în mijlocul unui parc, cu mâinile ridicate, şi am conta pe faptul că şansa ar face să primim în căuşul palmelor o minge. Nu oportunităţile ne vânează pe noi – noi suntem cei care trebuie să alergăm după ele.

Emisiunile de radio şi televiziune, ca şi ziarele, sunt pline de ştiri despre noi descoperiri al căror merit revine talentului şi priceperii câte unei „persoane obişnuite”, fie că este vorba despre lumea sportului, muzicii, literaturii, tehnologiei, medicinei, fie de cea a ştiinţei sau artei.

Prea mulţi dintre noi îşi spun, însă, că asemenea talente au numai alţii şi că, în ceea ce-i priveşte, ei înşişi nu sunt altceva decât nişte „oameni obişnuiţi”. Fiecare „om obişnuit” este o fiinţă excepţională atunci când beneficiază de ocazia potrivită – o ocazie creată de el însuşi sau, pur şi simplu, prinsă „din zbor”.

Prea adeseori ni se întâmplă să „scăpăm ocazia” sau să „pierdem trenul” de care profită altcineva. Aceste „şanse” se supun universalei legi de fier a cauzei şi efectului: dacă nu reuşim să le căutăm, nu vom reuşi nici să le observăm, atunci când apar. Cei care nu cred decât în ceea ce văd cu ochii îşi vor trăi viaţa lăsând să le scape ocaziile una după alta. Dacă, însă, suntem deschişi noului, vom începe să sesizăm nelimitata gamă de posibilităţi ce ni se prezintă fiecăruia.

Trebuie să ne concentrăm asupra prezentului şi viitorului. Trebuie să învăţăm să recunoaştem stejarul încă din stadiul de ghindă şi să anticipăm corola florilor când nu este altceva decât o promisiune a seminţei. Trebuie să ne deprindem să ghicim abundenţa viitoare acolo unde cei mai mulţi nu văd decât ariditatea stearpă.

După cum scria Marcel Proust: Când porneşti pe drumul descoperirii adevărate, nu trebuie să cauţi privelişti noi, ci să fii gata să vezi totul dintr-o perspectivă nouă.

Multi oameni  cred ca atitudinea este pur si simplu o stare de fapt, e ceva ce simti instinctual fata de o situatie sau o persoana, ceva independent de tine si care nu poate fi controlat la fel cum nu poti sa-ti opresti singur bataile inimii doar gandindu-te la asta.

Hai sa definim ce inseamna Atitudine. Definitia din Dex spune este:

ATITÚDINE, atitudini, s. f. 1. Ținută sau poziție a corpului. 2. Fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare.   Expr. A lua atitudine = a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere. — Din it. attitudine, fr. attitude.

Atitudinea nu este altceva decat exprimarea unei conceptii pe care o ai fata de ceva sau fata de cineva. Atitudinea nu este altceva decat o EVALUARE pe care tu o faci unei situatii sau unei persoane. Atitudinea este exprimarea in exterior a modului in care tu GANDESTI in mintea ta despre o situatie sau persoana. Atitudinea este reflectarea valorilor si credintelor tale, dar si a experientei fiecaruia dintre noi.

De ce e important lucrul acesta?

Pentru ca in ABSOLUT toate deciziile pe care le luam, creierul nostru incearca sa se bazeze pe niste situatii din trecut. Inca din copilarie experientele prin care am trecut sau experientele pe care le-am observat au avut niste consecinte cu impact emotional care au creat niste tipare de gandire pe care creierul le ia ca reper atunci cand vine vorba sa ia o decizie noua. Suna complicat?  Ei bine, nu este.  Atitudinea poate fi educata si schimbata.