Democratia 2

Winston Churchill spune in faimoasa sa butada: „Democraţia este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat si testat până acum”.

Cum putem întelege acest lucru? Fara îndoiala ca pe un postulat al starii de minim: cautarea celui mai mic rau în viata în comun, binele venind ca un adaos. In felul acesta, democratia se opune dictaturii, care se reclama de la postulatul starii de maxim: cautarea celui mai bine plasat posibil bine în viata de toate zilele, raul venind ca o lipsa.

Aceasta explica contrastul juridic, politic si moral dintre ele. Fiecare îsi propune sa optimizeze ceva dar nu acelasi lucru si nu în acelasi sens: o democratie care promite sa fie cel mai mare bine, se impregneaza de dictatura.  O dictatura care se prezinta ca cel mai mic rau imita democratia, înainte de a se dezagrega în anarhie sîngeroasa si catatonica.

Descrierea formelor multiple în care s-a manifestat aceasta confuzie de postulate care a pervertit numeroase spirite si a distrus numeroase vieti este o tentativa aproape inevitabila. Un turn Babel al popoarelor în versiune contemporana, iata expresia perfecta a acestei situatii.

Data fiind nuanta ironica a frazei, postulatul lui Churchill formuleaza democratia ca pe o optiune între mai multe regimuri posibile, optiune a carei lunga traiectorie nu este cazul sa o reconstituim.  Democratia s-a schimbat mereu. De la democratia ateniana, la cea romana,  la cea  occidentala  mizele si premizele s-au schimbat mereu. Atîta doar ca peste tot si întotdeauna, dupa cît se stie si indiferent de denumire, democratia a fost aleasa ca o alternativa disidenta la dictatura, fie sub forma ei tiranica, fie despotica, fie de idolatrizare a unui individ.

Niciodata nu a fost resimtita ca o norma de referinta, ci doar ca o solutie de schimb, de regim de tranzitie, ca o carte pe care popoarele o tin în mîneca pentru ocaziile faste în care îsi iau revansa împotriva asupritorilor. Ori, ceea ce înseamna acelasi lucru, în intervalele care separa doua tiranii, cînd oamenii ar putea sa-si manifeste vointa de a trai, de a-si sacrifica instincte în favoarea inteligentei, de a-si linge ranile imense facute de tirani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.