Specialistii incearca de multa vreme sa identifice cauzele reale ale slabelor performante politice. Este clar ca valoarea nu este data si nu presupune votul majoritatii, ci criterii profesionale si morale.
Motivele degringoladei politice sunt legate de resorturi intime ale personalitatii publice aflate intr-un mediu cu posibilitati reduse de influentare si reglementare. Este un joc periculos intre inger si demon, o duplicitate infioratoare in care vor sa para ingeri, dar in realitate sunt, sau vor fi demoni. Liderii nostrii, pardon conducatorii, isi construiesc cariera cu grija, urca pe scara social-ierarhica, arareori si pe cea a virtutilor, castigand notorietate.
Odata impliniti politic, li se pare ca nu sunt destul de iubiti, ca societatea nu le este indeajuns de recunoscatoare, iar recompensa nu le e pe masura meritelor. Se grabesc sa aiba si putere si avere. Alaturi de inger, asa isi arata prima data coltii demonul. La inceput, aspiratiile egoist-egolatre sunt bine camuflate.
Pentru materializarea vointei de putere, schimba incet-incet raportul dintre „eu” si grup in favoarea sa. Reuseste prin persuasiune si laude, deoarece credulii s-ar simti neglijati daca nu sunt bagati in seama. Sustinerea politica, arareori reciproca, se face in schimbul unor servituti. Favoritilor li se impart avutul si treburile publice, peste care incepe sa se simta stapan. Clipa previzibilei victorii asupra ingerului este sarbatorita prin ritualuri feudale: isi arata maretia, stralucirea catre „supusi”, iar mehter-maneaua inveseleste prostimea procopsita cu pomeni electorale. Aferim.
In victoria finala se aplica modelul „invingatorul vrea totul”, la inceput pentru toti, apoi pentru cei apropiati, iar la urma doar pentru sine.
La randul ei, minoritatea alesilor capata apetit majoritar, iar democratiei, statului captiv li se aplica discret legea bunului plac. Sufragiul ajunge simpla formalitate (conteaza cine numara), iar partidele castigatoare ale scrutinului, vor face aceleasi abuzuri: legiferarea privilegiilor, controlul informatiei publice si al societatii, escamotarea adevarului, manipularea. Demonul, Fiara a invins definitiv ingerul. Demonul isi infige gheara in grumazul puterii acolo unde gaseste ogor prielnic: barlogul si-l face intr-un suflet subrezit de necinste, minciuna, lacomie, dezonoare. Acolo unde educatia nu a prins in profunzime.
Puieste din belsug pe maidanele fostei duplicitati comunistoide inca in floare, se imbuiba cu labilitatea psihica din dezordinea politica, iar societatea pacalita primeste periodic tranchilizante.
Pe termen scurt, nici justitiarii nu au sanse de a rezolva singuri conflictul de interese ivit intre clasa politica si popor, tarele politicienilor nefiind numai de natura juridica. De aceea, o data la jumatate de secol, explodeaza mamaliga, dupa care o luam de la capat.
Chiar si in politica minciuna merge pana la un punct, poti sa incerci sa te arati a fi altceva, pana cand se prinde lumea si atunci ai o factura extrem de ridicata de platit.
Politicienii romani, au mintit copios in campaniile electorale (si nu numai) din ultimii 24 de ani, lansand promisiuni pe care stiau ca economic nu le pot onora, facand afirmatii despre care stiau foarte bine ca sunt false, incercand sa manipuleze electoratul.
Minciuna sfruntata a devenit parametru de apreciere in politica. Parametrii de baza dupa care politicienii sunt apreciati si promovati sunt cei pe care mentorii lor le-au promovat si exersat. Daca vrei sa faci cariera in politica, minciuna sfruntata, incompetenta, tupeul bine dozat cu nesimtirea, aroganta si desigur incompetenta sunt obligatorii. Intr-o lume in care valorile si virtutile au inceput sa fie considerate vetuste, acestea au devenit calitati si argumente cheie pentru a putea parveni.
Singura solutie de relansare a societatii si economiei romanesti este munca si adevarul. Dublate de credinta naturala a romanilor, acestea pot realiza ceea ce pare acum imposibil, aducerea Romaniei si a poporului roman in prim plan european.
Pentru a putea crea prosperitate in Romania, trebuie sa producem. Pana acum am construit anormal. Am construit cu greu intr-o economie sufocata de o coruptie ajunsa la un nivel aproape de negandit, cu radacini in politica. Din pacate, guvernele au tot promis mereu bunastare, salarii si pensii mai mari dar fara sa existe acoperirea economica si financiara. Au promis lupta cu coruptia dar au fost chiar ei corupti. Sa incercam sa ne intoarcem cu picioarele pe pamant. Avem exemplul negativ in fata ochilor, este suficient sa privim in jur.
Romanilor le este greu sa accepte acum solutiile reale si fezabile bazate pe credinta, munca si adevar, pentru ca s-au obisnuit cu minciuna. Este un soi de wishful thinking, dar la nivel national.
Dupa ce traiesti mult timp in minciuna si coruptie, ajungi sa iti placa minciuna si chiar coruptia. Ajungi sa nu intelegi cum ar putea o sociatate sa functioneze in absenta lor.
Societatea romaneasca trebuie, nu mai este vorba de ar fi bine, sa scape rapid de coruptie, de ipocrizie, de minciuna si de demagogie.
