Cunoaşterea şi utilizarea  Cunoaşterii a fost, întotdeauna, o componentă decisivă a succesului economic. Totuşi, în ultima perioadă s-a putut observa creşterea accentuata a importanţei sale. Am fost martorii globalizării rapide a activităţii economice, am observat creşterile incredibile în ceea ce priveşte rezultatele obţinute de ştiinţă şi tehnologie, precum şi creşterea masivă a importanţei a reţelelor şi conectării – toate produse de cunoştinţe şi utilizarea lor.

De fapt, în această economie care se dezvoltă, cunoaşterea a devenit cheia competiţiei şi succesului economic: ea a adăugat o valoare deosebită producţiei economice prin creşterea productivităţii, dar şi prin folosirea noilor  tehnologii şi noilor idei – ambele sub formă de invenţii şi, de asemenea, prin noi aplicaţii ale cunoştinţelor deja existente – ceea ce a dus la apariţia unor modificări revoluţionare în toate sectoarele şi pe toate pieţele.

Pe scurt, Economia Cunoaşterii este o economie care creează, propagă şi face uz de cunoştinţe, toate acestea pentru a spori creşterea lor şi competitivitatea. Contrar unor păreri, nu este vorba neapărat de tehnologie avansată sau tehnologia informaţiei; de exemplu, aplicarea noilor tehnici în agricultura cotidiană ar putea duce la o creştere semnificativă a câştigurilor, aşa cum utilizarea serviciilor de informaţii şi a logisticii pot permite sectoarelor meşteşugurilor tradiţionale să deservească pieţe mult mai întinse decât înainte, sau putem da exemplul aplicării tehnologiilor şi practicilor de mediu care permit ca “Revoluţia verde” să aibă loc în ţările în curs de dezvoltare. Acestea reprezintă exemple ale economiei cunoaşterii în plină acţiune.

Banca Mondială a creat următorul cadru pentru a ajuta ţările să realizeze strategii pentru tranziţia lor către o economie a cunoaşterii.

• Un regim economic şi instituţional care să ofere stimulente pentru utilizarea eficientă a noilor cunoştinţe şi a celor deja existente şi pentru înflorirea antreprenoriatului.
• O populaţie educată şi calificată, care să creeze, să împărtăşească şi să folosească bine cunoştinţele.
• O infrastructură de informaţii dinamice, care să faciliteze comunicarea efectivă, propagarea şi prelucrarea informaţiilor.
• Un sistem inovator şi eficient de firme, centre de cercetare, universităţi, consultanţi şi alte organizaţii, care să pătrundă în fondul crescând de cunoştinţe globale, pe care să îl asimileze şi să îl adapteze nevoilor locale, precum şi să creeze noi tehnologii.

 

Regimul stimulativ descrie cadrul în care funcţionează societatea şi economia, cu alte cuvinte ‘regulile jocului’ (atât la nivel oficial, cât şi la nivel neoficial).  În contextul economiei cunoaşterii, întrebarea cheie este dacă “regimul economic stimulativ oferă un context care încurajează şi stimulează crearea, distribuirea şi aplicarea tuturor tipurilor de cunoştinţe.”  De exemplu, asigură acesta faptul că accesul la finanţare nu este un obstacol în calea inovaţiei? Încurajează el un nivel corect de educaţie şi pregătire pentru a satisface nevoile economiei şi societăţii?  Există o legislatie suficientă şi drepturile adecvate de proprietate intelectuală care să asigure neîngrădirea creativităţii?

 

Educaţia este elementul permisiv fundamental al economiei cunoaşterii.  Persoanele cu educaţie şi calificare corespunzătoare reprezintă cheia procesului de creare, împărtăşire, propagare şi utilizare, într-o manieră eficientă, a cunoştinţelor.  Economia cunoaşterii necesită un sistem educaţional care să fie flexibil – pornind de la educaţia primară, care oferă baza pentru procesul de învăţare, până la educaţia liceală şi universitară, care dezvoltă deprinderile esenţiale, inclusiv cele tehnice, care încurajează gândirea creativă şi critică, esenţială pentru rezolvarea problemelor şi inovaţie, pentru ajungerea la un sistem de învăţare permanentă.

Un sistem de învăţare permanentă este un sistem care include un proces de învăţare pe durata întregii vieţi (din copilărie până la sfarsitul vietii) şi include pregătirea oficială (în şcoli, instituţii de pregătire, universităţi); învăţământul neoficial (calificare la locul de muncă şi la domiciliu), dar şi învăţământul familiar (deprinderi învăţate de la membrii familiei sau oamenii din comunitate).  Elementele fundamentale ale unui asemenea sistem sunt înţelegerea, noile deprinderi de bază (care acţionează autonom, folosind, într-o manieră interactivă, uneltele şi funcţionând în grupuri sociale eterogene), căi multiple şi furnizori diverşi.

Guvernele din multe tari, inclusiv al Romaniei, nu promoveaza si nu incurajeaza  economia cunoasterii dintr-un motiv foarte simplu. Pentru ca inseamna o populatie educata, cu capacitati de comunicare crescute, creativa, cu nivel de bunastare crescut  …  adica mai putin manipulabila.