Economia cunoasterii

Noua paradigmă a dezvoltării economice si sociale este societatea bazată pe cunoaştere.  In secolul 21, cunoaşterea devine componenta numărul unu a dezvoltării economice.  Astăzi,  lumea intră într-o eră numită Economia cunoasterii, cu o componenta fundamentala, componenta informationala, sustinuta si alimentata de computere si internet.

Economişti, matematicieni, informaticieni, sociologi, psihologici, fizicieni, geneticieni etc. caută să adapteze teoriile clasice unor viziuni revoluţionare legate de dinamica interacţiunilor umane, restructurarea teoriei reţelelor sociale, a teoriei echilibrulului general, a teoriilor cognitive, simularea numerică, teoria haosului etc.

Economia bazată pe cunoaştere reprezintă un concept relativ nou (Peter Drucker, 1994), un nou mod de abordare a economiei.  Este un concept care abia acum are conditiile si potentialitatea create pentru a se dezvolta. Mediul care face posibila economia cunoasterii este dat de dezvoltarea extraordinara a computerelor, internetului, platformelor de comunicare si socializare, capacitatile de stocare, prelucrare si transmitere a informatiei.

Este un concept care, preluat si implementat rapid, poate ajuta România să evolueze cu o dinamica accentuata şi chiar sa ajungă din urmă naţiunile dezvoltate, investitiile fiind minime si multiplicabile. Această nouă economie este o cale de acces, pe care  Joseph E. Stiglitz  laureat al Premiului Nobel în Economie în 2001, o consideră ca având o „şansă mai  mare pentru o creştere economică democratică şi susţinută ce va aduce, în viitorul apropiat, prosperitate şi dreptate socială”.  Marile economii ale lumii au fost dirijate si au intrat deja in acest proces, care este o schimbare de tip „cuantic” si care va aseza pionierii in pozitii avantajate, cheie.

Economia bazată pe cunoaştere este principalul pilon al societăţii cunoaşterii. Conceptele cunoaşterii, ale evoluţiei,  ale interacţiunii şi instituţiilor ar trebui luate în considerare într-o viziune globală. Cunoaşterea alături de informaţie reprezintă principalele forţe ale economiei moderne.

Economia  bazată pe cunoaştere este singurul mecanism care poate declansa o creştere economică rapidă în România. În societatea secolului 21, valoarea nu este reprezentată de bunurile tangibile, ci de cele intangibile cum ar fi capitalul uman.

Investiţiile în capitalul uman, în educaţie, în cercetare şi dezvoltare conferă externalităţi pozitive avand curbe de crestere cu panta mare.

Ea este o economie bazată pe cunoştinţe şi idei, în care factorul cheie al prosperităţii şi creării de locuri de muncă îl  constituie gradul de implementare a ideilor, inovaţiei şi tehnologiei în toate sectoarele economiei. Fără dezvoltarea acestei economii, ţările vor stagna mult în dezvoltarea lor economică neavând posibilitatea de a concura pe plan internaţional. Iată de ce economia cunoaşterii joacă un rol tot mai important în dezvoltarea calitativă a ţărilor.

Pentru fiecare ţară în parte trebuie să fie clar stipulate nu numai avantajele, dar şi condiţiile necesare pentru dezvoltarea noii societăţi, în care locul principal va fi nu pur şi simplu atragerea investiţiilor.  Investiţiile trebuie să se concentreze în vederea nu doar acumulării cunoştinţelor, ci în scopul eficientizării acestora prin sporirea capacităţilor inovative şi ca rezultat competitivităţii ţării pe plan mondial.

Principalii piloni pe care se bazează economia bazată pe cunoaştere sunt:

  • inovaţiile tehnologice şi cheltuielile de cercetare – dezvoltare – care asigura mărirea vitezei de creştere economică, şi nu numai o modificare de stare (nivel);
  • învăţarea din experienta si practică şi difuzarea rapida si corecta a cunoştinţelor – care elimina tendinţa spre randamente descrescătoare;
  • acumularea capitalului – care genereaza externalităţi tehnologice pozitive;
  • ameliorarea educaţiei şi a formării profesionale – prin care se genereaza creşterea productivităţii muncii, ca motor al unei creşteri economice sustenabile.
  • regimul economic şi instituţional, care sa încurajează utilizarea tot mai eficientă a resurselor şi accelerarea creării noilor produse;
  • infrastructura de prelucrare şi transmitere a informaţiei, aflată în dezvoltare dinamică.

cunoastere