Mitul pesterii

„Mitul peşterii” este una din alegoriile principale ale lui Platon pe care a scris-o după moartea lui Socrate (care a fost omorât pentru că a încercat să aducă lumina şi adevărul).

Platon foloseşte simboluri care erau cunoscute în vremea lui: peştera reprezintă lumea întunecată, locul unde trăiau oamenii în antichitate de frica animalelor. În această alegorie peştera este cu o lumină artificială, lungă, pietruită, coboară până în adâncurile pământului.

Aici există un grup de oameni, despre care Platon spune că sunt „mai mulţi oameni aflaţi într-o încăpere încă din copilărie”. În traducere termenul este de sclavi. În perioada antică scalvii nu aveau dreptul la o gândire independentă şi erau priviţi ca persoane inferioare. Aceşti oameni sunt ca nişte prizonieri, au lanţuri la gât care nu le permit să întoarcă capul dintr-o parte în alta – ei pot privi doar înainte. Platon face aluzie la lanţurile care ne leagă pe noi, oamenii, din copilărie şi care nu ne permit să ne desfăşurăm, să avem păreri. Oamenii sunt închişi în propia lor gândire.

Există un zid, iar mai sus este un foc, care nu se stinge niciodată. În spatele zidului există tot feluri de lucruri, dar oamenii nu pot să le vadă în mod direct. Singura modalitate este doar prin refelectarea umbrelor focului. Această modalitate este o iluzie, însă oamenii cred că ceea ce văd este adevărul. Ei văd acele umbre, le interpretează în mod subiectiv şi prin simţurile lor şi creează filozofii despre ele, în care cred orbeşte.

Zice Platon în continuare: închipuiţi-vă că într-o zi apare o forţă exterioară şi îl dezleagă pe unul din cei aflaţi în peşteră. Prima reacţie pe care o are este o durere puternică; de teama omul vrea să se întoarcă – preferând în continuare durerea şi suferinţa – acele lanţuri care reprezintă de fapt ideile celor din peşteră, valorile lor, după care se ghidau orbeşte – decât o schimbare necunoscută, care îi provoacă teamă şi suspiciune. Aceeaşi forţă îl împinge să urce spre lumină, spre ieşirea din peşteră. Urmează o călătorie lungă, cu durere, suferinţă şi obstacole.

Din cauză că venea de la întuneric, ajuns la ieşirea din peşteră, el nu poate să se uite direct în lumina soarelui, care, din punctul de vedere al lui Platon, este lumina adevărului, lumina inteligibilului. Ca să poată ajunge să privească la soare, mai întâi trebuie să urmeze câţiva paşi ocolitori: să privească toate lucrurile prin reflecţia în apă, ca să nu îşi strice vederea. Intervin astfel transformări în ideile lui, în mintea lui, ca la urmă să poată privi lucrurile din jur şi să îşi dea seama că sunt adevărate.

Din punctul de vedere al lui Platon ieşirea omului de la întuneric la lumină necesită: răbdare, înţelepciune, până să ajungă la realizarea sufletească şi la o pace interioară. Platon pune foarte mult accent pe închisorile simţurilor şi că ideea este cea importantă, este superioară; lumea ideilor este constantă, pe când fenomenele se schimbă; aici Platon vorbeşte despre adevăr şi iluzie. Acum cel care a reuşit să ajungă la lumină după ce a cunoscut adevărul începe să se gândească la cei rămaşi în peşteră, la trecutul lui.

Si îşi pune întrebarea: Pot oare să mă bucur doar eu de lumina soarelui sau trebuie să ajut şi pe poporul meu, rămas jos în peşteră?

Se hotărăşte să coboare în peşteră, dar el poate orbi din cauză că acum vine de la lumină la întuneric. În acest aspect este foarte multă încărcătură simbolică, metaforică. Cei de jos îl văd că el este nedumerit, nehotărât şi atunci ei nu acceptă pe cel ieşit din peşteră, considerând că viaţa lor, pe care ei o numesc libertate, este mult mai bună, decât ceea ce le propune cel ieşit la lumină.

Şi aici Platon făcând analogie cu moartea lui Socrate concluzionează că nu e bine ca cel luminat să se întoarcă din nou în întunericul din care a plecat, pentru că cei rămaşi acolo jos vor decide să îl omoare pe înţelept. Astfel „Mitul peşterii” ne vorbeşte la modul metaforic despre libertatea omului.

Cat de actual este acest mit pentru poporul roman.

mitul-pesterii

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.