Limbajul

Adesea in incercarile de a defini fiinta umana se afirma ca este unica  fiinta dotata cu gandire si limbaj ( ” homo cogitarius”, „homo loguens”).Cele doua fenomene psihice puse in discutie ( dar nu numai ele, desigur), constituie din timpuri stravechi, emblema omului, fiindui specifice si deosebindul astfel,radical,de celelalte vietuitoare.

Ingemanarea celor doua fenomene reiese mai intai din apartenenta lor la ceea ce numim „intelect” ,acel ansamblu de elemente care permit cunoasterea prin detasarea de experienta nemijlocita si se constituie treptat, in ontogeneza, prin interactiunea cu mediul socio-cultural.

Gandirea este procesul psihic cognitiv superior care prin intermediul operatiilor mintale ( analiza,sinteza,comparatia, abstractizarea,generalizarea ),reflecta insusirile esentiale si relatiile dintre obiectele si fenomenele lumii,sub forma notiunilor,propozitiilor ( judecatilor si rationamentelor ) .

Notiunea,fiind elementul de baza al gandiri,rezulta ca limbajul se evidentiaza chiar din definitia acestui complex fenomen psihic,intrucat notiunea este tocmai semnificatia cuvantului ca element constitutiv al limbajuluisi ,deoarece semnificatia cuvantului ca element constitutiv al limbajului si,deoarece semnificatiile,intelesurile,sunt de natura ideala si nu pot exista independent de un purtator material ( cuvantul rostit ,scris,citit ),apare ca evidenta legatura dintre gandire si limbaj.

Limbajul  este activitatea individuala de comunicare prin intermediul limbii,ori comunicarea ( transmitera de informatii ) presupune vehicularea unor semnificatii intr-un „emitator” si un „receptor  „, ceea ce nu se poate realiza decat priun utilizarea unor „coduri” care sa permita,materializarea acestor ” mesaje” , codurile putand fi semnele ( cuvintele ) diferitelor limbi naturale sau limbajul mimico-gesticular. O alta componenta esentiala a unui sistem de comunicare este conexiunea inversa  ce are rolul de a regla emisia mesajelor in functie de efectele produse.

Limbajul fiind „limba in actiune ” sau limba preluata (interiorizata )  si utilizata de fiecare subiect uman  (care o gaseste la nastere gata constituita), inseamna ca limbajul preia si latura semantica a limbii.  Latura semantica a limbajului  nu se suprapune insa integral pe cea a limbii intrucat, pe de o parte,  individul nu-si poate insusi toate semnificatiile tuturor cuvintelor existente in lexicul unei limbi,iar pe de alta parte,fiecare individ adauga semnificatiei principale a unui cuvant alte sensuri secundare, strans legate de experienta sa personala.

feng-shui-aspiratii_de_viata

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.