Toate articolele scrise de armeanu

Emisfera stanga

Emisfera   noastră stângă,  este un loc cu totul diferit de emisfera dreapta. Emisfera noastră stângă gândește conceptual, liniar și metodic.  Emisfera noastră stângă se axează pe trecut și pe viitor. Emisfera noastră stângă este concepută de așa natură încât să preia acel imens colaj care constituie momentul prezent și să aleagă detalii, alte detalii și mai multe detalii despre aceste detalii.  Apoi le așază pe categorii și organizează toate aceste informații, le asociază cu tot ceea ce am învățat în trecut și proiectează în viitor toate posibilitățile.  Emisfera noastră stângă gândește în termeni lingvistici. Este acel taifas neîntrerupt care ne conectează pe noi  și lumea noastra  interioară cu cea exterioară.

Este acea inteligență calculată care-ti   amintește cand trebuie să faci curat,  sa inveti,  sa mergi la lucru …   Dar probabil cel mai important aspect este că e acea voce  care-ti spune „Eu sunt. ”  De aici izvoraste Dubito, ergo cogito; cogito ergo sum – Descartes –  (Ma indoiesc, deci cuget; cuget, deci exist) Și imediat ce emisfera  stângă  îti spune  „Eu sunt” te  izolezi de rest.  Devii un individ singular, separat de fluxul de energie din jurul tau  și desprins de ceilalti.

creier-uman-70

 

Emisfera dreapta

Emisfera noastră dreaptă este dedicată momentului prezent.  Totul este „aici și acum”.  Emisfera noastră dreaptă gândește în imagini  și are un mod de a învăța  kinestezic prin mișcarea corpurilor noastre. Informația,  sub  formă de energie, izvorăște simultan prin toate sistemele noastre senzoriale  și apoi explodează în acest imens colaj despre cum arată momentul prezent, despre cum miroase prezentul și ce gust are,  cum îl simțim și cum sună el. Suntem  ființe de energie conectate  la energia care ne  înconjoară prin conștiința emisferelor noastre  drepte.  Suntem ființe de energie, conectați unul la celălalt prin conștiința emisferelor noastre drepte,  formând o singură familie: umanitatea.  Si aici,  acum,  in emisfera dreapta suntem frați și surori pe această planetă aflându-ne aici pentru a face lumea un loc mai bun. Și în acest moment suntem perfecți,  suntem compleți și frumoși.

creier

 

Resursa Emotionala

Dacă întrebi oamenii de ce nu au realizat ce si-au propus, au anumite raspunsuri justificative. Intrebati un prieten, o ruda, un coleg, pe cineva care lucrează pentru voi, sau un partener, sau chiar pe voi înșivă. Când eşuaţi să vă atingeți un scop, care este motivul invocat pentru nereușită? Ce  spun, cum se justifica oamenii pentru nereusite?  Unii spun ca nu au ştiut destule, nu au avut cunoştinţele necesare, altii ca nu au avut bani suficienti.  Sau ca nu au avut timp. Sau ca nu au avut tehnologia potrivita.  Sau ca nu au avut un şef potrivit. Nu am avut …

Ce au în comun toate astea?  Ele sunt o reclamaţie că iau  lipsit resursele necesare şi poate chiar sunt corecte.  Toate acestea sunt importante pentru succes, dar nu sunt factorul definitoriu. Factorul definitoriu nu este niciodată dat de resursele exterioare, ci este inventivitatea si resursa emotionala. Dacă exista  emoţie  umană autentica legata de acel scop, deziderat,  aspiratie,  acel ceva  foarte profund,  capabil sa produca decizii si entuziasm,  şi dacă reusesti sa comunici cu aceasta emoţie, sa nu te lasi ispitit de comoditate, mediu, justificari, sa  lupti pentru a  pastra intacta resursa emotionala, atunci reusita este asigurata.

Dacă nu ai bani, dar eşti creativ şi suficient de hotărât, vei găsi calea. Resursa Emotionala  este resursa hotărâtoare. Dar nu asta e povestea pe care ne-o spun oamenii.  Povestea spusă de oameni este una diferită.  Ei spun că nu au avut resurse exterioare, obiective, dar de fapt, dacă te uiţi atent,  descoperi ca definitorie a fost resursa interna, emotionala.

Bila-galbena-pe-trepte-gri

Recompensa

Recompensa de tip „dacă – atunci”, pozitiva sau negativa,   funcţionează foarte bine doar pentru acele tipuri de activitati, unde există un set simplu de reguli şi o  ţintă clară spre care trebuie să mergi.  Recompensele,  prin propria lor natură,  focalizeaza  gândirea. De asta funcţionează în aşa de multe cazuri. Şi astfel,  pentru sarcini ca acestea,  o focalizare îngustă, unde vezi clar ţinta de atins, te arunci drept înainte spre ea, ele funcţionează foarte bine. Dar pentru probleme reale si complexe, nu ai vrea să priveşti astfel. Soluţia nu este în faţa ochilor.  Soluţia este la periferie. Ai vrea să te uiţi împrejur.  Recompensa de fapt îngustează zona noastră de concentrare şi restrânge posibilităţile noastre.

Munca de rutină,  bazată pe reguli,  pentru partea stângă a creierului,anumite tipuri de contabilităţi,  de analize financiare,anumite tipuri de programare a computerelor, au devenit foarte uşor de subcontractat, foarte uşor de automatizat.  Software-ul o poate face mai repede.  Furnizorii cu costuri mici din întreaga lume o pot face mai ieftin.  De aceea , munca de rutina este si va fi platita din ce in ce mai putin.  Deci ceea ce contează de fapt sunt abilităţile creative, orientate pe partea dreaptă a creierului,  abilităţi de tip conceptual.  Gândiţi-vă la propria muncă.  Problemele pe care le întâmpinaţi, sunt ele acel tip de probleme – au ele un set clar de reguli,şi o soluţie unică?  Probabil ca Nu.   Regulile sunt de neînţeles.  Soluţia,  dacă există,  este deseori surprinzătoare şi nu este deloc evidentă. Fiecare ne confruntăm cu propria versiune a problemelor noastre individuale.  Iar pentru acest tip de probleme, modelul recompensa – pedeapsa,  nu funcţionează.

Wien 226


Recompensa si pedeapsa

Am petrecut ultimii  ani studiind ştiinţa motivării umane. În mod special dinamica factorilor externi  şi a factorilor interni de motivare. Şi pot să vă spun că nu sunt nici măcar apropiaţi.

Dacă priveşti rezultatele ştiinţei,  este o diferenţă imensa între ceea ce cunoaşte si crede ştiinţa şi ceea ce fac afacerile.

Iar ceea ce este alarmant aici este că sistemul de operare in afaceri – gândiţi-vă la mulţimea de presupuneri şi protocoale aflate la baza afacerilor, cum motivăm oamenii, cum utilizăm resursele umane – este construit în întregime pe   factori de motivare externi,  totul se invarte în jurul răsplatei şi pedepsei.

Acesta este de fapt  regula pentru multe din sarcinile tipice secolului 20. Dar pentru sarcinile secolului 21, aceasta  abordare mecanică, de tip recompensă şi pedeapsă,  nu numai ca nu se aplică,  dar adesea nu funcţionează, iar si mai adesea  adesea dăunează.

DSC_0307

 

 

Simplitate

Depresia a erupt în lumea industrializată în cadrul ultimei generații. Cred că o contribuție importantă – desigur nu singura, dar importantă la această erupție a depresiilor și de asemenea a sinuciderilor, este că oamenii au experiențe care sunt dezamăgitoare deoarece standardele lor sunt prea ridicate.

Și atunci când trebuie să-și explice aceste experiențe,  cred că ei sunt de vină.  Așa că rezultatul general e că o ducem mai bine, obiectiv vorbind,  și ne simțim mai rău. Așa că dați-mi voie să vă reamintesc.

Doctrina oficială, aceea pe care cu toții o credem adevărată cu toate că este în întregime falsă,  este  că mai multe optiuni  inseamnă obligatoriu mai bine. Nu este adevărată. Fără discuție că  dacă ai câteva alegeri e mai bine decât niciuna, dar de aici nu rezultă că multe alegeri sunt mai bune decât câteva.

Există un număr magic.  Un prag, un punct critic,  de la care alegerile nu mai sunt favorabile.  Nu știu care e.  Dar sunt  sigur că am trecut de mult de acel punct în care alegerile ne îmbunătățeau stilul de viață.

Ar fi bine sa meditam la intoarcerea la o anumita simplitate materiala,  dublata de moralitate, virtute si spiritualitate.

Wien 119

 

Profesorul

Rolul profesorului este de a starni curiozitatea, de a provoca si nu de a linisti prin informaţie. De a informa alarmand asupra relativitaţii actualitaţii informaţiei.  Profesorul autentic este un intrigant in cautare de complici. Informaţia pe care trebuie sa o ofere trebuie sa fie sub forma de asistenţa si nu de dadacire. La fel cum fiziologul ajuta si asista un bolnav ce vrea sa mearga, nu merge in locul lui. Nu necunoasterea este ţinta atacurilor profesorului  ci cunoasterea. Profesorul trebuie sa fie un descoperitor de enigme, unul care le divulga ca atare dar nu le explica, nu le rezolva.

 Esop

 

Ofera si vei primi

Cred că înţelegerea filozofiei unui domeniu este la fel de importantă ca şi înţelegerea practicii. Sunt mulţi oameni care vor să facă, sa actioneze, în loc să gândească si sa inteleaga, dar sunt şi oameni care vor să gândească si sa inteleaga, nu să facă. Aş spune că cel mai favorabil este sa faci parte din ambele categorii, sa iti placa ideile noi, sa iti placa sa inveti si sa descoperi şi sa iti placa si să le aplici în practică.
Unul din principiile eficientei este „Invata, invata pe altii, invata pe altii sa invete pe altii”.

Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre ceva, învăţaţi-i pe alţii mai întâi. Şi o ploaie de idei noi şi de recompense vă vor cuprinde. Sunt momente când am dat şi n-am primit nimic înapoi sau n-am primit ceea ce doream. Privind însă mai atent şi făcând o introspecţie sufletească, am constatat că în acele momente ofeream pentru a mi se oferi, pentru recompensa, în loc de a da doar de dragul de a da.
Tot ceea ce trebuie sa faceti este să fiţi generoşi cu ceea ce stiti sau aveţi şi aceste puteri vor fi generoase cu voi. Wien 166

Gandeste, decide, actioneaza

După ce totul a fost zis şi făcut, mai mult a fost zis decât făcut.  –  Esop

Ma uit in jur si redescopar adevarul spuselor lui Esop. Cuvintele care nu sunt urmate de fapte, nu valoreaza nimic. De la politicieni la colegi, prieteni, rude, vecini, mai mult zis decat facut. Desigur putem sa criticam si sa asteptam ca ceilalti sa se schimbe. este insa in puterea noastra, ca individual,  sa fim altfel. Nu încerca sa realizezi ceva, ci implica-te total si realizeaza.

Gandeste, decide, acţionează. Astfel nu mai încape loc pentru eşec. Nu-ţi permite aspiratii alternative mai mici. De ce să nu fii mulţumit complet de tine însuţi şi de realizările tale? Nu există nici un motiv pentru care să trăieşti sub nivelul capacităţilor tale, adica in mediocritate.  

Nu exista un standard general pentru mediocritate, ci unul individual. Acesta este dat de capacitatile noastre individuale. Asadar, a trai in mediocritate inseamna a trai sub nivelul acestor capacitati.

Pe de alta parte, o persoană care trăieşte sub nivelul a ceea ce este cu adevărat capabilă să îndeplinească este cu adevărat o fiinţă profund nefericită. O astfel de persoană este permanent urmărită de eşecurile sale reale sau aparente, şi măsoară măreţia faptelor celorlalţi în lumina propriei sale existente. Se va întoarce într-o cochilie, refuzând să înfrunte obstacolele din calea sa.

Regele David era pe patul de moarte, frământat de visul său de a construi un mare templu. Templul care urma să devină cea de-a şaptea minune a lumii. Adunase tot aurul şi lemnul necesare. A privit în ochii fiului său Solomon şi i-a spus înainte de a închide ochii: „Fii tare, ai curaj, şi fă-l!”. Nu i-a spus lui Solomon “incearca”!

 

9

Sincronicitate

Conceptul de sincronicitate a fost pentru prima oară în lume descoperit şi dezvoltat pe larg de către CARL GUSTAV JUNG care, la rândul său, a fost inspirat de către ALBERT EINSTEIN. Cei doi geniali oameni de ştiinţă s-au întâlnit de câteva ori la ZURICH, între anii 1909—1913 iar apoi, simultan, în timp ce EINSTEIN lucra la teoria relativităţii JUNG a început să analizeze o posibilă relativitate a timpului şi a spaţiului. 

În dezvoltarea acestui concept JUNG a fost ajutat şi influenţat de fizicianul austriac WOLFANG PAULI, laureat al premiului Nobel şi colaborator al lui EINSTEIN, care a demonstrat existenţa cauzalităţii nelocale. Mai târziu, pe la mijlocul anului 1920, pe când JUNG studia îndeaproape fenomenul subconştientului colectiv, a întâlnit nimeroase fenomene de sincronicitate pe care nu le putea explica prin reacţiile cunoscute de el. Aceste fapte erau, în viziunea sa, nişte coincidenţe profund semnificative, a căror şansă de producere în mod normal prezenta o probabilitate foarte mică. 

Principiul esenţial de legătură între anumite evenimente rezidă în importanţa uzuală a evenimentelor paralele. Sincronicitatea se poate aplica şi pentru înţelegerea universului interior al omului.

 

Wien 348