Toate articolele scrise de armeanu

Trandavia pozitiva

S-a remarcat oare măsura în care semi-trândăvia este condiţia necesară unei vieţi cu adevărat spirituale? Mă refer Ia trândăvia cu conştiinţa împăcată, trândăvia strămoşească, cea pe care o ai în sânge, trândăvia căreia nu îi e pe de-a-ntregul străin sentimentul aristocratic că munca te dezonorează – şi anume, că ea înjoseşte sufletul şi trupul. S-a remarcat oare că, prin urmare, hărnicia modernă, zgomotoasă, care preţuieşte timpul, mândră de ea însăşi, caraghios de mândră, ne educă şi ne pregăteşte mai mult decât toate celelalte, tocmai pentru necredinţă?

Kairos

KAIROS Kairos (καιρός) (pronunțat *kiros*) este un cuvânt din greaca veche, care semnifică “momentul potrivit sau oportun”, “șansa”, “un punct în timp în care schimbarea este posibilă.  Spre deosebire de chronos, care desemna la greci timpul secvențial, fizic, cantitativ, măsurabil, kairos desemnează timpul calitativ, momentul privilegiat al acțiunii, istoriei, împlinirii personale etc.

  • În mitologia greacă, Kairos era o zeitate care simbolizează ocazia. 
  • La ora actuală, termenul este folosit în teologie pentru a descrie forma calitativă a timpului.

În retorică termenul kairos reprezintă acel moment scurt în care apare o oportunitate de care trebuie profitat cu toată forța pentru a obtine succesul discursului. Este gasirea momentului si rostirii prielnice, favorabile, potrivite, pe care o construieste discursul. Kairos inseamna sa gasesti momentul de a spune ceea ce vrei sa spui, dar formulat astfel incat sa fie ceea ce ei vor sa auda.

De ce?

In prezent suntem îndemnați să dăm uitării marile întrebări privind viața și moartea. De ce suntem aici? Ce sens are viața? Asemenea chestiuni sunt lipsite de rost, ni se spune. Tot ce trebuie să facem este să le ignorăm și să mergem mai departe. Și astfel pierdem din vedere cât de uimitor este însuși faptul de a exista.

Sunt convins că ceva prețios este în pericol de a fi înăbușit și că, din acest motiv, trăim mai puțin intens decât o făceam odinioară. Mie mi se pare că, dacă privim datele fundamentale ale condiției umane dintr-o altă perspectivă, ne putem da seama că știința nu știe de fapt atât de multe cât pretinde că știe și că nu poate explica cele mai profunde și mai înalte totodată aspecte ale experienței umane.

Marea provocare

Marea provocare a vieţii este să ai visuri măreţe, nobile, la care sa ții, pentru că ele sunt urzeala din care se va ţese viitorul presărat cu valoroase posibilităţi.

Cele mai mari realizări ale omenirii au început prin sădirea visurilor. Dintr-o singură ghindă se naşte o pădure. Dintr-un bob de porumb se nasc lanuri întregi. Tot așa, visurile sunt seminţele tuturor realităţilor viitoare.

Tu nu esti CV-ul tau

Ce ai construit?

Ce ai imbunatatit?

Cum iei deciziile?

Care este rezerva ta emoţională?

Cum acţionezi atunci când nimeni nu te vede?

Tu nu esti CV-ul tau. Tu esti poteca pe care ai lăsat-o în urmă, oamenii pe care i-ai influențat, munca pe care o lasi sa dea rezultate in urma ta.

 

P2P

Un nou fenomen social a apărut. Rețelele prieten-la-prieten asaltează toate industriile datorită mediului online. Este în același timp o sursă nouă de oportunități pentru indivizi și corporații. Pe măsură ce vezi apărând noi relații și interacționări sociale, apar și noi oportunități. În loc să construiești proiecte închise – presupunând ce vor face oamenii în avans – începi să construiești proiecte deschise. Pentru că există un nou set de valori, un nou set de aspecte pe care oamenii le apreciază. Construiești proiectul pentru auto-expresie și colaborare. Începi să construiești proiectul și-l consideri doar ca pe un tipar inițial. Și urmărești utilizatorii, cei ce văd cu adevărat ce se întâmplă, și alcătuiești o rețea de feedback sincer. Si astfel, tiparul inițial se transformă, evoluează în mod natural.

Solutia

Când viaţa îţi aduce o problemă, o soluţie a problemei vine în atenţia ta în acelaşi timp. Întrebarea este, la care dintre cele două aspecte eşti atent? Eşti focalizat și cooperant cu soluţia? Ori eşti cooperant cu problema? Dacă eşti precum cei mai mulţi dintre oameni și îţi petreci mare parte din timp continuând să focalizezi pe problemă – problema va crește și va face pui, iar soluția se va indeparta.

 

Europa

Cum poate fi caracterizată configurația spirituală numită Europa? Nu Europa într-un sens geografic, înțeleasă ca o hartă, ci Europa spirituala, catalizatorul unei vieţi spirituale, a unei acţiuni, a unei creaţii spirituale, incluzând şi scopurile, interesele, grijile şi eforturile, instituţiile, modalităţile de organizare. Europenii acţionează aici în retele, echipe, comunitati sau societăţi multiple de diferite grade, în familii, rase, naţiuni, toate corelate interior dar si exterior în mod spiritual, în unitatea unei configuraţii spirituale.

Dreptatea

Ceea ce  distinge o societate liberă de una neliberă este faptul că în prima fiecare individ are o sferă privată recunoscută, net separată de cea publică, precum și acela că individului nu i se pot da ordine, ci este chemat să respecte doar regulile aplicabile în mod egal tuturor.

Era un motiv de mândrie pentru oamenii liberi acela că, atâta vreme cât rămâneau între granițele legii, nu aveau nevoie să ceară permisiunea sau să respecte ordinele altcuiva. Este îndoielnic că, astăzi, putem spune și noi același lucru.

Ca să trăim pașnic, avem nevoie de un grad înalt de consens  cu privire la o listă lungă, și în cea mai mare parte tacită, de permisiuni și interdicții care constituie simțul comun al dreptății si nedreptății care ne ghidează în societate. Consensul la care trebuie să ajungem se referă la cum (nu „de ce“) să ne tratăm semenii, și trebuie să ajungem la consens acolo unde chiar reușim s-o facem: în practică.

Nu e interesant că cele mai mari succese ale noastre pe drumul învățării traiului în comun izvorăsc nu din acordul cu privire la ceea ce e corect, ci din acordul ca oamenii să-și decidă singuri viitorul?

Socul evolutiei

Nu cred că există persoană care să nu-şi dorească să fie fericită şi care să nu vrea să cunoască tainele universului. Apare însă întrebarea fundamentală: cum se poate realiza aceasta?

Există multe căi, dar toate au un element comun şi anume faptul că avem de-a face cu un proces al devenirii, care are loc în timp. Poate că acesta este şi motivul principal pentru care mulţi oameni renunţă la calea spirituală a cunoaşterii chiar înainte de a realiza o veritabilă transformare lăuntrică a fiinţei lor; îi sperie efortul, ideea de a fi perseverenţi.

Dacă dureaza mai mult, mintea noastra găseste anumite căi toxice de a atenua şocul evolutiei cu care te confrunti şi atunci te blochezi la un anumit nivel superficial de înţelegere. Si cine ştie cât timp va trebui să rămâi acolo până să realizezi următorul pas?!