Toate articolele scrise de armeanu

Luciditatea

Luciditatea sta la baza cunoașterii de sine. Luciditatea este calitatea unei persoane, a unei comunități sau popor de a avea o minte lucida, o stare de conștientă, trezie, limpezime, claritate in gândire. Inainte de a a obtine libertatea, este nevoie sa obtinem luciditatea.

Pentru realizarea cunoașterii de sine este necesar sa vezi cum ai fost, cum ești acum, ca sa poți începe o schimbare benefica pentru viitor. Pentru a te cunoaște pe așa cum ești in prezent, cu bune si cu rele, sa te accepți pe tine si sa iți dorești schimbarea, ai nevoie de luciditate.

Cu cat știi mai multe despre tine, cu atât vei avea puterea de a-ti controla  propriile gânduri, propria ta viață, pentru ca luciditatea îți aduce claritate in gândurile tale si daca ea exista, atunci primești puterea de a face alegerile necesare corect.

Necesitatea regăsirii privirii lucide se impune și, pentru a ne edifica un viitor (posibil numai daca suntem capabili a ne lua în posesiune trecutul), este nevoie de a trece peste iluzii, depășind această etapă cu îndrăzneală. Istoria este un magistru al vieții noastre morale și semnificațiile ei se înfățișează adeseori cu o claritate ce impresionează.

Este indicat a spune românilor de azi ca şi celui de mâine că pentru a exista ca individualitate îi sunt necesare nu doar o limbă, dar şi o conștiință pe măsura valorilor sufletești ce s-au vehiculat în românește. Patria nu-i, de fapt, numai limba română, ceea ce ar însemna o îndepărtare de o întreagă lume de locuri şi de amintiri ce formează ideea de românitate; ea este mai mult decât atât, adică „râul” şi „ramul” ce asigură omului de aici dreptul la propria memorie. De fapt, legătura cu această realitate superioară (deopotrivă, o însumare de elemente fundamentale şi încă o parte, inefabilă, pe deasupra acestora) ce se include îndeobște în ideea de Patrie este ireductibilă și inerentă.

În fond, anumite maladii, sociale, politice si culturale, revin în lumea noastră esențial carpatică şi danubiană în chip periodic, şi nu-i fără sens a le face etiologia şi a încerca descrieri ce au, de bună seamă, şi caracter profilactic.

Iată de ce noi, ca români, ce purtam in noi o lunga istorie plina de convulsiuni, avem mai mult decât alții sentimentul datoriei față de o cultură ce își recucerește cu greu memoria după episoade de predominanță a spiritului total străin, ajungând astfel să ne impunem într-o lume occidentala unde este loc, alături de alte universalii, şi pentru români si cultura lor.

Lipsa de luciditate a clasei politice românești se poate vedea cu ușurință. Una peste alta, marea majoritate a “somităților” politice si nu numai, şi-au  găsit în huzurul imoral si senil țelul, scopul, idealul, unica rațiune și justificarea perfectă a carierei de politician. Comprimată, această unanimitate etică suna cunoscut: “Trai, neneacă, pe banii românului!”.

Argumente deductive

În cărţile de logică, argumentele, în special cele deductive sunt foarte simple, cu premisele distinse clar faţă de concluzie şi cu concluzia indicată prin cuvântul „deci”. În viaţa de zi cu zi, structura argumentelor nu este aşa de uşor de identificat. De obicei, cel puţin o premisă este asumată, şi nu enunţată explicit; concluziile nu urmează întotdeauna premiselor, deseori le preced pe acestea şi sunt rareori indicate ca „deci” şi „prin urmare”. De aceea este necesar ca înainte de a încerca să evaluăm argumentul, să clarificăm relaţia exactă dintre premise şi concluzie.

Exemple tipice de argumentatie ilogica gasiti in discursurile politicienilor.

Marketing a la Heisenberg

In fizica cuantica exista un principiu celebru, principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Principiul spune că este imposibil a măsura starea exactă, adică poziția, și impulsul unei particule, fiindcă actul de măsurare, prin definiție, o schimbă. Pentru a explica asta — dacă aveți o particulă elementară și o luminați, atunci fotonii luminii au un impuls, care lovește particula, așa că nu știți unde a fost înainte s-o priviți. Prin măsurarea ei, actul măsurării o schimbă. Actul observării o schimbă. Este la fel în marketing. Așa că actul de observare a consumatorilor, le schimbă comportamentul.

Gândiți-vă la grupul de mămici care vorbesc într-un focus grup despre copiii lor minunați, și aproape niciuna dintre ele nu cumpără mâncare nesănătoasă. Și totuși McDonald vinde sute de milioane de hamburgeri anual.

Gândiți-vă la oamenii care declara ca își umplu până la refuz cărucioarele cu legume verzi și fructe, dar realitatea este cu totul alta. Și dacă vă gândiți că numărul de oameni care afirmă în sondaje că se uită regulat la porno pe Internet, este foarte redus. Totuși, la Google, noi știm că este prima categorie căutată.

Din fericire, știința – nu, scuzați – marketingul devine mai ușor. Din fericire, cu mai mult comerț electronic, se poate măsura mai bine ce fac de fapt consumatorii, decât ceea ce spun că fac. Fizica spune că nu poți măsura niciodată o particulă cu acuratețe, fiindcă observarea ei o schimbă. Mesajul pentru marketing al principiului incertitudinii al lui Heisenberg este: încearcă să măsori mai degrabă ce fac în realitate consumatorii, decât ceea ce spun că vor face sau anticipează că vor face.

Democratia

Democraţia, aşa cum a apărut în cetatea ateniană, ca ruptură esenţială în civilizaţie, este într-adevăr „regimul convingerii”. Grecia antică, apoi Roma ne-au lăsat instituţii, mai ales politice şi judiciare, care sunt o marcă a democraţiei. Dar acestea s-au văzut nevoite să se adapteze de-a lungul secolelor.

Locul central acordat cuvântului în scopul de a convinge este elementul constant şi fundamental al rupturii democratice. Marile valori care ordonează noua reprezentare a lumii elaborată de greci se aplică direct cuvântului şi nu se aplică practic decât prin cuvânt.

Consens

Consensul nu este un indiciu sigur al adevărului pentru că oamenii sunt adeseori foarte creduli: sunt uşor de indus în eroare în legătură cu multe lucruri, după cum ştie orice şarlatan.

În plus, cei mai mulţi dintre noi suntem înclinaţi spre gândirea deziderativă – credem ceea ce am dori să fie adevărat, chiar dacă nu concordă cu faptele, iar uneori chiar în pofida dovezilor copleşitoare ce contrazic opiniile la care ţinem.

Acolo unde nu există consens, o metodă chiar mai puţin sigură de determinare a adevărului este să ne bazăm numai pe opinia majorităţii.

În cele mai importante probleme, majoritatea oamenilor sunt prost informaţi, este cu siguranţă mai bine să ne încredem în minoritatea experţilor care au avut timp să studieze datele existente, decât în concepţiile formate în grabă a majorităţii.

Generozitatea

Gândurile bune se cristalizează în obiceiuri frumoase şi se solidifică în circumstanțe luminoase. Gândurile pure se cristalizează în auto-control şi se solidifică în repaus şi pace. Curajul şi hotărârea se cristalizează în obiceiuri şi se solidifică în circumstanțe de succes, prosperitate şi libertate. Bunătatea şi iertarea se cristalizează în amabilitate şi se solidifică în protecție şi apărare. Gândurile de generozitate şi empatie se solidifică în siguranță, prosperitate şi bogăție.

 

Trandavia pozitiva

S-a remarcat oare măsura în care semi-trândăvia este condiţia necesară unei vieţi cu adevărat spirituale? Mă refer Ia trândăvia cu conştiinţa împăcată, trândăvia strămoşească, cea pe care o ai în sânge, trândăvia căreia nu îi e pe de-a-ntregul străin sentimentul aristocratic că munca te dezonorează – şi anume, că ea înjoseşte sufletul şi trupul. S-a remarcat oare că, prin urmare, hărnicia modernă, zgomotoasă, care preţuieşte timpul, mândră de ea însăşi, caraghios de mândră, ne educă şi ne pregăteşte mai mult decât toate celelalte, tocmai pentru necredinţă?

Kairos

KAIROS Kairos (καιρός) (pronunțat *kiros*) este un cuvânt din greaca veche, care semnifică “momentul potrivit sau oportun”, “șansa”, “un punct în timp în care schimbarea este posibilă.  Spre deosebire de chronos, care desemna la greci timpul secvențial, fizic, cantitativ, măsurabil, kairos desemnează timpul calitativ, momentul privilegiat al acțiunii, istoriei, împlinirii personale etc.

  • În mitologia greacă, Kairos era o zeitate care simbolizează ocazia. 
  • La ora actuală, termenul este folosit în teologie pentru a descrie forma calitativă a timpului.

În retorică termenul kairos reprezintă acel moment scurt în care apare o oportunitate de care trebuie profitat cu toată forța pentru a obtine succesul discursului. Este gasirea momentului si rostirii prielnice, favorabile, potrivite, pe care o construieste discursul. Kairos inseamna sa gasesti momentul de a spune ceea ce vrei sa spui, dar formulat astfel incat sa fie ceea ce ei vor sa auda.

De ce?

In prezent suntem îndemnați să dăm uitării marile întrebări privind viața și moartea. De ce suntem aici? Ce sens are viața? Asemenea chestiuni sunt lipsite de rost, ni se spune. Tot ce trebuie să facem este să le ignorăm și să mergem mai departe. Și astfel pierdem din vedere cât de uimitor este însuși faptul de a exista.

Sunt convins că ceva prețios este în pericol de a fi înăbușit și că, din acest motiv, trăim mai puțin intens decât o făceam odinioară. Mie mi se pare că, dacă privim datele fundamentale ale condiției umane dintr-o altă perspectivă, ne putem da seama că știința nu știe de fapt atât de multe cât pretinde că știe și că nu poate explica cele mai profunde și mai înalte totodată aspecte ale experienței umane.

Marea provocare

Marea provocare a vieţii este să ai visuri măreţe, nobile, la care sa ții, pentru că ele sunt urzeala din care se va ţese viitorul presărat cu valoroase posibilităţi.

Cele mai mari realizări ale omenirii au început prin sădirea visurilor. Dintr-o singură ghindă se naşte o pădure. Dintr-un bob de porumb se nasc lanuri întregi. Tot așa, visurile sunt seminţele tuturor realităţilor viitoare.