Sa mai visam?

Ar trebui să ne oprim pur și simplu să mai visam  la o lume mai bună?

Nu, desigur că nu.  Doar că exact asta se întâmplă în realitate.

Optimismul și pesimismul au devenit sinonime cu încrederea sau lipsa încrederii într-un produs a unui consumator. Ideile „radicale”, despre o altă lume mai bună, au devenit aproape literalmente de neconceput.

Așteptările privind ce putem realiza noi ca societate au fost dramatic erodate, lăsându-ne cu adevărul rece că fără viziune la nivel social, tot ce ne rămâne este credința în tehnologia și  tehnocrația „salvatoare”.

Politica, din știința și practica de bună guvernare a unui stat,  a fost coborâtă la doar rezolvarea unor probleme personale și de management.  Programele, așa zis de guvernare, nu sunt altceva decât momeli ieftine de câștigat voturi. Minciuna a fost ridicată la rang de strategie politică.

Alegătorii  balansează în opțiuni nu pentru că partidele sunt atât de diferite, ci tocmai pentru că diferențele reale sunt minime, și, de multe ori, ceea ce separă dreapta de stânga este un procent sau două la impozitul pe venit sau TVA.

Vedem asta în jurnalism, care portretizează politica ca un joc în care mizele nu sunt idealuri, ci cariere. Vedem asta în mediul academic, în care toată lumea este mult prea preocupată de publicarea a cât mai multor articole cotate care să asigure cariera și mai puțin valoarea, dar  lipsește aproape complet interesul real pentru dezbatere.

De fapt, în secolul 21, Universitatea seamănă foarte mult cu o fabrică, ca și spitalele, școlile noastre, și rețelele de televiziune. Ceea ce contează este doar atingerea obiectivelor și parametrilor  așa ziși „obiectivi”. Că este vorba de creșterea economiei, de audiență, de numărul de publicări, de numărul de elevi sau studenți promovați, de numărul de bolnavi tratați (nu neapărat vindecați) – încet dar sigur, calitatea este înlocuită de cantitate și rapoarte bine manipulate.

Ceea ce pare important acum se află sub lozincile nivelatoare “doar fii tu însuți” și “fa-ți treaba” care pot da iluzia libertății. Libertatea poate fi idealul nostru cel mai înalt, dar  libertatea noastră reală a devenit o libertate goală de conținut, prefabricată în fabricile de manipulare. Frica noastră de a  moraliza sub orice formă ceva, a făcut din moralitate un tabu în dezbaterile publice.  Credem sincer că arena publică ar trebui să fie “neutră”.

La fiecare colț de stradă,  suntem momeală pentru mâncare, băutură, distracție, împrumuturi, cumpărături,  stres și fake-uri. Ce am putea spune despre libertatea noastră de exprimare, când valorile noastre sunt suspicios  de apropiate de cele promovate  de companiile și campaniile care pot plăti pentru manipulare în prime-time .

Vestea bună este că ieșirea din acest marasm depinde noi, de fiecare dintre noi și de fiecare dintre noi ca societate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.