Statistica si delicatese

 

Analiza datelor statistice este fundamentală pentru  știință. Deschideți aleatoriu (care este o noțiune din probabilități și statistică)  o pagină din articolul dumneavoastră preferat de afaceri, economie, finanțe, medicina, fizica, sociologie etc. și  veți fi inundat cu statistici: t teste, valori p, regresii, cele mai mici pătrate, medii, intervalele de încredere etc.  Statisticienii au oferit oamenilor din științele aplicate unelte de putere enorma  pentru a găsi scopul și sensul în cele mai complexe seturi de date, iar cei care lucrează în aceste domenii  le-au îmbrățișat cu bucurie și le folosesc cu entuziasm în studiile lor. Cu toate acestea, foarte mulți nu au îmbrățișat și educația formală a statisticii de care au atâta nevoie.

Începând cam cu anii 1980, cercetătorii au descris numeroase erori în utilizarea statisticii cât și concepții eronate privitor la interpretarea datelor statistice.  Mai mult de jumătate din cei care utilizează statistica cad pradă acestor erori.  Folosirea inadecvata a statisticii face ca multe studii sa se blocheze în incapacitate de a găsi ceea ce se caută,  sau să interpreteze greșit rezultatele din cauza a numeroase valori fals pozitive. Flexibilitatea din analiza datelor te poate face să găsești corelații în cazuri  în care acestea nu există, iar alegerea de modele nepotrivite poate altera  rezultate importante.

Multe astfel de erori rămân nedetectate de cititorii care nu au o formare specifică în statistică.  Complexitatea metodologica a mijloacelor moderne de cercetare face ca cei care lucrează într-un astfel de domeniu dar fără sa aibă cunoștințe cât de cât aprofundate de pregătire statistică nu pot fi capabili să înțeleagă corect lucrările publicate în domeniile lor.

Este la modă să spunem ca trăim în epoca de informațională, lucru normal când atât de multe date și fapte sunt colectate, analizate și diseminate. Este adevărat ca suntem înecați în date și informații și acest aspect se va înrăutăți.

Accesul larg la tehnologia de calcul și la mijloacele electronice de stocare a datelor și diseminare au făcut mai ușor accesul la informații și asta fără să ne mai deplasăm la biblioteci sau arhive. O simplă căutare pe Internet ne duce la sursele de date care pot fi accesate în format electronic, adesea direct de la computerul de acasă.

Cu toate acestea, datele nu au nicio semnificație în sine. Ele trebuie să fie organizate, prelucrate și interpretate de ființe umane, desigur folosind tehnologiile moderne. Deci, pentru a te integra complet la epoca  informațională necesită sa  devii fluent în înțelegerea datelor, inclusiv a modurilor în care sunt colectate, analizate, prelucrate  și interpretate.

Mai mult, aceleași date pot fi interpretate adesea în mai multe moduri pentru a sprijini concluzii diferite,  și asta face ca  oamenii care nu profesează în statistica să trebuiască să înțeleagă solid cum funcționează statisticile.

In mediul academic se susține că rata relativă de schimbare care rezultă din tehnologie și alte fenomene sociale nu creste rapid în mod substanțial, ci se observă un decalaj măsurabil între inovarea tehnică şi aplicarea ei practică. Totuși, oameni de afaceri și profesioniștii din industrie continuă să insiste că intensitatea afacerilor și caracterul de concurență sunt într-o dinamica la viteze din ce in ce mai mari.

Trei lucruri devin clare în primii ani ai secolului 21:

  • primul este că rata de schimbare în afacerile emergente este influențată de mai mulți factori, cum ar fi viteza cu care tehnologia este absorbita în cultura maselor (adică găsită utilă de membrii unei societăți),
  • al doilea este că rata în care tehnologia este adoptată de mediul de afaceri pentru a îmbunătăți performanța firmelor rămâne de multe ori în urmă din cauza inerției obișnuințelor și birocrației pre-existente
  • al treilea este că percepția valorii  mărfurilor și serviciilor produse ca urmare a noilor tehnologi sau de tehnologia în sine, are loc în grupuri sociale și culturale într-o piață globală.

O observație cheie este că tehnologia a inițiat schimbări fundamentale în activitățile de afaceri prin care companiile, indiferent de dimensiunea lor, pot acum să se angajeze în comerțul global cu costuri mult mai mici decât generațiile anterioare de afaceri. Rezultatul evoluției tehnologice continue cât și alți factori fundamentali, cum ar fi educația, cultura, ciclicitatea  cererii, preferințele consumatorilor, frământări politice și sociale contribuie la redefinirea zenitului și nadirului economic.

Aceste forțe convergente creează condiții de afaceri în care abordările tradiționale pentru dezvoltarea și executarea strategiei corporației să nu mai fie valabile,  ba chiar să fie incorecte și neproductive.

Complexitatea mediului este în creștere și este nevoie pentru corporații  să devină mult mai flexibile în modul de abordare a activităților de afaceri. Cererea de flexibilitate a inițiat schimbări fundamentale chiar în interiorul companiilor. Structurile organizaționale moderne sunt holistice și adoptă metode precum matricea capabilităților și organizarea de tip rețea (network) sau blockchain.

Cu toate acestea, schimbările din zona afacerilor nu neagă necesitatea strategiilor de dezvoltare și nici nu scutește  companiile de necesitatea de a acționa, gândi și performa în conformitate cu o linie strategică bine fundamentată statistic.

Chiar suntem foarte ocupati?

Pe la anul 300 î.Hr.,  în Atena, un bărbat pe nume Zenon din Kition a ținut multe discursuri de pe o verandă pictată numită „stoa”. Termenul s-a transformat ulterior în „stoicism”.

Zenon a fost comerciant, ca și tatăl său, dar a devenit filozof în timpul unei călătorii prin Attica.  Aici ajunge accidental, cu ocazia unui transport de purpură din Fenicia către Pireu.  Corabia sa eșuează lângă Atena, iar acolo găsește la un librar un text al lui Xenofon. Citind pasajul referitor la moartea lui Socrate, decide să se dedice filosofiei. Studiază sub îndrumarea unor mari filozofi ai epocii (în special reprezentanți ai Școlii din Megara) și începe la rându-i să-și predice concepțiile filozofice în agora din Atena.

Iar în lumea greco-romană, oamenii au folosit stoicismul ca sistem comprehensiv pentru a face multe, multe lucruri. Dar pentru subiectul nostru, principalul era să înveți să separi ceea ce poți controla de ceea ce nu poți controla și să exersezi concentrarea exclusivă pe prima categorie. Acest lucru scade reactivitatea emoțională, care poate fi o superputere.

Ar fi foarte util ca măcar 10 minute să ne gândim la ce vrem. Ce vă doriți? E bine sa știți foarte clar ce vă doriți.

  • Să pierdeți din greutate?
  • Să vă triplați venitul?
  • Să începeți o afacere?
  • Să vă găsiți perechea? ….

Ce anume? Gândiți-vă doar 10 minute pe zi.

Nu analizați. Alegeți ceva. Pornind de aici puteți să începeți să aflați cum să obțineți ce doriți. Iar asta de fapt este simplu. Nu am spus că este și ușor. Este foarte simplu. Dacă vă gândiți bine trăim într-o epocă extraordinară. Indiferent de lucrul la care vă gândiți: o dietă sănătoasă,  să aveți grijă de cei în vârstă, să demarați un proiect sau o afacere, să vă triplați venitul, să vă mutați… Puteți intra într-o librărie și să cumpărați zece cărți scrise de specialiști despre cum să faceți ceva. Ați putea căuta pe internet. Si ați găsi probabil mii de bloguri cu informații detaliate despre orice vă interesează și despre altcineva care deja face. Vă puteți inspira de la cineva. Le puteți călca pe urme, doar să căutați. Faceți ce au făcut și alții pentru că ei deja au rezultate!

De când devenim adulți ne străduim să ne încadrăm viața într-o rutină stabilă, iar apoi ne plictisim! Ne trezim la aceeași oră, mâncam cam același lucru, mergem la muncă pe același drum, ajungem acolo, suntem ocupați, dăm telefoane, ne uitam pe Facebook, mergem la întâlniri, luam notițe, ne uităm iar pe Facebook, facem planuri pentru seară, părem foarte ocupați, apoi mergem acasă pe același drum, mâncam același lucru sau ceva asemănător, ne uităm la aceleași programe și apoi dormim. Si tot așa zi de zi, an de an!

Nu-i de mirare că suntem plictisiți! Rutina ne omoară! De ce ne blocăm? Cred că toți am citit despre piramida trebuințelor a lui Maslow. Avem aceleași nevoi de bază. Iar corpul ne trimite semnale. Când ne simțim blocați, nemulțumiți de viață, e un semnal. Nu un semnal că viața vă e distrusă. Ci că o nevoile de bază nu e îndeplinită. Cel mai adesea nevoia de explorare.

Totul în viața noastră, crește! Celulele se regenerează, părul, unghiile cresc toată viața. Iar sufletul are nevoie să exploreze și să crească. Si realizam asta numai ieșind din zona de confort. Obligându-ne să ieșim din din zona de confort. Nu-i vorba de asumarea de riscuri, ci de a ieși din zona de confort.  Problema e acțiunea, nu lipsa de idei. Dacă întrebi pe cineva dacă are 6-7  ore pe săptămână pentru ceva, răspunsul standard este: NU, sunt foarte ocupat.

Sa analizam puțin. Sunt 168 de ore într-o săptămână. 24 multiplicat cu 7 dă 168 de ore. E mult timp. Dacă ai o slujbă cu normă întreagă, adică 40 ore/săptămână, dormi opt ore pe noapte, deci 56 pe săptămână — rămân 72 de ore pentru alte lucruri. E mult timp. Spuneți că lucrați 50 ore săptămânal, poate o slujbă principală și ceva pe lângă. Asta ne lasă cu 62 ore pentru alte lucruri. Spuneți că lucrați 60 de ore. Atunci rămân 52 de ore pentru alte lucruri.

Totuși, în 168 ore/săptămână cred că găsim timp pentru ce contează pentru noi. Poate vrei să petreci timp cu copiii, să studiezi mai mult, să faci sport sau voluntariat, sau să începi un proiect sau o afacere noua.

Deci avem timp berechet, ceea ce e super, deoarece nici n-avem nevoie de mult timp ca să facem lucruri extraordinare. Dar când majoritatea avem „bucățele” de timp, ce facem? Majoritatea scoatem telefonul. Începem să navigam pe internet. Ne învârtim prin casă fără rost sau ne uităm la televizor.

Dar clipele pot avea o putere mare. Putem folosi frânturile de timp pentru frânturi de bucurie. Poate să citim ceva minunat în autobuz în drum spre serviciu. Pauzele de la serviciu pot fi folosite pentru meditație sau rugăciune. Dacă cina cu familia pică datorită programului nebun de lucru, poate micul dejun poate fi un bun substitut.

Înseamnă să privești timpul în ansamblu și să vezi unde se potrivesc chestiile bune. Chiar cred asta. Este timp. Chiar dacă suntem ocupați, avem timp pentru ce contează. Și când ne concentrăm pe ce contează, putem să ne clădim viețile pe care le vrem în timpul pe care-l avem.

ARISTOTEL DESPRE EDUCATIE

Interesul pentru educație a fost dintotdeauna o preocupare majoră a societăților și a elitelor lor. În perioada modernă, începând cu revoluția industrial, când accesul la școală s-a generalizat, învățământul a devenit o prioritate pentru toate clasele sociale,
fie și doar din speranța, justificată, că individul să se poată ridica deasupra  condiției date de familia, locul și circumstanțele în care s-a născut.

Uriașul sistem filosofic și științific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitatea sa (logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.) și profunzimea abordării, a stat la baza gândirii medievale creștine și islamice de mai târziu și a reprezentat axul culturii și educației Occidentului.

În vremurile moderne părerile oamenilor despre educație sunt împărțite. Nu este o părere general împărtășită despre ceea ce tinerii ar trebui să învețe, atât în relație cu virtuțile morale dar și cu succesul în viață. Nu este clar nici dacă educația ar trebui să fie
mai degrabă preocupată cu dezvoltarea intelectului sau a  caracterului.
Evenimentele contemporane au făcut problema și mai dificilă și nu este cert  dacă educația ar trebui să fie în primul rând vocațională, morală sau culturală. Unii le  recomandă pe toate trei. – Aristotel

Aristotel, în lucrarea sa „Politica”, considera că „educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”. El consideră problema educației ca fiind mult prea importantă pentru a fi încredințată oricui, motiv pentru care aceasta ar trebui să fie atent organizată de autoritățile statului. Intuind deopotrivă atât funcțiile educative ale jocului, care îl împiedică pe copil să devină leneș și-l pregătesc pentru viața adultă cât și faptul că educația trebuie să fie
adecvată nivelului de dezvoltare al celui care se educă, Aristotel este considerat ca fiind primul care a realizat o periodizare a vârstelor abordabile în educație. De asemeni el recomanda ca fiecărui tip de suflet să i se adreseze o anumită formă de educație.

Acela care și-a construit întreaga personalitate morală, conform crezului etic susținut și practicat de către Aristotel, nu poate fi decât răspunzător de buna guvernare într-un regim democratic, apreciat ca având drept principiu fundamental libertatea, care, în plan practic, însemna să conduci și să fii condus pe rând, adică o libertate a unor oameni superiori,  virtuoși – chiar egali întru virtute – ceea ce
îngăduie fiecăruia, după ce va fi fost condus, să conducă, la rândul său. Așadar, cei chemați să înfăptuiască buna guvernare trebuiau să aibă inteligenta de a accepta să fie, mai apoi, ei înșiși conduși, după cum, ab initio, aceiași ar fi trebuit să fi fost deja conduși, pentru a ști ce așteptări au cei care sunt conduși de la cei care îi conduc.

Johann Amos Comenius, în lucrarea sa „Didactica magna”, considera că la naștere, natura înzestrează copilul numai cu „semințele științei, ale moralității și religiozității”, ele devin un bun al fiecărui om numai prin educație. Rezultă că în concepția sa, educația este o activitate de stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul ”nu poate deveni om decât dacă este educat”.

Cetatea bine guvernată este aceea în care legile reglementează siguranța cetățeanului, armonia dintre interesele diferite dominante, pacea și, nu în ultimul rând, o bună educație pentru cetățenii săi. Educația este pusă  în legătură directă cu tipul de regim al cărei susținere trebuie să o asigure cetățenii săi, mai exact, prin educație
trebuie cultivate acele valori care reprezintă fundamentul moral al regimului respectiv. Regimul politic nu face decât să oglindească cu fidelitate modul de existență al unei cetăți.

Cetatea bine guvernată este aceea care, totodată, este alcătuită, în principal, în majoritate, de către cei care aparțin clasei de mijloc. Clasa de mijloc trebuie susținută, în cazul unei bune guvernări, deoarece aici se vor găsi acei mulți oameni dornici de o viață  virtuoasă, obținută pe o solidă bază educațională. Doar aici oamenii, fiind relativ egali, consimt să fie, pe rând, conducători și conduși, să se dedice permanent, în ambele ipostaze, binelui cetății. Cei care alcătuiesc clasa de mijloc se vor opune atât exceselor celor înstăriți, cât și revendicărilor neîntemeiate ale celor nevoiași, asigurând un echilibru între tendințele divergente ce se manifestă în societate.

De la Aristotel întrebările despre rolul și scopul educației viitoarelor generații transcend granițe și perioade istorice. Provocarea pentru noi astăzi este de a căuta și încerca să creăm o lume mai bună cu materialul avut și în contextul social, uman, istoric și geografic contemporan al României.